3ra-1680/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – D. Chistol dosarul nr. 3ra-1680/13 instanţa de apel – Sv. Caitaz, A. Minciuna, I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dzîgar Alexandru împotriva Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea îndemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 august 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 14 iulie 2011 Dzîgar Alexandru a depus cerere de chemare în judecată în împotriva Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, intervenient Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea îndemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 martie 2008 în baza contractului individual de muncă nr. 60, a fost angajat la Centrul Republican de Instruire a Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale al MAI, în calitate de lector pe o perioadă nedeterminată. Menţionează că la 14 septembrie 2010 s-a aflat la serviciu şi a primit indicaţii de la şeful Centrului Republican de Instruire a Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale al MAI să efectueze lucrări de reparaţie pe acoperişul sediului.

1 Susţine că în aceeaşi zi în timpul executării lucrărilor de reparaţie, a pierdut echilibrul şi a căzut de pe acoperiş, aproximativ de la 8 metri înălţime, în urma accidentului enunţat primind o traumă craneo-cerebrală, fractura craniului şi alte leziuni corporale grave, după care fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale complicate, ulterior fiindu-i stabilit şi gradul de invaliditate II cu continuarea tratamentului. Notează că la 21 iunie 2011 s-a adresat pârâtului cu cerere privind achitarea plăţilor în cazul reducerii capacităţii de muncă, iar la 08 iulie 2011 a primit o scrisoare, fără însă a i se comunica un răspuns clar şi cert.

Consideră că, accidentul în rezultatul căruia i-au fost cauzate leziuni corporale grave se califică drept unul de muncă, fiind cauzat din vina angajatorului, care a încălcat dispoziţiile legale ce reglementează protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, deoarece anume angajatorul este obligat să asigure securitatea sănătăţii şi securităţii muncii angajaţilor săi sub toate aspectele activităţii profesionale, fapt care nu a fost întreprins la caz. Solicită recunoaşterea ilegalităţii refuzului din 01 iunie 2011 şi încasarea din contul pârâtului a sumei privind indemnizaţia unică pentru reducerea capacităţii de muncă. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, fiind obligat Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale să achita 1/2 din îndemnizaţia unică pentru reducerea capacităţii de muncă în sumă de 91281 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de către Alexandru Dzîgar, casată integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2011 şi transmisă pricina la rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău după competenţă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind încasat de la Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale în beneficiul lui Alexandru Dzîgar indemnizaţia unică pentru reducerea capacităţii de muncă în sumă de 182562 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 august 2013 a fost respins apelul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 octombrie 2013 a fost încasat din contul Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale în beneficiul lui Dzîgar Alexandru cheltuieli de judecată în mărime de 5300 lei. La 19 septembrie 2013 Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, la caz nefiind constatate şi elucidate circumstanţele esenţiale ale pricinii.

2 Indică că concluziile privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează în hotărâre doar prin probe, hotărârea neputând fi bazată pe presupuneri, ci pe dovezile administrate de către părţi. Susţine că instanţa de judecată greşit a constatat că prin Ordinul şefului Serviciului Protecţiei civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 146 ef. din 15 noiembrie 2010 Veaceslav Matei a fost sancţionat pentru că a dat lui Alexandru Dzigar indicaţii de a efectua reparaţii pe acoperiş, deoarece din conţinutul acestui ordin rezultă că sancţiunea a fost aplicată pentru neasigurarea respectării normelor de securitate în timpul exercitării acestora.

Menţionează că între conducerea instituţiei şi intimat a avut loc o înţelegere verbală de a efectua reparaţia acoperişului, ultimul oferindu-se singur de a repara acoperişul, deoarece până la pensionare dânsul se ocupa cu efectuarea lucrărilor la înălţime, după pensionare ocupându-se cu instruirea colaboratorilor serviciului pentru efectuarea lucrărilor la înălţime. Alexandru Dzîgar în afara serviciului presta servicii de efectuare a lucrărilor la înălţime, ceea ce pe cale de consecinţă implică în speţă că efectuarea reparaţiei acoperişului, de iure, nu survine ca obligaţie de serviciu ce ar fi prevăzută în fişa postului.

Specifică că în rezultatul cercetării asupra incidentului dat, prin ordinul nr. 146 ef din 15 noiembrie 2010, s-a stabilit că Dzîgar Alexandru este vinovat de producerea accidentului de muncă, deoarece fiind specialist şi instructor în domeniul efectuării lucrărilor la înălţime, nu a îmbrăcat echipamentul de protecţie şi nu a folosit funia de siguranţă, contrar normelor de securitate în muncă pentru efectuarea lucrărilor la înălţime, ordinul dat având valoare juridică probantă, în condiţiile în care nu a fost contestat în instanţa de judecată.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile pct. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 513 din 11 august 1993 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizaţii şi instituţii a îndemnizaţiei unice pentru pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale, potrivit căruia întreprinderea este scutită de la plata îndemnizaţiei unice, prevăzute de legislaţie în vigoare, dacă dovedeşte că accidentul de muncă sau afecţiunea profesională nu-i poate fi imputată şi mai invocă şi prevederile pct. 15 ale aceleiaşi hotărâri, potrivit căruia dacă accidentul de muncă, ce a cauzat pierderea capacităţii de muncă sau decesul angajatului, s-a produs numai din vina întreprinderii, ci şi ca urmare a imprudenţei accidentului, se aplică răspunderea mixtă.

Mai invocă că potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, instanţele de judecată pot exonera de răspundere angajatorul sau pot micşora cuantumul pagubei chiar şi în cazul în care nu există intenţia directă a persoanei vătămate de a-şi cauza daune sănătăţii, dar există o vină gravă a acestuia sub formă de intenţie indirectă. Susţine că în baza faptelor probante documentar se confirmă incontestabil că anume intimatul se face vinovat de accidentul produs, prin neasigurare cu echipament de asigurare, deşi a fost atenţionat de către Mocanu Fiodor să îmbrace echipamentul de protecţie, însă a refuzat. 3 Consideră că cauza traumării intimatului a fost condiţionată de ignorarea prevederile art. 20 lit. c) a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, potrivit căruia fiecare lucrător este în drept să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa sau sănătatea sa până la înlăturarea acestuia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a 4 Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5