3ra-1386/16 — încasarea restanței indemnizației de eliberare din serviciu, penalității și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: C. Roșca dosarul nr.3ra-1386/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fedorișin Vladimir

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la încasarea restanței a indemnizației de eliberare din

serviciu, penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 februarie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 25 septembrie 2015 Fedorișin Vladimir a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea restanței indemnizației de

eliberare din serviciu, penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne nr.40 din 27 martie 2015

a fost concediat din serviciu, iar în baza art. 29 alin.(1) lit.(f) al Legii Serviciului

Protecție Civilă și Situații Excepționale, i-a fost calculată o indemnizație unică de

concediere, în mărime de 106 050 lei.

Susține că, deși, conform art.143 alin.(1) lit. a) Codul muncii, în caz de

încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze

pînă în ziua eliberării din serviciu efectuarea achitărilor se face în ziua eliberării, în

privința dînsului aceste prevederile legale nu fost respectate.

Astfel, menționează reclamantul că din suma calculată inițial în mărime de

106 050 lei, la data de 30 aprilie 2015, i-a fost achitată suma de 40 795,72 lei, și prin

ordinul nr. 454 din 22 iunie 2015 i-a fost achitat suma de 53508,51 lei, iar diferența

sumei în mărime de 11 745 lei, i-a fost reținută ca impozit pe venit.

Consideră reclamantul reținerea sumei menționate drept ilegală, deoarece la

momentul emiterii ordinului de concediere din 27 martie 2015, indemnizația de

concediere stabilită de lege conform art. 20 lit. g) era sursa de venit neimpozabilă,

iar, la data de 12 aprilie 2015, lit. g) al art. 20 Cod fiscal, a fost abrogat și acest tip

de venit a devenit impozabil.

Astfel, este de părerea că pîrîtul la reținerea impozitul pe venit din suma

calculată conform ordinului din 27 martie 2015 a aplicat tendențios și eronat

legislația și a ignorat prevederile art. 6 alin. (1) din Codul civil, care reglementează

acțiunea în timp a legii civile.

Totodată, indică reclamantul că întrucît angajatorul nu i-a achitat la timp și

integral plățile cuvenite, prin prisma art. 330 alin. (2) din Codul muncii, urmează să-

i achite suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită în

termen, ceea ce constituie 5 594, 84 lei.

Solicită, încasarea din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI în beneficiul său a datoriei restante pentru indemnizația unică

de concediere în sumă de 11 754 lei, plății suplimentare pentru fiecare zi de

întîrziere în mărime de 5 594, 84 lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 februarie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Fedorișin

Vladimir suma de 11 745 lei cu titlu de indemnizație restantă de eliberare din

serviciu, suma de 5 593,70 lei cu titlu de penalitate și suma de 1 500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru asistență juridică, în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI și

menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la ordinul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI nr. 40 din 27 martie 2015 a

reținut legalitatea concluziilor primei instanțe privind temeinicia pretențiilor lui

Fedorișin Vladimir de încasare a indemnizației la eliberarea din serviciu și a

remarcat că odată ce Fedorișin Vladimir a fost eliberat prin ordinul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne în

temeiul art.29 alin.(1) lit. f) din Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr.93-XVI din 05 aprilie 2007, ultimului urma a fi acordată

indemnizația unică de concediere în mărime de 15 solde lunare, echivalentul sumei

de 106 050 lei.

A mai reținut instanța de apel că întrucît, la data de 30 aprilie 2015, lui

Fedorișin Vladimir i-a fost achitată suma de 40 785,72 lei și la 22 iunie 2015 suma

de 53 508,51 lei, prima instanță corect a reținut că pîrîtul urma să achite lui

Fedorișin Vladimir suma de 106 050 lei, pe cînd a achitat doar suma de 94 304,23

lei.

Totodată, instanța de apel cu referire la prevederile art. 6 din Codul civil, a

constatat că deoarece Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative

nr. 71 din 12 aprilie 2015 prin care s-a abrogat art. 20 lit. g) din Codul fiscal a intrat

în vigoare la data de 01 mai 2015, aceasta produce efecte numai pentru faptele și

actele savîrșite după data intrării în vigoare a acesteia, concluzionînd că la data

concedierii reclamantului - 27 martie 2015, indemnizația pentru concediere se

regăsea în categoria surselor neimpozabile, și nu urma a fi impozitată din care

motiv reclamantul este îndreptățit atît la plata sumei de 11 745 lei cu titlu de restanță

la indemnizația de concediere, ca sursă de venit neimpozabilă, cît și la încasarea

penalității pentru fiecare zi de întîrziere.

La 28 iulie 2016, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și a examinat

superficial circumstanțele cauzei, din care motiv hotărîrea emisă contravine

normelor de drept material și procedural.

În mod special, atenționează că decizia instanței de apel nu corespunde tuturor

normelor de drept și nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate

în procesul examinării cererii de apel, circumstanțe în care se conturează încălcarea

normelor de drept material și de drept procedural, și care în conformitate cu art. 432,

445 alin. (1) lit. b) CPC, servesc temei de declarare a recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 28 iulie 2016, împotriva deciziei instanței de apel din

07 iunie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță