2ra-1626/17 — privind încasarea datoriei ș.a.

2ra-1626/17 — privind încasarea datoriei ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Țonov dosarul nr. 2ra-1626/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, Vl. Clima

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ion Bîtca împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova împotriva lui Trifan Balan cu privire la restituirea salariului

primit pentru timpul lipsit nemotivat de la locul de muncă, și

la acțiunea reconvențională depusă de Trifan Balan împotriva Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la constatarea nulității parțiale a ordinului de

sancționare, anularea parțială a ordinului de sancționare, restabilirea în funcția

anterior deținută și încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 04 februarie 2016, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare SPCSE al MAI)

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Trifan Balan cu privire la

restituirea salariului primit pentru timpul lipsit nemotivat de la locul de muncă (f.d. 5-

6 vol. I).

În motivarea acțiunii a menționat că, în baza contractului individual de muncă

nr.5705 din 24 iulie 2014, încheiat între SPCSE al MAI și Trifan Balan, ultimul a fost

angajat în funcția de tehnician superior al Postului salvatori și pompieri. Ulterior, prin

ordinul nr. 36 ef din 26 martie 2015 „cu privire la sancționarea angajaților CRIO

subordonat SPCSE al MAI”, sergentul-major al s/s Trifan Balan a fost sancționat

disciplinar cu concediere, în temeiul art. 48 lit. f) din Legea Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale, pentru încălcarea gravă a disciplinei de serviciu,

potrivit prevederilor art. 44 și art. 47 alin. (1), lit. d) din Legea Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale, manifestată prin absența de la serviciu fără motive

întemeiate mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

Relevă reclamantul că, potrivit raportului Direcției economie și finanțe, la 26

1

martie 2015, s-a efectuat calculul mijloacelor financiare primite ca salarizare pentru

timpul lipsit nemotivat de la locul de muncă a sergentului-major al s/s Trifan Balan în

sumă de 47 404,45 de lei.

Solicită încasarea de la Trifan Balan în beneficiul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

suma de 47 404,45 de lei, ca salariu primit de către primul pentru timpul lipsit

nemotivat de la locul de muncă.

La 17 mai 2016, Trifan Balan a depus, prin intermediul faxului, acțiune

reconvențională împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la constatarea

nulității parțiale a ordinului de sancționare, anularea parțială a ordinului de

sancționare, restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 47-48, 44-45, 68-71, 108 vol. I).

În motivarea acțiunii reconvenționale menționează că ordinul cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare este unul ilegal, emis cu încălcarea normelor cu

privire la concedierea salariatului, și anume lipsa temeiului de fapt de aplicare a

sancțiunii – lipsa actului constatator ce atestă lipsa de la locul de serviciu, lipsa

temeiului de drept a aplicării sancțiunii și neincluderea în ordinul nr. 36 ef. din 26

martie 2015 a termenului și organului de contestare a sancțiunii.

Solicită constatarea nulității absolute a punctelor 1, 2 și 4 din Ordinul nr. 36 ef

din 26 martie 2015 „cu privire la sancționarea angajaților CRIO subordonat

aparatului Serviciului Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale”;

anularea punctelor 1, 2 și 4 din ordinul nr. 36 ef din 26 martie 2015 „cu privire la

sancționarea angajaților CRIO subordonat aparatului Serviciului Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale”; restabilirea lui Trifan Balan în funcția de

tehnician superior al Postului de salvatori și pompieri al CRIO; și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Căușeni din 31 octombrie 2016

(f.d.108-109 vol. I) s-a acceptat acțiunea reconvențională depusă la 17 mai 2016

(f.d. 44 vol. I), concretizată prin cererea suplimentară din 31 octombrie 2016 (f.d. 68

vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 15 noiembrie 2016 (f.d. 112, 116-120

vol. I) s-a respins acțiunea reconvențională înaintată de către Trifan Balan împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale cu privire la constatarea

nulității ordinului de sancționare, restabilire în funcție și încasarea cheltuielilor de

judecată; s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale împotriva lui Trifan Balan cu privire la încasarea

datoriei; s-a încasat de la Balan Trifan în beneficiul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale salariul achitat pentru timpul lipsit nemotivat de la locul de

muncă în sumă de 47 404,45 de lei; și s-a încasat de la Trifan Balan la bugetul de

stat, taxa de stat în sumă de 1 422,35 de lei, de care a fost scutit la depunerea

acțiunii.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, actele de eliberare

din funcție, inclusiv de aplicare a sancțiunilor disciplinare în privința funcționarului

public, a funcționarului public cu statut special, militarilor, a persoanelor cu statut

militar se contestă direct în instanța de contencios administrativ în termen de 30 de

zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

2

Prin urmare, instanța inferioară a conchis că actul de sancționare prin

concediere urma să fie contestat în judecată până la 26 aprilie 2015, iar Trifan Balan

a înaintat acțiunea la 17 mai 2016, cu încălcarea termenului de prescripție de 30 de

zile prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, având în vedere că Trifan Balan nu a solicitat repunerea în termen a

acțiunii reconvenționale cu privire la contestare a actului administrativ, susținând că

acțiunea de contestare a ordinului de concediere este imprescriptibilă, prima instanță

a ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată reconvențională înaintată de

Trifan Balan împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale cu

privire la constatarea nulității parțiale a ordinului de sancționare, anularea parțială a

ordinului de sancționare, restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea

cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă ca fiind depusă în afara termenului

legal, fără a se implica asupra fondului cauzei.

Cu referire la acțiunea principală, instanța inferioară a constatat că potrivit

ordinului de sancționare disciplinară cu concedierea lui Trifan Balan, ultimul a lipsit

nemotivat de la locul de muncă mai mult de patru ore consecutiv în perioada 19

ianuarie 2014 – 08 februarie 2014, 12 februarie 2014 –16 martie 2014, 11 aprilie

2014 – 17 aprilie 2014, 08 mai 2014 – 13 octombrie 2014, 29 octombrie 2014 – 22

decembrie 2014, 10 ianuarie 2015 – 25 februarie 2015, în total 294 de zile, fiind

plecat peste hotarele Republicii Moldova, însă în tabelul de pontaj figura ca prezent

la serviciu, prin urmare, i s-a calculat salariul, ajutorul material și premiile unice

pentru zilele în care a lipsit nemotivat de la serviciu, iar el, cunoscând că a lipsit de

la locul de muncă, a acceptat aceste sume în lipsa căruiva temei legal, situație care

se încadrează în norma art. 1389 din Codul civil care reglementează obligațiile de

îmbogățire fără justă cauză, care în conformitate cu Raportul Direcției economice și

finanțe, cu situația la 26 martie 2015, echivalează cu suma de 47 404,45 de lei.

Astfel, constatând ilegalitatea și netemeinicia acceptării de către Trifan Balan a

sumei de 47 404,45 de lei cu titlu de plăți salariale pentru 294 zile – perioadă în care

a lipsit nemotivat de la locul de muncă, instanța inferioară a concluzionat că Trifan

Balan a primit de la angajator fără temei legal salariul, ajutorul material și premii

unice în sumă totală de 47 404,45 de lei, plăti salariale care urmează a fi restituite

angajatorului.

Succesiv, având în vedere că, la înaintarea acțiunii în judecată, SPCSE al MAI a

fost scutit de la plata taxei de stat, în conformitate cu art. 85 alin. (1) lit. i) din Codul

de procedură civilă, prima instanță a conchis necesitatea de a încasa de la Trifan

Balan taxa de stat în sumă de 1 422,35 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017 (f.d. 225, 226-234 vol.I)

s-a admis cererea de apel declarată de către reprezentantul apelantului Balan Trifan,

avocatul Caliga Mariana; s-a casat hotărârea Judecătoriei Căușeni din 15 noiembrie

2016 și s-a adoptat o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

privind încasarea salariului achitat lui Trifan Balan pentru timpul lipsit nemotivat de

la locul de muncă, în perioada de la 19 ianuarie 2014 – 08 februarie 2014, 12

februarie 2014 –16 martie 2014, 11 aprilie 2014 – 17 aprilie 2014, 08 mai 2014 – 13

octombrie 2014, 29 octombrie 2014 – 22 decembrie 2014, 10 ianuarie 2015 – 25

februarie 2015, în total 294 de zile; s-a respins ca tardivă, cererea de chemare în

judecată reconvențională depusă de Trifan Balan împotriva Serviciului Protecției

3

Civile și Situațiilor Excepționale cu privire la constatarea nulității absolute și anulării

pct. 1, 2 și 4 din ordinul nr. 36 ef din 26 martie 2015 „cu privire la sancționarea

angajaților CRIO subordonat aparatului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale” referitor la sancționarea disciplinară cu concediere din serviciu a

sergentului-major al s/s Trifan Balan, conform art. 48 lit. f) al Legii Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, nr. 93 din 04 aprilie 2007, pentru

încălcarea gravă a disciplinei de serviciu, potrivit prevederilor art. 44 și art. 47

alin.(1) lit. d) din Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,

manifestată prin absența de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de 4 ore

consecutive în timpul zilei de muncă; privind restabilirea în funcție a lui Trifan Balan

în funcția de tehnician superior al Postului de salvatori și pompieri al CRIO și

încasării din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în

beneficiul lui Trifan Balan a cheltuielilor de judecată.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că SPCSE al MAI, în

calitate de angajator nu a efectuat o anchetă de serviciu care ar constata pretinsul

prejudiciu cauzat de salariatul Trifan Balan și nu a emis nici un ordin care ar stabili

mărimea prejudiciului cauzat de acesta. Or, în speță, ancheta de serviciu efectuată de

către SPCSE al MAI a fost efectuată pentru absența salariatului Trifan Balan de la

serviciu și nicidecum pentru constatarea prejudiciului material cauzat de acesta

angajatorului. Mai mult decât atât, deși Trifan Balan a lipsit de la serviciu în perioada

constatată de către angajator, serviciul acestuia a fost prestat și executat de o altă

persoană –Constantin Josan, fapt constatat în cadrul anchetei de serviciu prin

explicațiile salariaților Constantin Josan, Trifan Balan și tabelele de pontaj pentru

perioada ianuarie 2014 – ianuarie 2015.

Totodată, Raportul Direcției economie și finanțe din 24 noiembrie 2015,

cuprinde doar sumele ce i-au fost achitate lui Trifan Balan sub formă de salariu,

ajutor material și premii unice pentru presupusa perioadă absentată, dar nu cuprinde

și pretinsul prejudiciu material cauzat de către salariatul Trifan Balan angajatorului.

Succesiv, instanța inferioară a conchis că angajatorul SPCSE al MAI nu a emis

ordin privind anularea ordinelor de achitare lui Trifan Balan a salariului, a ajutorului

material și a premiai unice, în baza cărora ar fi avut temei legal de a solicita încasarea

sumelor achitate sub formă de salariu, ajutorul material și premii unice, or, în sensul

prevederilor art. 1651 și art. 204 alin. (2) din Codul muncii, ajutorul material și

premiile se achită salariaților în baza ordinilor angajatorului, iar în conformitate cu

prevederile art. 148 alin. (2) și (3) din Codul muncii, reținerile din salariu pentru

achitarea datoriilor salariaților față de angajator se pot face în baza ordinului

angajatorului.

În corolar, prin prisma dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

coroborat cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, instanța de apel a

conchis că SPCSE al MAI nu a prezentat instanțelor de judecată probe admisibile,

veridice și pertinente precum că salariul, ajutorul material și premiile achitate lui

Balan Trifan s-au achitat în lipsa temeiului legal sau că reclamantul ar fi solicitat de

la pârât restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greșeli de calcul a salariului.

Cu referire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a reținut că, deși prima

instanță corect a constatat în partea motivată a hotărârii că, acțiunea reconvențională

urmează a fi respinsă ca fiind depusă în afara termenului legal, în partea dispozitivă a

indicat că acțiunea reconvențională se respinge, fără a menționa în mod expres

4

temeiul de respingere a acțiunii reconvenționale, circumstanță care evidențiază

caracterul contradictoriu al hotărârii Judecătoriei Căușeni din 15 noiembrie 2015 și

care servește drept temei de anulare al acesteia.

La acest capitol a concluzionat că, în speță, ordinul nr. 36 ef din 26 martie 2015

„Cu privire la sancționarea angajaților CRIO subordonat aparatului SPCSE al MAI”,

privind sancționarea disciplinară cu concediere din serviciu a lui Trifan Balan este un

act administrativ și este guvernat de prevederile Legii contenciosului administrativ și

nicidecum de dispozițiile ce guvernează prescripția extinctivă a actelor juridice civile,

stipulate în Codului Civil.

Astfel, având în vedere că actul administrativ contestat i s-a adus la cunoștință

lui Trifan Balan la 27 martie 2015, iar acțiunea reconvențională cu privire la

contestarea acestui act administrativ a fost expediată prin fax la 17 mai 2016, s-a

constatat omiterea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 17 alin. (1) lit.c) din

Legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunea reconvențională înaintată de

Trifan Balan împotriva SPCSE al MAI cu privire la constatarea nulității parțiale a

ordinului de sancționare, anularea parțială a ordinului de sancționare, restabilirea în

funcția anterior deținută și încasarea cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă

ca tardivă, fără ca instanța de apel să se expună pe fond asupra motivelor indicate de

reprezentantul apelantului Trifan Balan, avocatul Mariana Caliga în cererea de apel.

La 30 iunie 2017, reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ion Bîtca a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017,

solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Căușeni din 15 noiembrie 2016 (f.d. 1-4 vol. II).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ale cauzei și a invocat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, iar soluția adoptată contravine normelor de drept material și

procedural.

La caz, susține că incidente speței sunt dispozițiile art. 1389 din Codul civil, care

reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză. Or, intimatul Trifan Balan

cunoscând că a lipsit de la locul de muncă, a acceptat fără temei legal salariul în sumă

de 47 404,45 de lei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

5

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017 pentru a

determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, însă decizia recurată

a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire nr. 10593 din 20

iunie 2017 (f.d. 235 vol. I), iar cererea de recurs a fost depusă la 30 iunie 2017, fapt

confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 1 vol. II), prin urmare

termenul de demarare a căii de atac se consideră a fi respectat.

Instanța de recurs consideră că, nu pot fi acceptate alegațiile reprezentantului

recurentului precum că speța este guvernată de dispozițiile art. 1389 din Codul civil,

care reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză, deoarece intimatul Trifan

Balan cunoscând că a lipsit de la locul de muncă, a acceptat fără temei legal salariul

în sumă de 47 404,45 de lei. Or, în sensul articolului 1389 din Codul civil,

îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic licit, care generează drepturi și

6

obligații pentru participanții la raporturi juridice civile. Astfel, pentru a fi în prezența

unui raport juridic de îmbogățire fără justă cauză este important ca îmbogățirea să se

producă în lipsa unui temei legal sau contractual.

Completul decelează că, intimatul Trifan Balan era angajat în cadrul SPCSE al

MAI în perioada pentru care reprezentantul recurentului pretinde că intimatul a fost

salarizat în lipsa unui temei legal. Prin urmare, recurentul avea obligațiuni salariale

față de Trifan Balan în perioada pentru care pretinde că a achitat intimatului salariu

în lipsa unui temei legal.

În altă ordine de idei, instanța de recurs taxează că altă aplicabilitate a

prevederilor articolului 1389 din Codul civil este condiționată de existența

raporturilor juridice civile, care în speță lipsesc, or, obiectul acțiunii principale este

restituirea salariului primit de fostul salariat pentru timpul lipsit nemotivat de la

locul de muncă. Prin urmare, raportul juridic litigios este guvernat de dispozițiile

Codului muncii, care în art. 2 alin. (1) prescrie că, prezentul cod reglementează

totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, controlul aplicării

reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și

alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.

În această ordine de idei, completul decelează că reprezentantul recurentului nu

a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel, iar argumentele înserate în recurs sânt distincte procedurii de

recurs, circumstanță care evidențiază caracterul declarativ al acestuia, lipsit de

conținut și evidențiază simplul fapt al dezacordului reprezentantului recurentului cu

soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanța de

recurs reține că recursul declarat de reprezentantul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ion Bîtca nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată,

fiind neglijate în mod clar dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul recurentului

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Ion Bîtca a depus prezenta cerere de recurs după ce a

avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit

7

combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni

privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că

participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și

raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de

vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-

67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în

unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Ion Bîtca în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ion Bîtca

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

8