Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2ra-2432/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
20 noiembrie 2013
Părțile
Ciobanu Veronica vs CA Ideea Asigurări SA, Ianuş Cuşnir şi Ministerul Tineretului şi Sportului
Pe scurt
Asiguarea de persoane

2ra-2432/13 — Recuperarea prejudiciului

prima instanţă: V. Rusu dosarul nr. 2ra-2432/13 instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat, A. Pahopol DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Veronica Ciobanu şi Compania de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Ciobanu împotriva Companiei de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni, Ianuş Cuşnir şi Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova cu privire la recuperarea prejudiciului material şi mora,l şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Veronica Ciobanu şi Compania de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 24 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 19 mai 2011, Veronica Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Ideea Asigurări” SA, Ianuş Cuşnir şi Ministerul Tineretului şi Sportului al RM, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, potrivit ofertei Guvernului României către Ministerul Tineretului şi Sportului al RM, au fost invitaţi 180 tineri din Republica Moldova în perioada 5-12 iulie anul 2010 la Tabăra pentru copii şi tineret din or. Sulina, judeţul Tulcea, România, în acest grup de tineri a fost inclus şi feciorul său, minorul Ciobanu Danu, născut la 24 octombrie 1995, domiciliat în raionul Străşeni, satul Recea. Menţionează că prin ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr.367 din 01 iulie 2010 în calitate de şefa grupei a tinerilor au fost delegate angajatele Ministerului Mariana Buruiana, Mariana Lungu şi Ludmila Tătar, iar prin Declaraţia din 24 iunie 2010 şi-a exprimat acordul la plecarea peste hotarele Republicii Moldova tur-retur în 1 România, la odihnă, călătorind cu orice tip de transport, pe perioada 01 iulie 2010 pînă la 15 iulie 2010, a fiului minor Danu Ciobanu, însoţit de către pârâtul Ianuş Cuşnir.

Susţine că conform pct.14 al Regulamentului de tabără emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului al României, adus la cunoştinţa şefilor de grupă la sosirea în Tabăra Sulina, scăldatul este permis doar în locuri amenajate special în acest scop, doar în prezenţa şi sub atenta supraveghere a însoţitorilor de grup şi doar dacă semnalele specifice de pe plajele amenajate şi salvamarii permit acest lucru. Notează că în urma nerespectării prevederilor Regulamentului şi a îndeplinirii necorespunzătoare de către persoanele cu funcţii de răspundere a Ministerului Tineretului şi Sportului a Republicii Moldova a obligaţiilor de serviciu şi atitudinii neglijente şi neconştiincioase faţă de ele, fiul său, Danu Ciobanu, a decedat.

Mai invocă că conform Asigurării Medicale, minorul Danu Ciobanu a fost asigurat la suma de 30000 euro. Reţine că prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2011, Danu Ciobanu a fost declarat ca persoană decedată în urma asfixiei mecanice prin înec în Marea Neagră, în apropierea Deltei Dunării. La fel invocă că la 20 aprilie 2011 s-a adresat către Asigurarea Medicală pentru călătorii în străinătate, solicitând să-i-se comunice lista-documentelor necesare, în vederea beneficierii de suma asigurată pentru copilul minor Danu Ciobanu, iar prin comunicarea din 10 mai 2011, CA „Ideea Asigurări” SA, i-a comunicat că este dispusă să-i achite despăgubirea de asigurare doar în cazul când cadavrul v-a fi găsit.

Solicită încasarea din contul Ministerului Tineretului şi Sportului în beneficiul său a prejudiciul moral în mărime de 500000 lei şi prejudiciului material în mărime de 15000 euro; încasarea din contul CA „Ideea Asigurări” SA în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 15000 euro, iar din contul lui Ianuş Cuşnir în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 200000 lei, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 24 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea sumei despăgubirii de asigurare din contul CA „Ideea Asigurări” SA în mărime de 15000 euro, sau echivalentul acestei sume în lei moldoveneşti, conform cursului oficial stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data executării hotărârii şi cheltuielilor de judecată în mărime de 3130 lei.

Tot prin aceeaşi hotărâre a fost încasat din contul CA ,,Ideea Asigurări” SA în folosul statului taxa de stat în mărime de 7242,37 lei, Ciobanu Veronica fiind eliberată de la plata taxei de stat în legătură cu situaţia materială precară, iar în rest acţiunea fiind respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Veronica Ciobanu şi CA ,,Ideea Asigurări” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 mai 2013 CA ,,Ideea Asigurări” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti considerându-le ilegale şi neîntemeiată. 2 Indică că poliţa de asigurare seria A nr. 027563 pentru perioada 05 iulie 2010-04 august 2010 emisă în privinţa beneficiarului Ciobanu Dumitru a fost eliberată în scopul asigurării medicale a călătoriei acestuia în străinătate. Menţionează că conform clauzelor contractului de asigurare, s-a obligat să achite despăgubirea de asigurare în momentul survenirii cazului asigurat, drept cazuri asigurate fiind stabilite leziunile corporale sau dereglarea sănătăţii în urma unui accident, decesul asiguratului în urma îmbolnăvirii sau suportării unui accident, dacă au survenit peste hotarele ţării.

Susţine că în cazul survenirii decesului asiguratului, s-a obligat să achite cheltuieli pentru asistenţă medicală, dacă acestea au fost acordate, cheltuieli pentru sicriu conform cerinţelor pentru transportări internaţionale, să organizeze şi să achite transportarea cadavrului până la cel mai apropiat aeroport la suma pentru transportare nu mai mult de 10000 euro, să achite cheltuieli de înmormântare în ţara în care a avut loc cazul de asigurare. Invocă că în interpretarea prevederilor art. 1303 Cod civil, se are în vedere că asigurarea de persoane se caracterizează prin faptul că este o măsură de prevedere şi economisire pe termen îndelungat, neavând ca scop repararea prejudiciului cauzat, suma asigurată neputând fi limitată la o anumită valoare în condiţiile în care viaţa şi sănătatea nu pot fi evaluate.

Afirmă că prin contractul de asigurare nu a avut loc asigurarea vieţii asiguratului, ci asigurarea medicală pentru călători în străinătate, suma plafonului de asigurare în mărime de 30000 euro nefiind aprecierea vieţii asiguratului, dar plafonarea cheltuielilor în legătură cu survenirea unui caz asigurat. Consideră că deşi prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2011 a fost stabilit decesul minorului Ciobanu Danu, aceasta nu poate constituie drept temei pentru achitarea despăgubirii de asigurare. Mai invocă că intimata pe parcursul dezbaterilor judiciare nu a prezentat careva probe, prin care s-ar confirma suportarea cărorva cheltuieli, în baza cărora ar putea cere despăgubirea de asigurare, or, prin contractul de asigurare nu a fost asigurată viaţa asiguratului, ci sănătatea, adică asigurarea cheltuielilor medicale pentru persoanele care pleacă peste hotarele ţării.

La 14 iunie 2013 Ciobanu Veronica, la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor acţiunii, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte de admitere integrală a pretenţiilor. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti în partea respingerii cerinţelor acţiunii, considerându-le în această parte hotărîrile neîntemeiate. Susţine că la 09 iulie 2010, în perioada de aflare la odihnă în Tabăra or. Sulina, judeţul Tulcea, România, feciorul său Ciobanu Danu a dispărut în aproprierea Deltei Dunării Mării Negre, de unde nu a fost găsit nici până în prezent.

Indică că fiul său s-a înecat în apele Mării Negre, în urma nerespectării prevederilor Regulamentului de tabără emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului al României şi a îndeplinirii necorespunzătoare de către persoanele cu funcţii de răspundere a Ministerului Tineretului şi Sportului a RM a obligaţiilor de serviciu şi atitudinii neglijente şi neconştiincioase faţă de ele. 3 Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2011 Ciobanu Danu a fost declarat persoană decedată în urma asfixiei mecanice prin înec în Marea Neagră, în apropierea Deltei Dunării.

În susţinerea pretenţiilor sale invocă prevederile pct. 14 a Regulamentului menţionat, care indică că, scăldatul este permis doar în locuri amenajate special în acest scop, doar în prezenţa şi sub atenta supraveghere a însoţitorilor de grup şi doar dacă semnalele specifice de pe plajele amenajate şi salvamarii permit acest lucru. Reţine că prin Ordonanţa de clasare a cauzei penale din 15 iunie 2011 emisă de Procurorul Procuraturii municipale, Costişanu Vitalie, s-a constatat că conform materialelor Comisiei rogatorii expediate din România, supraveghetorilor Lungu Maria şi Buruiană Maria li-a fost adus la cunoştinţă Regulamentul respectiv, fapt confirmat de acestea prin semnătură. Insistă că vinovat de decesul fiului minor se face Cuşnir Ianuş, dânsul având calitatea de însoţitor supraveghetor tur-retur în România.

De altfel, întru susţinerea acestei teze, mai indică că prin comunicarea Ambasadei României în Republica Moldova nr. C 3519 din 18 decembrie 2012, cu anexa răspunsului Serviciului de Investigaţii Criminale din Cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Tulcea nr. 33720 /01.11.2012, prin comunicarea MAI al RM nr. 33/271 din 15 ianuarie 2013 cu anexa răspunsului din partea BNC Interpol Bucureşti, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea/Serviciul de Investigaţii Criminale, prin comunicarea MAEIE a RM nr. DC 05/017/847 din 2013 cu anexarea scrisorii nr. 35 99 86/BR/RC08.01.13 din partea MAI a României se confirmă că Ianuş Cuşnir a avut calitatea de însoţitor supraveghetor al minorului Ciobanu Danu.

Consideră că instanţele inferioare corect au concluzionat că Ordonanţa din 15 iunie 2011 demonstrează faptul că în acţiunile reprezentanţilor supraveghetori din partea Ministerului Tineretului şi Sportului a RM lipsesc elementele infracţiunii, însă incorect au constatat că din cauza lipsei elementelor de infracţiune în acţiunile supraveghetorilor din partea Ministerului Tineretului şi Sportului nu poate fi dispusă încasarea sumelor solicitate prin prezenta acţiune din contul acestora. Atenţionează că a solicitat din contul Ministerului Tineretului şi Sportului şi a lui Cuşnir Ianuş repararea prejudiciului cauzat în urma atitudinii neglijente, şi nu repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, întemeindu-şi pretenţiile pe prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil.

Afirmă că datorită nerespectării de către însoţitorii supraveghetori din partea Ministerului Tineretului şi Sportului RM a prevederilor pct. 14 a Regulamentului nominalizat, aceştia au comis un delict civil, manifestat prin nesupraveghere şi neînsoţire a fiului său în timpul scăldatului în apele Mării Negre. Apreciază drept motiv de casare a hotărârilor judecătoreşti şi nemotivarea acestora, instanţele inferioare neexpunându-se asupra tuturor probelor şi argumentelor invocate întru susţinerea pretenţiilor sale, fapt ce indică la caz asupra aprecierii arbitrare a probelor administrate la materialele cauzei şi soluţionarea greşită a pricinii. De asemenea invocă, că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, rolul unei decizii motivate este să demonstreze părţilor că au fost auzite.

O decizie motivată oferă părţilor posibilitatea de a contesta, precum şi posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanţă de recurs. 4 Subliniază că instanţele inferioare nu au reţinut careva temeiuri sau probe concludente şi pertinente în vederea respingerii pretenţiilor sale de încasare a prejudiciului din contul Ministerului Tineretului şi Sportului şi a lui Cuşnir Ianuş, fapt ce implică la caz încălcarea prevederilor art. 1416 Cod civil. Consideră concluziile instanţelor inferioare în vederea respingerii pretenţiilor sale, drept eronate, fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi cu normele de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 15 aprilie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 163). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul, la 07 mai 2013 şi, respectiv la 14 iunie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ciobanu Veronica neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către CA ,,Ideea Asigură” SA întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea prin care acţiunea a fost admisă şi emiterea în partea dată a unei noi hotărâri cu privire la respingerea pretenţiilor Veronicăi Ciobanu cu privire la încasarea din contul CA ,,Ideea Asigurări” SA a despăgubirii de asigurare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele pricinii rezultă incontestabil faptul că, potrivit ofertei Guvernului României către Ministerului Tineretului şi Sportului din Republica Moldova, au fost invitaţi 180 de tineri din Republica Moldova pentru perioada 05-12 iulie 2010 la tabăra pentru copii şi tineri din or. Sulina, Judeţul Tulcea, România, în lista dată fiind inclus şi Ciobanu Danu, fiul Veronicăi Ciobanu. Tot actele cauzei atestă că prin declaraţia Veronicăi Ciobanu din 24 iunie 2010, aceasta şi-a exprimat acordul ca fiul ei, Danu Ciobanu, născut la 24 octombrie 1995 să plece în România, fiind însoţit de Ianuş Cuşnir, născut la 21 ianuarie 1988 (f.d.7). În acest sens a fost eliberată poliţa de asigurare medicală pentru călători în străinătate seria A nr. 027563 din 24 iunie 2010, în privinţa lui Ciobanu Danu de către CA ,,Ideea Asigurări”, succesor al ÎMCA ,,Nobil Asigurări Generale” SA, suma asigurării fiind stabilită de 30000 euro (f.d.5).

Prin ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 367 din 01 iulie 2010 în calitate de şef de grupă a tinerilor au fost delegate angajatele Ministerului Mariana Buruiană, Mariana Lungu şi Ludmila Tatar. Conform pct. 14 a Regulamentului de tabără emis de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a României, adus la cunoştinţa şefilor de grupă la sosirea în tabăra Sulina, scăldatul este permis doar în locuri amenajate special în acest scop, doar în prezenţa şi sub atenta 5 supraveghere a însoţitorilor de grup şi doar dacă semnalele specifice de pe plajă amenajate şi salvamarii permit acest lucru.

De asemenea, materialul probator al cauzei denotă că la data de 09 iulie 2010, în jurul orelor 16.30, Danu Ciobanu, din iniţiativă proprie s-a deplasat la o distanţă aproximativ de 200 m de la plaja special amenajată şi destinată scăldatului, la gura de vărsare a canalului Sulina în Marea Neagră, iar din cauza curenţilor puternici a fost aruncat la distanţă de litoral şi s-a înecat, corpul neînsufleţit al acestuia nefiind găsit nici până în prezent. Potrivit art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile, la care participă aceleaşi persoane.

Cu referire la norma citată, la caz se va remarca că prin Hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2011, Danu Ciobanu, anul naşterii 24 octombrie 1995 a fost declarat decedat în urma asfixiei mecanice prin înec în Marea Neagră, în apropierea Deltei Dunării (f.d. 8-9, hotărârea devenind irevocabilă). Drept urmare, Ciobanu Veronica s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva CA ,,Ideea Asigurări” SA, Ianuş Cuşnir şi Ministerul Tineretului şi Sportului al RM, solicitînd încasarea din contul Companiei de Asigurare a despăgubirii de asigurare în mărime de 15000 euro, din contul Ministerului Tineretului şi Sportului a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi a prejudiciului material în mărime de 15 000 euro şi din contul lui Cuşnir Ianuş a prejudiciului material în mărime de 200000 lei.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, încasând din contul CA ,,Ideea Asigurări” SA în beneficiul Veronicăi Ciobanu despăgubirea de asigurare în mărime de 15000 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 3130 lei, în rest acţiunea în partea încasării din contul lui Cuşnir Ianuş şi Ministerul Tineretului şi Sportului a prejudiciului material şi moral respingând ca neîntemeiată, soluţia care a fost menţinută şi de către instanţa de apel.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recursul declarat de CA ,,Ideea Asigurări”SA, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluţia primei instanţe în partea încasării din contul CA ,,Ideea Asigurări” SA în beneficiul Veronicăi Ciobanu a despăgubirii de asigurare în mărime de 15000 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 3130 lei este una greşită, care rezultă din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu. În conformitate cu art. 1398 Cod civil, drept temei şi condiţii generale ale răspunderii delictuale este cel, care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciu patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciu moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

În sensul normei enunţate, important este de reţinut că temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil, care constituie o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente: prejudiciul, 6 fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală. Totodată, pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal.

Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii şi se repară numai prejudiciul care este consecinţa directă a faptei ilicite. Cu referire la norma citată este de menţionat că instanţele de judecată ierarhic inferioare, prin aprecierea circumstanţelor cauzei şi reieşind din principiul obligaţiei probaţiunii în judecată, justificat au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii formulate de Ciobanu Veronica în partea încasării din contul lui Cuşnir Ianuş în beneficiul să a prejudiciului material. Or, pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară vinovăţia autorului faptei ilicite, debitorul al obligaţiei delictuale fiind autorul faptei ilicite. Pe cînd, la caz, prin ordonanţa Procuraturii mun.

Chişinău din 15 iunie 2011 a fost dispusă clasarea cauzei penale privind decesul lui Ciobanu Danu, din lipsa elementelor componenţei de infracţiune (f.d. 68-71). Mai mult că din conţinutul ordonanţei rezultă că decesul lui Danu Ciobanu se datorează acţiunilor samavolnice ale acestuia, fapt ce indică asupra încălcării prevederilor pct. 14 a Regulamentului taberei Sulina, potrivit căruia scăldatul (mare, ape curgătoare, lacuri) este permis doar în locurile special amenajate în acest scop, doar în prezenţa şi sub atenta supraveghere a însoţitorilor de grup şi doar dacă semnele specifice de pe plajele amenajate şi salvamari permit acest lucru.

În acest sens, prima instanţele judecătoreşti corect au reţinut că, nu poate fi admisă pretenţia Veronicăi Ciobanu de încasare a prejudiciului material din contul lui Ianuş Cuşnir, deoarece prin declaraţia, la care se referă recurenta-reclamanta la înaintarea cererii de chemare în judecată, dânsa şi-a exprimat acordul ca fiul său să plece peste hotarele Republicii Moldova tur-retur în România, însoţit de Cuşnir Ianuş, fără asumarea altor responsabilităţi referitor la securitatea vieţii şi integrităţii corporale a minorului, iar la caz, nefiind constatată vinovăţia acestuia, în urma căreia s-a produs decesul lui Ciobanu Danu. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, Veronica Ciobanu, înaintând pretenţiile împotriva lui Ianuş Cuşnir cu privire la repararea prejudiciului material cauzat, n-a prezentat probe incontestabile, pertinente şi concludente întru demonstrarea dreptului pretins în acest sens şi nu a făcut dovada faptului că anume acţiunile acestuia a,u provocat decesul minorului Danu Ciobanu. În aceste condiţii şi datorită lipsei în acţiunile a lui Cuşnir Ianuş elementelor din componenţa delictului civil, instanţa de recurs consideră că prevederile art. 1398 Cod civil sunt irelevante speţei în cauză. De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea instanţelor de judecată cu privire la netemeinicia pretenţiilor Veronicăi Ciobanu şi împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului cu privire la repararea prejudiciului material.

7 În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1404 alin. (1) Cod civil, care indică că prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. La caz, însă, se constată că prin ordonanţa Procuraturii mun. Chişinău din 04 martie 2011au fost scoase de sub urmărire penală angajatele Ministerului Tineretului şi Sportului al RN, Mariana Lungu, Mariana Buruiană şi Ludmila Tatar, din motiv că fapta acestora nu întruneşte elementele infracţiunii.

Este cert că prin ordonanţa menţionată, a fost stabilit că în acţiunile angajaţilor Ministerului Tineretului şi Sportului a RM, Mariana Lungu, Mariana Buruiană şi Ludmila Tatar, investite cu atribuţia de supraveghere a copiilor, lipsesc elementele infracţiunii, ceea ce pe cale de consecinţă implică lipsa temeiurilor de drept pentru atragerea acestora la răspundere, nefiind întrunite condiţiile generale pentru angajarea răspunderii delictuale: prejudiciu, fapta ilicită, raportul cauzal şi vinovăţia. Prin aceiaşi ordonanţă s-a stabilit şi faptul că, organizarea şi delegarea grupului de adolescenţi din care făcea parte inclusiv şi Danu Ciobanu a fost efectuată în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare.

Iar în concluzie s-a constatat că Mariana Buruiană, Mariana Lungu şi Ludmila Tatar nu sunt persoane cu funcţii de răspundere, cărora le-a fost acordat prin careva act normativ naţional drepturi sau obligaţii în vederea asigurării integrităţii fizice a minorilor. De altfel, se stabileşte că temeinic instanţele judecătoreşti au concluzionat că, în condiţiile în care toţi participanţii taberei, inclusiv şi decedatul Ciobanu Danu, au fost instruiţi cu privire la regulile de comportare pe plajă, fapt confirmat şi de către Covrig Adrian Constantin, Gorbatîi Eugeniu, Ciobanu Valeriu şi Vitaliu Jechiu, care au declarat că pe parcursul aflării lor în tabără permanent le-au fost explicate condiţiile de conduită, nu poate fi antrenată răspunderea angajatelor Ministerului pentru decesul minorului Danu Ciobanu.

În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră drept greşită concluzia instanţelor de judecată cu privire la temeinicia pretenţiilor Veronicăi Ciobanu înaintate împotriva CA „Ideea Asigurări” SA şi obligarea ultimei de a-i achita Veronicăi Ciobanu despăgubirea de asigurare în mărime de 15000 euro. În susţinerea poziţiei date instanţa reţine că, decedatul Ciobanu Danu în perioada 05 iulie 2010-04 august 2010 a fost beneficiarul poliţei de asigurare seria A nr. 027563 emisă de către Compania de asigurări SA „Nobil Asigurări Generale”, drepturile căreia, ulterior, au fost pre luate de succesorul în drepturi SA „Ideea Asigurări”. Poliţa medicală a fost eliberată asiguratului în scopul asigurării medicale a călătoriei acestuia în străinătate.

La fel pe parcursul examinării cauzei a fost constatat şi faptul că, la 14 ianuarie 2011 Ciobanu Veronica s-a adresat Centrul Naţional Independent pentru Investigaţii şi Apărarea Drepturilor Omului, prin care a invocat mai multe încălcări a drepturilor fundamentale şi a eliberat şi o procură în vederea apărării drepturilor şi intereselor sale personale. 8 Prin urmare, la 20 aprilie 2011, Centrul Naţional Independent pentru Investigaţii şi Apărarea Drepturilor Omului în interesele Veronicăi Ciobanu s-a adresat la Asigurarea medicală pentru Călători în Străinătate cu demers, prin care a solicitat să i se comunice lista documentelor necesare în vederea beneficierii despăgubirii de asigurare pentru copilul minor Ciobanu Danu.

Aici, este important de remarcat că prin scrisoarea din 10 mai 2011, CA ,,Ideea Asigurări” i-a comunicat petiţionarului că sunt dispuşi să achite despăgubirea de asigurare, doar în cazul în care cadavrul va fi găsit. În această ordine de idei, este cert că instanţele inferioare au dispus încasarea despăgubirii de asigurare, fără a ţine cont că potrivit contractului de asigurare medicală pentru călători în străinătate seria A nr. 027563 din 24 iunie 2010, în cazul decesul asiguratului, compania de asigurare achită următoarele cheltuieli: cheltuieli pentru asistenţă medicală, dacă asistenţa a fost acordată; cheltuieli pentru sicriu, corespunzător cerinţelor pentru transportări internaţionale; organizează şi achită transportarea cadavrului până la cel mai apropiat aeroport internaţional din ţara în care a locuit permanent asiguratul sau a cărei cetăţenie o deţinea.

Suma cheltuielilor pentru cadavrul nu trebuie să depăşească suma de 10000 euro; asiguratorul organizează şi achită cheltuielile pentru înmormântare în ţara în care a avut loc cazul de asigurare, cheltuielile pentru convorbirile telefonice. Or, din conţinutul condiţiilor contractului de asigurare medicală rezultă cu certitudine că obligaţia companiei de asigurare de a chita despăgubirea de asigurare apare doar în cazul găsirii cadavrului, pe când potrivit materialelor administrate la materialele cauzei, corpului neînsufleţit al minorului nu a fost găsit.

La caz, independent de acest aspect, este important de menţionat că, deşi, instanţele corect au constatat condiţiile de asigurare stabilite între părţi, însă în concluzie au dat interpretare greşită a prevederilor art. 1303 cod civil, care stabileşte că, asigurarea de persoane se caracterizează prin faptul că este o măsură de prevedere şi economisire pe termen îndelungat, neavînd ca scop repararea prejudiciului cauzat. În consecinţă suma asigurată nu este limitată la o anumită valoare, deoarece viaţa şi sănătatea nu pot fi evaluate. În speţă însă, după cum a fost menţionat, prin asigurarea minorului s-a urmărit asigurarea medicală a acestuia în calitate de călător în străinătate, şi nu asigurarea vieţii acestuia, iar suma despăgubirii de asigurare în mărime de 30000 euro, constituind plafonul maxim al cheltuielilor suportate în legătură cu survenirea cazului asigurat şi nu constituie aprecierea vieţii asiguratului, după cum au interpretat instanţele inferioare.

În aceste condiţii, instanţa de recurs remarcă că constatarea decesului persoanei asigurate prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2011, nu serveşte drept temei de achitare a despăgubirii de asigurare, or conform condiţiilor contractului de asigurare asigurătorul expres a indicat cheltuielile pentru asistenţă medicală, dacă aceasta a fost acordată; cheltuieli pentru sicriu conform cerinţelor pentru transportări internaţionale; organizează şi achită transportarea cadavrului pînă la cel mai apropiat aeroport la suma pentru transportare nu mai mult de 10000 euro, asigurătorul organizează şi achită cheltuieli pentru înmormîntare în ţară în care a avut loc cazul de asigurare, cheltuieli pentru con vorbirile telefonice.

9 În asemenea împrejurări, se constată că în cazul minorului decedat asigurătorul nu i-a asigurat viaţa acestuia, dar sănătatea, şi anume asigurarea cheltuielilor medicale pentru persoanele care pleacă peste hotare, în condiţiile asigurării medicale benevole. Într-o altă ordine de idei, instanţa de recurs ţine să menţioneze , potrivit art. 5 al Legii nr. 407 cu privire la asigurări, După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie şi benevolă (facultativă). În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole (facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

Potrivit art. 8 a aceleiaşi Legi, activitatea de asigurare se desfăşoară în cadrul a două categorii: “asigurări de viaţă” şi “asigurări generale”. Activitatea asigurătorului se desfăşoară în bază de licenţă, eliberată exclusiv pentru activitate în categoria “asigurări de viaţă” sau pentru activitate în categoria “asigurări generale”. Clasele de asigurări din categoriile specificate la alin.(1) sînt stabilite în anexa nr.1, parte integrantă a prezentei legi. Asigurătorul este în drept să desfăşoare activitate în limitele claselor de asigurări pentru care a obţinut licenţă în condiţiile prezentei legi. Prin derogare de la alin.(2), asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria “asigurări de viaţă” poate, fără a deţine licenţă pentru categoria “asigurări generale”, să subscrie şi riscurile acoperite prin clasele 1 şi 2 prevăzute în compartimentul B din anexa nr.1, dacă sînt considerate riscuri auxiliare pentru clasele din categoria “asigurări de viaţă”.

Prin urmare, cu referire la prevederile enunţate şi luând în consideraţie faptul că CA „Ideea Asigurări” SA dispune de licenţa nr. 000620 eliberată şa 13 iulie 2010, instanţa de recurs constată că ultima este în drept de a practica activitatea din clasa „asigurări generale”, pe cînd cele de viaţă nu se includ la acest capitol. În conexiunea celor relatate, se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către Veronica Ciobanu împotriva CA ,,Ideea Asigurări” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, cât şi ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti în partea prin care cerinţele în acest sens au fost admise. Totodată, deoarece la caz s-a constat netemeinicia pretenţiilor recurentei- reclamantei în partea admisă de instanţele inferioare, instanţa de recurs consideră că şi pretenţiile cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată, la fel urmează a fi respinse.

Distinct de cele expuse şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Veronica Ciobanu, de a admite recursul declarat de către CA ,,Ideea Asigurări” SA, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiilor Veronicăi Ciobanu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată şi a emite în partea dată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe de a emţine.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 10 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Veronica Ciobanu. Se admite recursul declarat de către Compania de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău 02 aprilie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 24 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Ciobanu împotriva Companiei de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni, Ianuş Cuşnir şi Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi compensarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării din contul Companiei de Asigurări ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni a despăgubirii de asigurare în mărime de 15000 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 3130 lei se emite în această parte o nouă hotărâre, prin care. Se respinge pretenţia Veronicăi Ciobanu împotriva Companiei de Asigurare ,,Ideea Asigurări” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 24 octombrie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva 11

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.