2ra-3675/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: G. Moscalciuc 2ra-3675/13 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eudochiei Cazac împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Eudochia Cazac, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 februarie 2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 21 noiembrie 2012, Eudochia Cazac, reprezentată de către avocatul Natalia Mardari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 16 octombrie 2006 a depus la Judecătoria Căuşeni o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Hadjimus–Agro”cu privire la încasarea cotei valorice în sumă de 10948 lei. Instanţa de judecată a respins cererea de chemare în judecată.

La 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bender a examinat apelul declarat de Eudochia Cazac şi a dispus restituirea cotei părţi valorice conform datelor Departamentului Privatizării al RM din 29 mai 2002 nr. 114 în sumă totală de 10948 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 250 lei. 1 Menţionează că la 14 decembrie 2006 a fost depus titlul executoriu 2a-260 la Oficiul de executare Căuşeni cu cererea de înaintare a documentului executoriu spre examinare. La 23 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a emis încheierea de refuz în primirea spre executare a documentului executoriu, pe motiv că nu erau indicate datele de identificare bancare şi fiscale ale debitorului.

Relatează că Curtea de Apel Bender la 31 ianuarie 2007 a refuzat cererea SRL „Hadjimus-Agro” privind explicarea deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006. Susţine că la 08 februarie 2007, de către executorul judecătoresc T. Cernei a fost intentată procedura de executare nr. 2-253. La 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Bender a dispus schimbarea modului de executare a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006. La 13 iunie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a examinat recursul debitorului SRL „Hadjimus-Agro” a casat integral încheierea Curţii de Apel Bender din 12 aprilie 2007 şi a restituit pricina spre rejudecare.

Prin scrisoarea din 13 august 2007, Ministerul Justiţiei a informat-o pe Eudochia Cazac că la 21 februarie 2007 la executorului judecătoresc a parvenit suma de 12041,40 lei de la debitor întru executarea titlului executoriu, totodată a fost informată despre faptul că procedura de executare a fost amânată pană la data examinării recursului la Curtea Supremă de Justiţie. La 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Chişinău în procedura de rejudecare a respins cererea Eudochiei Cazac privind schimbarea modului de executare a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008 a fost respins recursul Eudochiei Cazac şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2007. Afirmă că până la moment hotărârea judecătorească nu a fost executată.

Consideră că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanţă care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Relatează că Curtea Europeană a reiterat în jurisprudenţa sa că articolul 6 § 1 asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal; în acest fel, el cuprinde „dreptul la o instanţă”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile. Menţionează că articolul 6 § 1 include în sine, pe lângă accesul la instanţă, îndeplinirea procedurilor şi aspectul de executare a hotărârilor judecătoreşti.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (Hornsby vs. Greece. hotărâre din 19 martie 1997). Consideră că neexecutarea titlului executoriu nr. 2a-260 din 16 februarie 2007 constituie o vizibilă tărăgănare în executarea deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006. 2 Cu referire la Jurisprudența Curţii Europene pentru Drepturile Omului, cazul Lungu c. Moldova (cererea nr. 3021/02 cu hotărâre din 09 mai 2006) susţine că despăgubirea acordată pentru neexecutare ce a durat 6 ani este de 1000 euro. Consideră că suma de 1000 euro, cu un echivalent a 16000 lei la data de 01 noiembrie 2012, constituie un echivalent al pagubei morale suportate.

Indică că prejudiciul material cauzat este de 10948 lei şi 250 lei, în total 11198 lei, conform deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006, sume care nu au fost încasate conform titlului executoriu de către executor în folosul Eudochiei Cazac. Solicită constatarea încălcării termenul rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului cauzat prin dispunerea încasării din contul Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanţelor în beneficiul ei a sumei de 27798 lei ca fiind cumulul despăgubirilor morale şi materiale cauzate. La fel a solicitat încasarea tuturor cheltuielilor de judecată şi asistenţă juridică.

În cadrul dezbaterilor judiciare Eudochia Cazac, reprezentată de avocatul Natalia Mardari, a concretizat pretenţiile sale solicitând încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 16000 lei, cu titlu de prejudiciu material suma de 11198 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată şi asistenţă juridică în mărime de 2808,45 lei, iar în total suma de 30006,45 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către Eudochia Cazac, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care, a fost constatat faptul încălcării dreptului Eugeniei Cazac la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006 şi a fost încasat din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Eugeniei Cazac prejudiciul material în sumă de 11198 lei şi prejudiciul moral în sumă de 15000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. La 29 august 2013, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, pe care o consideră neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Cu referire la art. 239 CPC a indicat că hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Cu referire la art. 373 alin. (1) CPC, a indicat că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Menţionează că concluzia admiterii unei interpretări eronate de instanţa de apel rezidă în faptul că a admis constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil fără a ţine cont că documentul executoriu nu se afla de facto la executare.

3 Afirmă că potrivit materialelor dosarului, la 20 iunie 2008 de către Oficiul de Executare Căuşeni documentul executoriu nr. 2a-260 din 23 noiembrie 2006 emis de Curtea de Apel Bender a fost restituit creditorului Eudochia Cazac nefiind prezentat repetat spre executare.

Indică că restituirea documentului executoriu nominalizat a fost determinat de faptul că la data de 20 iunie 2008, Eudochiei Cazac i s-a propus cota parte valorică în natură, conform datelor Departamentului Privatizării al Republicii Moldova nr. 114 din 29 mai 2002 în sumă totală de 10948 MDL şi cheltuieli de judecată în mărime de 250 MDL, însă Eudochia Cazac a refuzat categoric să primească cota în natură motivând că doreşte numai bani în numerar, fapt confirmat prin procesul verbal din 20 iunie 2008. Cu referire la art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, a indicat că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Reţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că Eudochia Cazac prin acţiunile proprii a împiedicat executarea hotărârii judecătoreşti adresându-se în instanţa de judecată cu o cerere de schimbare a modului de executare a documentului executoriu care s-a examinat mai bine de 1 an, ca în final să renunţe şi la executarea în natură. Cu referire la jurisprudenţa CEDO indică şi faptul că dacă există mala fides (rea credinţă) a reclamantului care afectează în substanţă procedura de executare şi face executarea imposibilă, atunci acest lucru urmează a fi apreciat prin prisma conceptului de abuz de drept (mutatis mutandis Lozinschi şi Rujavniţa contra Moldovei; Streliţov şi Tătăroi contra Moldovei).

Consideră că instanţa de apel a admis neîntemeiat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a unei hotărâri judecătoreşti deoarece neexecutarea priveşte obligaţia unui debitor privat. Consideră că acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral şi material este nejustificată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 28 iunie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 118), iar recurentul insistă că a recepţionat decizia la 02 iulie 2013. Alte data care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 29 august 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. 4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Eudochia Cazac în pricina în cauză, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi, casând hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă, a pronunţat o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, constatând faptul încălcării dreptului Eugeniei Cazac la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006 şi încasând din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Eugeniei Cazac prejudiciul material în sumă de 11198 lei şi prejudiciul moral în sumă de 15000 lei, în rest respingând acţiunea.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, a reţinut că, deşi executorul judecătoresc a efectuat acţiuni în vederea executării documentului executoriu, acesta nu a dat rezultatul scontat, deoarece hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 noiembrie 2006 nu a fost executată. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la ilegalitatea hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.

Astfel, din materialele pricinii rezultă că prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006 a fost admis apelul Eudochiei Cazac, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 16 octombrie 2006 şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea Eudochiei Cazac împotriva SRL „Hadjimus-Agro” cu privire la restituirea cotei valorice, obligată SRL „Hadjimus-Agro” să restituie Eudochiei Cazac cota- parte valorică conform datelor Departamentului Privatizării al RM din 29 mai 2002 nr. 114 în sumă totală de 10948 lei şi a fost încasat de la SRL „Hadjimus-Agro” în beneficiul Eudochiei Cazac cheltuielile de judecată în sumă de 250 lei. Tot materialul probator atestă că la 05 februarie 2007 Eudochia Cazac a înaintat spre executare titlul executoriu nr. 2a-260/06 din 23 noiembrie 2006, iar prin încheierea Oficiului de executare Căuşeni din 08 februarie 2007 a fost intentată procedura de executare.

Tot actele cauzei denotă că la 07 martie 2007 Eudochia Cazac a depus cerere cu privire la amânarea executării documentului executoriu nr. 2a-260/06 din 23 noiembrie 2006, în legătură cu depunerea cererii cu privire la schimbarea modului de executare a hotărârii judecătoreşti în baza cărei a fost eliberat acest titlu. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 12 aprilie 2007 a fost admisă cererea Eudochiei Cazac cu privire la schimbarea modului de executare a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006 şi a fost încasat de la SRL „Hadjimus-Agro” în beneficiul Eudochiei Cazac suma de 10948 lei în contul cotei valorice. 5 Însă, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2007 a fost admis recursul declarat de SRL „Hadjimus-Agro”, casată încheierea Curţii de Apel Bender din 12 aprilie 2007 şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008, cererea Eudochiei Cazac cu privire la schimbarea modului de executare a deciziei Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006 a fost respinsă. Actele cauzei atestă şi faptul că, urmare a respingerii de către instanţa de judecată a cererii cu privire la schimbarea modului de executare a hotărârii judecătoreşti, la 20 iunie 2008 executorul judecătoresc al OE Căuşeni 2006 a purces la executarea silită a documentului executoriu nr. 2a-260/06 din 23 noiembrie 2006, fiind propus Eudochiei Cazac primirea în natură a cotei valorice în sumă de 10948 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 250 lei, însă ultima a refuzat categoric de a primi cota valorică în natură, motivând că doreşte numai banii în numerar.

Faptul dat rezultă din procesul-verbal din 20 iunie 2008 de constatare a imposibilităţii de executare a documentului executoriu. Drept urmare, prin încheierea şefului Oficiului de executare Căuşeni din 20 iunie 2008 a fost aprobat procesul-verbal din 20 iunie 2008 de constatare a imposibilităţii de executare a documentului executoriu nr. 2a-260/06 din 23 noiembrie 2006 eliberat de Curtea de Apel Bender şi a fost dispusă restituirea documentului executoriu creditorului Eudochia Cazac. Prin aceiaşi încheiere a fost explicat creditorului urmăritor că restituirea documentului executoriu nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare în limita termenelor stabilite de lege.

Conform art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Iar aliniatul alin. (2) al articolului dat direct indică că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. În conexiunea celor relatate şi având în susţinere prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei primei 6 instanţe cu privire la respingerea pretenţiei Eudochiei Cazac ce ţine de constatarea acestei încălcări.

Or, cele descrise mai sus atestă că din partea organului de executare, în seama cărui a fost pusă sarcina executării hotărârii judecătoreşti, au fost întreprinse toate măsurile în vederea executării acesteia într-un termen rezonabil, care, însă, nu s-au soldat cu succes din cauza unor circumstanţe ce nu-i sunt imputabile, mai cu seamă nici statului.

În sprijinul acestei concluzii instanţa de recurs notează că vina în neexecutarea hotărârii judecătoreşti, pronunţate în favoarea Eudochiei Cazac cu privire la restituirea cotei valorice, este imputabilă doar ultimei, care iniţial, prin formularea cererii cu privire la schimbarea modului de executare şi, depunerea, la 07 martie 2007, a cererii cu privire la amânarea actelor de executare a documentului executoriu, a tergiversat executarea hotărârii emise prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 noiembrie 2006, iar apoi prin refuzul de a primi cota valorică în natură a făcut imposibilă executarea acestei hotărâri, fapt ce a generat restituirea documentului executoriu.

Aici este important de menţionat şi faptul că, deşi documentul executoriu a fost restituit Eudochiei Cazac prin încheierea organului de executare, ultima nu a contestat această încheiere, cum de altfel, n-a înaintat repetat spre executare acest titlu executoriu, în termenul stabilit de art. 16 alin. (1) din Codul de executare, or careva probe care ar atesta contrariul instanţelor nu au fost prezentate. În acest context, instanţa de recurs constată că pretenţiile Eudochiei Cazac formulate prin prezenta acţiune, nu relevă vreo aparenţă de violare a prevederilor instituite de art. 6 § 1 al Convenţiei. În acest context se va remarca că existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea abuzivă şi cu rea credinţă a acestora, indiferent de faptul dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege.

În concluzie, instanţa de recurs ţine să reitereze că la caz nici un element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organului de executare în procesul executării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ci dimpotrivă s-a reliefat faptul că de neexecutarea hotărârii în cazul de faţă se face vinovată exclusiv Eudochia Cazac, care prin propriile acţiuni şi inacţiuni a lăsat neexecutată hotărârea pronunţată în favoarea sa, aspect ce răstoarnă concluziile şi soluţia instanţei de apel. În asemenea împrejurări, se atestă corectitudinea soluţiei primei instanţe, care având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă şi materialul probator propus de părţi, justificat a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, în sensul formulat, şi respingerii acesteia.

În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea Eudochiei Cazac. Distinct de cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care 7 urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eudochiei Cazac împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev 8