2ra-3598/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2ra-3598/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Minciuna DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti examinând recursul declarat de către Igor Botnariuc, reprezentat de către avocatul Adrian Berezovschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bîrsan împotriva lui Igor Botnariuc cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Igor Botnariuc, casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 08 decembrie 2011 în partea cuantumului sumelor dispuse spre încasare şi micşorat cuantumul prejudiciului material, beneficiului ratat şi prejudiciului moral, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 17 august 2011, Andrei Bîrsan, reprezentat de Vladislav Berezovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Botnariuc cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 17 octombrie 2008, aproximativ la orele 11.30, pe traseul Bălţi-Sărăteni, la km 43, în apropierea sat. Mihailovca, r-nul Sîngerei, Igor Botnariuc, deplasându-se la volanul autoturismului de model „Audi- A4”, nr. de înmatriculare BL XX 700, a încălcat cerinţele Regulamentului Circulaţiei Rutiere şi ca rezultat a tamponat pietonul Andrei Bîrsan, care traversa partea carosabilului, cauzându-i ultimului leziuni corporale grave sub formă de fractură transtrohanterică a femurului stâng, ewans V, fractură segmentară gamba stângă cu deplasare, hemartroză a genunchiului stâng.

Menţionează că pe faptul producerii accidentului rutier nominalizat a fost pornită urmărirea penală conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport care a provocat vătămarea gravă a integrităţii corporale, învinuirea în comitere infracţiunii fiindu-i înaintată pârâtului. Afirmă că, prin sentinţa Judecătoriei Sîngerei din 14 decembrie 2009, Igor Botnariuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, în conformitate cu art. 90 Cod penal pedeapsa fiindu-i suspendată pe un termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 1 an.

Prin aceiaşi sentinţă a fost admisă în principiu acţiunea civilă înaintată de partea vătămată Andrei Bîrsan, lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile. Susţine că sentinţa a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010, recursul în anulare declarat de condamnatul Igor Botnariuc împotriva deciziei instanţei de apel a fost declarat ca inadmisibil prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2010. Indică că conform prevederilor art. 1398 alin. (1) Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral.

Menţionează că după accidentul rutier produs a suportat cheltuieli materiale considerabile pentru tratament, de asemenea au fost suportate cheltuieli pentru transportarea reclamantului în şedinţele de judecată când se examina cauza penală în prima instanţă şi la Curtea de Apel Bălţi. Afirmă că cheltuielile pentru tratament şi judecată ca urmare a accidentului rutier produs din vina pârâtului, suportate de reclamant constituie suma de 2159,17 lei - plata pentru aparatul „Elizarov”, 350 lei - achitarea combustibilului pentru a se prezenta la şedinţă în instanţa de judecată a Judecătoria Sîngerei, 400 lei - achitarea combustibilului pentru a se prezenta la şedinţa de judecată la Judecătoria Sîngerei, 500 lei - achitarea combustibilului pentru transportarea la Curtea de Apel Bălţi la şedinţa de judecată.

Mai indică că în rezultatul accidentului rutier comis el a fost lipsit de posibilitatea de a munci şi a întreţine familia. Astfel, la momentul producerii accidentului rutier el activa în calitate de şofer la SRL „Transgalta Service”, iar prin ordinul nr. 1/c din 13 februarie 2009 al directorului SRL „Transgalta Service” a fost eliberat din funcţie în legătură cu stabilirea gradului de invaliditate. Susţine că salariul mediu lunar pentru anul 2008 a constituit 3554 lei,beneficiul ratat în legătură cu imposibilitatea de a munci, egal cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar la numărul de luni în care a fost în imposibilitate de a munci (noiembrie 2008-august 2011, în total 33 luni până la data înaintării cererii de chemare în judecată) constituie suma de 117282 lei.

Menţionează că conform dispoziţiilor art.14 din Codul civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel, prejudiciu considerându-se cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform art. 1418 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă.

Determinarea salariului (venitului) nerealizat din cauza vătămării integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii se efectuează conform legii. La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat. Menţionează că în rezultatul accidentului în care i-au fost cauzate leziuni corporale grave reclamantului, în urma spitalizării acestuia şi apoi a tratamentului în condiţii de ambulatoriu, i-au fost cauzate suferinţe morale enorme.

Suferinţele morale au fost enorme atunci când el a fost internat în spitalul r-lui Sîngerei, într-o localitate străină pentru el, în stare gravă, fără a avea posibilitate să-şi anunţe persoanele apropiate despre cele întâmplate, când fiind în spital în stare gravă suferea dureri fizice, suportând trei intervenţii chirurgicale complicate, când fiind imobilizat nu putea singur să-şi facă menajul, când era conştient de faptul că doar el îşi asigura familia din punct de vedere material însă el nu are posibilitate din cauza traumelor să-şi întreţină familia, având la întreţinere şi 2 studenţi care riscau să nu-şi finalizeze studiile. La fel, afirmă că suferinţele morale erau mari când pe tot parcursul urmăririi penale şi până-n prezent a fost totalmente ignorat de pârât care nu l-a vizitat niciodată în spital, nu i-a acordat şi nici nu i-a propus să-i acorde ajutor material pentru tratament.

Din considerente menţionate estimează prejudiciul moral la suma de 100000 lei. Solicită încasarea de la pârât a cheltuielilor materiale pentru tratament şi cheltuielile legate de examinarea procesului penal în sumă de 3409,17 lei, beneficiul ratat egal cu salariul mediu care constituie suma de 3554 lei pentru fiecare lună de imposibilitate de a munci drept urmare a invalidităţii stabilite, care la data înaintării prezentei cereri constituie suma de 171282 lei, încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100000 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 08 decembrie 2011 a fost încasat de la Igor Botnariuc în beneficiul lui Andrei Bîrsan suma de 3409,17 lei în contul recuperării prejudiciului material, suma de 117282 în contul compensării beneficiului ratat, suma de 30000 lei în contul recuperării prejudiciului moral, suma de 5000 - cheltuieli de judecată , iar în total încasată suma de 155691,17 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Totodată, a fost încasat de la Alexandru Botnariuc taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 3720,17 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19iunie 2013 a fost admis apelul declarat de Igor Botnariuc, casată hotărârea primei instanţe în partea cuantumului sumelor dispuse spre încasare şi micşorat cuantumul prejudiciului material de la 3409,17 lei până la 2159,17 lei, cuantumul beneficiului ratat de la 117282 lei până la 80176,25 lei, cuantumul prejudiciului moral de la 30000 lei până la 5000 lei, în rest hotărârea a fost menţinută.

La 07 august 2013 Igor Botnariuc, reprezentat de către avocatul Adrian Berezovschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti şi respingerea pretenţiilor cu privire la venitul ratat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le ilegale, deoarece instanţele de judecată eronat au interpretat prevederile Codului civil stabilite în art. 1418. Indică că în norma legală menţionată este clar indicat că autorul prejudiciului este obligat să compenseze venitul ratat în următoarele cazuri: pe perioada când persoana este pe buletin şi în perioada când persoana pierde capacitatea de muncă, însă la caz nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au respectat aceste două condiţii obligatorii în realizarea normei materiale.

Afirmă că art. 1418 Cod civil conţine reguli cu privire la modul de determinare a prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau o altă vătămare a sănătăţii. În materia respectivă prejudiciul apare sub forma venitului ratat ca urmare a pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi sub forma daunei reale - cheltuieli suplimentare suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii. Stabilirea prejudiciului sub forma venitului ratat se face diferit, după cum vătămarea sănătăţii n-a avut consecinţe de durată sau a avut drept urmare pierderea ori reducerea capacităţii de muncă. În situaţia în care vătămarea integrităţii corporale sau o altă vătămare a sănătăţii are efecte de scurtă durată, persoana vătămată va primi diferenţa dintre veniturile obţinute şi sumele primite pe durata concediului medical, ori retribuţia de care persoana vătămată a fost lipsită în acest interval de timp.

Susţine că faptul dat nu a fost stabilit de instanţele ierarhic inferioare, şi nu s-a stabilit prin actele respective că dacă Andrei Bîrsan într-adevăr a pierdut sau a fost redusă capacitatea de muncă ce acte confirmă că persoana nominalizată a avut nevoie de o reabilitare atât de îndelungată. Menţionează că în ipoteza în care vătămarea integrităţii corporale sau o altă vătămare a sănătăţii are ca efect pierderea sau reducerea capacităţii de muncă, stabilirea prejudiciului se va face diferit, după cum persoana vătămată este încadrată în muncă. În cazul în care persoana vătămată este încadrată în muncă, ea va avea dreptul de a obţine diferenţa dintre veniturile obţinute anterior şi cele primite după prejudicierea sa.

Pentru a determina corect această diferenţă este necesar de stabilit venitul lunar al persoanei vătămate obţinut până la vătămarea sănătăţii. În situaţia în care persoana vătămată era încadrată în muncă prin contract, venitul ei mediu poate fi calculat potrivit contractului. La determinarea venitului ratat trebuie să ţinem cont nu numai de venitul pe care efectiv îl obţinea persoana vătămată anterior vătămării sănătăţii, ci şi de venitul care cert putea fi obţinut. După determinarea venitului pe care persoana vătămată îl primea sau putea să-l primească, se determină nemijlocit venitul ratat în dependenţă de procentul de pierdere a capacităţii profesionale de muncă. Prin capacitatea profesională de muncă se înţelege capacitatea de a presta o muncă conform calificării şi profesiei obţinute.

Indică că în sprijinul celor relatate precum şi din materialele cauzei care venit a avut persoana ce a avut de păgubit şi în acest caz nu este clar modul de calcul al venitului ratat. Referitor la faptul că în cazul în care persoana a pierdut capacitatea de muncă temporară indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe un termen de până la 180 zile într-un an calendaristic, fiind posibilă de a fi prelungită pe un termen de până la 30 zile după care medicul expert al asigurătorului (CNAS) poate propune încadrarea salariatului într-un grad de invaliditate. Consideră că reieşind din faptul că la materialele cauzei careva acte al instituţiilor de resort nu sunt cu privire la pierderea totală sau parţială al capacităţii de muncă,se poate spune că nici nu a pierdut această capacitate.

Susţine că atât prima instanţă urma să efectueze un calcul conform certificatului medical şi să ţină cont de achitările pe care urma să fie efectuate conform indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pentru primele 20 zile calendaristice din contul angajatorului, iar din a 21-a zi - de către structurile teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Menţionează că la examinarea cererii, instanţa trebuie să ţină cont de jurisprudenţa constantă a CEDO care statuează că Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează drepturile teoretice şi iluzorii, dar drepturile ce sunt practice şi efective, că obligarea părţii la plata taxei de stat, în situaţia în care partea nu este aptă să plătească taxa de judecată care e apreciată a fi excesivă în raport cu situaţia sa financiară, constituie limitare a dreptului de acces la instanţă, care este incompatibilă cu prevederile art. 6. § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cazul Creuz versus Polonia nr. 28249/95 din 19 iunie 2001). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 04 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 66). Astfel se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 07 august 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Igor Botnariuc, Andrei Bîrsan a solicitat încasarea din contul pârâtului cheltuielile pentru tratament şi cheltuielile legate de examinarea procesului penal în sumă de 3409,17 lei, venitul ratat egal cu salariul mediu care constituie suma de 3554 lei, pentru fiecare lună de imposibilitate de a munci drept urmare a invalidităţii stabilite, care la data înaintării acţiunii constituie suma de 171282 lei, încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100000 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea, a încasat de la Igor Botnariuc în beneficiul lui Andrei Bîrsan suma de 3409,17 lei în contul recuperării prejudiciului material, suma de 117282 lei în contul compensării beneficiului ratat, suma de 30000 lei în contul recuperării prejudiciului moral şi suma de 5000 lei - cheltuieli de judecată, iar în total a încasat suma de 155691,17 lei, în rest respingând acţiunea. Judecând apelul declarat de către Igor Botnariuc, instanţa de apel a constatat temeinicia acestui şi admiț ându-l a casat hotărârea primei instanţe în partea cuantumului sumelor dispuse spre încasare şi a micşorat cuantumul prejudiciului material de la 3409,17 lei până la 2159,17 lei, cuantumul beneficiului ratat de la 117282 lei până la 80176,25 lei, cuantumul prejudiciului moral de la 30000 lei până la 5000 lei, iar în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

Ajungând la concluzia temeiniciei pretenţiei lui Igor Botnariuc cu privire la încasarea beneficiului ratat, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 1418 Cod civil, a reţinut că până la data înaintării acţiunii reclamantul a fost în imposibilitate de a munci o perioadă de 33 luni, astfel, reieşind din salariu mediul de 2429,58 lei, a stabilit că suma acestui prejudiciu constituie 80176,25 lei. Cum rezultă din recursul declarat de către Igor Botnariuc, reprezentat de către avocatul Adrian Berezovschi, ultimul invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti doar în partea admiterii pretenţiei cu privire la încasarea beneficiului ratat.

Verificând legalitatea concluziilor din decizia recurată în raport cu argumentele recursului în partea contestată, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată în partea ce ţine de admitere parţială a pretenţiei lui Andrei Bîrsan cu privire la încasarea venitului ratat în sumă de 80176 lei pentru o perioadă de 33 luni, soluţia dată în acest sens fiind incertă, neavând putere de convingere. Astfel, din decizia instanţei de apel rezultă că instanţa în mod arbitrar a încasat din contul lui Igor Botnariuc în beneficiul lui Andrei Bîrsan venitul ratat fără a argumenta soluţia dată în acest sens, precum şi calculele din care rezultă această sumă, fapt ce denotă că acest capăt de cerere nu a fost lămurit complet şi pe bază de dovezi certe.

La acest segment se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiei date, era indispensabil, de a verifica temeiul legal al acestei cerinţe, prin prisma dispoziţiilor art. 1418 Cod civil, care reglementează că în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă. La determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, reieşind din prevederile normei enunţate şi având în vedere că perioada de 33 luni, pentru care Andrei Bîrsan a solicitat încasarea venitului ratat, este formată începând cu luna imediat următoare de la producerea accidentului – noiembrie 2008 şi până în luna august 2011, este evident că instanţele de judecată ierarhic inferioare urmau să stabilească dacă, în această perioadă, lui Andrei Bîrsan nu i-a fost achitat salariul sau alte sume ce ţin de concediul medical. Or, din materialele dosarului rezultă că intimatul a fost concediat de la SRL „Transgalta Service”, doar de la 16 februarie 2009, odată cu stabilirea gradului de invaliditate. Mai mult, din adeverinţa nr. 261 eliberată de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimişlia se atestă faptul că, odată cu stabilirea gradului de invaliditate, lui Andrei Bărsan i-a fost stabilită şi pensia pentru invaliditate.

Astfel fiind, instanţele de judecată, pe lângă stabilirea faptului dacă lui Andrei Bârsan nu i-a fost achitat salariul sau alte sume ce ţin de concediul medical, erau obligate să stabilească şi mărimea pensiei de invaliditate şi în dependenţă de aceste situaţii, să efectueze recalcularea cuantumului pretins de către Andrei Bârsan cu titlu de venit ratat, împrejurări ce s-ar încadra în dispoziţiile art. 1418 Cod civil şi care ar evita îmbogăţirea fără justă cauză. Aceasta deoarece perioada de la 16 februarie 2009, data stabilirii gradului de invaliditate şi pensiei de invaliditate, la fel este inclusă în perioada de 33 luni, pentru care Andrei Bîrsan a solicitat încasarea venitului ratat şi care a fost acceptată de către instanţele de judecată.

În aceste condiţii este evident că instanţa de apel, examinând pricina, nu a calificat corect din punct de vedere juridic capătul de cerere cu privire la încasarea venitului ratat, fără a fi abordate toate aspectele importante întru soluţionarea justă a acesteia, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea deciziei în această parte cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce impune admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi micşorat cuantumul beneficiului ratat de la 117282 lei până la 80176,25 lei şi de a restitui pricina în partea dată spre rejudecare în instanţa de apel.

Totodată, instanţa de recurs consideră de a menţine în rest decizia instanţei de apel, aceasta în partea dată nefiind contestată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Igor Botnariuc, reprezentat de către avocatul Adrian Berezovschi. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bîrsan împotriva lui Igor Botnariuc cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi a fost micşorat cuantumul beneficiului ratat de la 117282 lei până la 80176,25 lei, cu restituirea pricinii în partea dată pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

În rest decizia Curtea de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 se menţine. Decizia în partea menţinerii deciziei instanţei de apel este irevocabilă, iar în partea restituirii pricinii spre rejudecare nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti