2ra-3632/13 — Declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare şi donaţie, evacuare, instalarea în apartament şi obligarea de a nu crea obstacole în folosirea spaţiului locativ

prima instanţă: Malanciuc M. dosarul nr.2ra-3632/13 instanţa de apel: Gheorghieş A., Chircu N. şi Harmaniuc V. DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti şi Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de către avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zamaşcicov Vladimir împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara, Zamaşcicov Vera şi Timoşco Ana cu privire la declararea nulă a contractelor de vânzare- cumpărare şi donaţie, evacuare, instalarea în apartament şi obligarea de a nu crea obstacole în folosirea spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Zamaşcicov Vladimir şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013 c o n s t a t ă La 23 octombrie 2006 Zamaşcicov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara, Timoşco Ana şi Zamaşcicov Vera cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi donaţie, evacuare, instalarea în apartament,

înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ şi anularea încheierii din 31 ianuarie 2001. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Zamaşcicov Vladimir a indicat că în anul 1970 familiei lor i s-a atribuit apartamentul nr. 53, casa nr. 11, strada Bernardazzi, oraşul Unghei. La 20 iunie 1996 apartamentul a fost privatizat de Zamaşcicov Vera, soţul acesteia de la a doua căsătorie Niconov Boris şi el. Din cauza relaţiilor ostile cu Zamaşcicov Vera a fost impus să plece în oraşul Moscova unde se află până în prezent. În discuţia avută cu mama Zamaşcicov Vera aceasta i-a declarat că în anul 1998 a împrumutat de la Şubina Ludmila 600 dolari cu dobândă lunară. În legătură cu neachitarea datoriei de 1000 dolari Şubina Ludmila a acţionat-o în judecată şi prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 27 octombrie 1999 datoria a fost încasată.

Apartamentul a fost scos la licitaţie, însă licitaţia nu a avut loc şi prin încheierea judecătoriei Ungheni din 31 ianuarie 2001 a fost transmis în proprietatea Ludmilei Şubina, la cererea căreia judecătoria Ungheni prin hotărârea din 10 decembrie 2001 a dispus evacuarea Verei Zamaşcicov din apartament. La 20 mai 2002 Şubina Ludmila a vândut apartamentul Ninei Burduja. La 23 decembrie 2003 Burduja Nina a vândut apartamentul Tamarei Artin, iar aceasta la 25 octombrie 2006 a donat apartamentul Anei Timoşco. Curtea de Apel Bălţi recunoscând că i-au fost încălcate drepturile de proprietar a casat hotărârea judecătoriei Ungheni din 27 octombrie 1999 şi încheierea aceleiaşi instanţe din 31 ianuarie 2001 şi a restituit pricina spre rejudecare.

1 Consideră reclamantul Zamaşcicov Vladimir că toate contractele de înstrăinare a imobilului sunt nelegitime. Cere reclamantul Zamaşcicov Vladimir declararea nulă a contractelor de vânzare- cumpărare a apartamentului nr. 53, casa nr. 11, strada Bernardazzi, oraşul Ungheni din 20 mai 2002, din 23 decembrie 2003 şi de donaţie din 25 octombrie 2005, evacuarea pârâtei Timoşco Ana cu membrii familiei din apartament, instalarea sa în apartament şi obligarea acesteia să nu-i creeze obstacole în folosirea spaţiului locativ. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 22 septembrie 2008 acţiunea lui Zamaşcicov Vladimir a fost respinsă. Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 12 decembrie 2008 a admis apelul declarat de Zamaşcicov Vladmir, a casat hotărârea judecătoriei Ungheni din 22 septembrie 2008 şi a restituit pricina spre rejudecare în primă instanţă.

Prin încheierea judecătoriei Ungheni din 16 iulie 2009 pretenţiile lui Zamaşcicov Vladimir cu privire la declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare, donaţie, evacuare, instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ au fost separate într-un proces aparte şi se examinează în prezenta pricină. Prin procura din 11 septembrie 2009 şi mandatul din 20 aprilie 2012 avocatul Bobu Anatolie a fost împuternicit de Zamaşcicov Vladimir să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată cu dreptul de a semna şi intenta acţiunea, de a renunţa de la acţiune, de a ataca hotărârea etc. Avocatul Bobu Anatolie prin cererea din 24 aprilie 2012 a retras pretenţiile împotriva Verei Zamaşcicov şi a solicitat încetarea procesului în această parte.

Judecătoria Ungheni prin încheierea din 18 iunie 2012 a admis cererea şi a încetat procesul în privinţa Verei Zamaşcicov. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013 acţiunea lui Zamaşcicov Vladimir a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. La 7 februarie 2013 avocatul Bobu Anatolie a atacat hotărârea judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013 în interesele lui Zamaşcicov Vladimir cu apel. Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 27 iunie 2013 a respins apelul declarat de Zamaşcicov Vladimir şi a menţinut hotărârea judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013. La 21 august 2013 avocatul Bobu Anatolie a declarat recurs în interesele lui Zamaşcicov Vladimir împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013, cerând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului avocatul Bobu Anatolie a indicat că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele administrate şi eronat a concluzionat că Zamaşcicov Vladimir nu a participat la privatizarea apartamentului, deoarece aceste circumstanţe sunt stabilite deja în decizia Curţii de Apel Bălţi din 6 decembrie 2007 care a recunoscut că acesta este proprietar. A mai invocat avocatul Bobu Anatolie că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate se încalcă dreptul lui Zamaşcicov Vladimir la proprietate. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 2 La 4 noiembrie 2013 avocatul Bondarenco Oleg a depus referinţă în interesele Ludmilei Şubina în care a solicitat declararea recursului inadmisibil. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin încheierea din 6 noiembrie 2013 a decis că recursul este admisibil şi a dispus examinarea fondului acestuia în completul din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de avocatul Bobu Anatolie în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de către avocatul Bondarenco Oleg, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din actele pricinii rezultă că judecătoria Ungheni prin încheierea din 31 ianuarie 2001 a transmis în proprietatea Ludmilei Şubina apartamentul în litigiu în contul stingerii datoriilor debitoarei Zamaşcicov Vera faţă de aceasta în sumă de 16469 lei. Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 10 decembrie 2001 Zamaşcicov Vera a fost evacuată din apartamentul în litigiu. Şubina Ludmila prin contractul din 20 mai 2002 a vândut apartamentul Ninei Burduja, iar aceasta la 23 decembrie 2003 la vândut Tamarei Artin. Artin Tamara la 25 octombrie 2006 a donat apartamentul în litigiu fiicei Timoşco Ana. La 23 octombrie 2006 Zamaşcicov Vladimir s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Judecătoria Ungheni a constatat că Zamaşcicov Vladimir a participat la privatizarea apartamentului în litigiu, şi în partea de motivare descriind diverse teorii a indicat că acţiunea acestuia este tardivă, însă în dispozitivul hotărârii a menţionat că îi respinge acţiunea ca neîntemeiată. Curtea de Apel Bălţi nu a corectat aceste erori, a menţinut hotărârea primei instanţe, însă contrar concluziilor acesteia a motivat că Zamaşcicov Vladimir nu a participat la privatizarea apartamentului. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că hotărârile judecătoreşti adoptate în pricină nu corespund exigenţelor de corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, sobrietate, oficialitate şi pertinenţă.

Aşadar, dispozitivul hotărârii primei instanţe este în contradicţie cu partea motivată a hotărârii, iar concluziile instanţei de apel că Zamaşcicov Vladimir nu a participat la privatizarea apartamentului nu sunt întemeiate pe probe pertinente. Or, articolele 130 alin. (1) şi 239 Codul de procedură civilă prevăd că instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în 3 ansamblul lor, şi călăuzindu-se de lege, întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. La materialele dosarului certificatul nr. 438 eliberat de Serviciul de Arhivă Ungheni la 2 octombrie 2006 despre componenţa participanţilor la privatizarea apartamentului nr. 53, casa nr. 11, strada Bernardazzi, oraşul Ungheni nu este anexat.

Prin urmare, nu este clar în baza căror acte şi de ce prima instanţă referindu-se la acest certificat a concluzionat că Zamaşcicov Vladimir a participat la privatizarea apartamentului, iar instanţa de apel că nu a participat, dar numai a dat acordul mamei sale Zamaşcicov Vera la privatizare. Întemeierea hotărârilor judecătoreşti pe baza unor probe care efectiv şi nemijlocit nu au fost cercetate în şedinţa de judecată echivalează cu aprecierea arbitrară a probelor. Erorile primei instanţe şi a instanţei de apel în ordine de recurs nu este posibil de corectat, deoarece în instanţa de recurs nu se admite administrarea de noi dovezi.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că dispozitivul hotărârii primei instanţe este în contradicţie cu partea motivată, iar concluziile instanţei de apel sunt întemeiate pe probe care la actele pricinii nu sunt anexate şi aceste erori în ordine de recurs nu este posibil de corectat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel. La rejudecarea pricinii este necesar de ţinut cont de cele expuse şi în dependenţă de cele obţinut de emis o hotărâre legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zamaşcicov Vladimir împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara şi Timoşco Ana cu privire la declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare, donaţie, evacuare, instalare şi obligarea să nu creeze obstacole în folosirea spaţiului locativ, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Sveatoslav Moldovan 4