2ra-752/15 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare

Prima instanţă: M. Malanciuc Dosarul nr.2ra-752/15 Instanţa de apel: A. Corcenco, Sv. Melnic, I. Talpă ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinând chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zamaşcicov Vladimir împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara, Timoşco Ana şi Zamaşcicov Vera cu privire la anularea contractelor de vînzare-cumpărare şi de donaţie a imobilului, evacuarea din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ şi obligarea de a nu crea obstacole în folosirea spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Zamaşcicov Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2006 Zamaşcicov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara, Timoşco Ana şi Zamaşcicov Vera cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi de donaţie a apartamentului nr. 53, casa nr. 11, din str. Bernardazzi, or.

Ungheni, evacuarea Anei Timoşco din imobilul dat împreună cu membrii familiei sale, înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 1970 familiei sale le-a fost atribuit apartamentul nr. 53, casa nr. 11, din str. Bernardazzi, or. Ungheni. La data de 20.06.1996 imobilul dat a fost privatizat. La privatizarea imobilului au participat Zamaşcicov Vladimir, Zamaşcicov Vera şi Niconov Boris. Din cauza relaţiilor ostile cu Zamaşcicov Vera a fost impus să plece în or. Moscova unde se află până în prezent. Revenind acasă a aflat că în apartamentul său locuiesc alte persoane. În discuţia avută cu Zamaşcicov Vera aceasta i-a declarat că, în anul 1998 a împrumutat de la Şubina Ludmila 600 dolari SUA, cu dobândă lunară.

În legătură cu neachitarea datoriei în mărime de 1000 dolari SUA, Şubina Ludmila a acţionat-o în judecată şi prin hotărîrea din 27 octombrie 1999 a 1 Judecătoriei Ungheni datoria a fost încasată. Apartamentul a fost scos la licitaţie, dar din motivul că licitaţia nu a avut loc, prin încheierea din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Ungheni imobilul a fost transmis în proprietatea Ludmilei Şubina, la cererea căreia prin hotărârea din 10 decembrie 2001 a Judecătoriei Ungheni s-a dispus evacuarea Verei Zamaşcicov din apartamentul dat. La 20 mai 2002 Şubina Ludmila a vândut apartamentul Ninei Burduja, iar la 23 decembrie 2003 Burduja Nina a vândut apartamentul Tamarei Artin, ulterior la 25 octombrie 2006 Artin Tamara a donat apartamentul Anei Timoşco.

Prin decizia din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bălţi s-a casat hotărârea din 27 octombrie 1999 şi încheierea din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Ungheni, fiind restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă. Consideră reclamantul că, toate contractele de înstrăinare a imobilului în litigiu sunt nelegitime. Solicită reclamantul, declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare şi de donaţie a apartamentului sus menţionat, evacuarea din imobil a Anei Timoşco împreună cu membrii familiei, instalarea sa în apartament şi obligarea de a nu-i crea obstacole în folosirea spaţiului locativ. Prin hotărârea din 22 septembrie 2008 a Judecătoriei Ungheni acţiunea Ludmilei Şubina a fost admisă, iar acţiunea lui Zamaşcicov Vladimir a fost respinsă (f.d.45).

Prin decizia din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bălţi apelul declarat de Vladimir şi Vera Zamaşcicov a fost admis, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de fond (f.d.56). Prin încheierea din 16 iulie 2009 a Judecătoriei Ungheni pretenţiile lui Zamaşcicov Vladimir privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 53, casa nr. 11, din str. Bernardazzi, or. Ungheni şi privind evacuarea Anei Timoşco din imobilul dat, au fost separate într-un proces aparte (f.d. 65). În şedinţa de judecată, la data de 24 aprilie 2012 avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir a înaintat un demers prin care a solicitat încetarea procesului civil în privinţa Verei Zamaşcicov.

Prin încheierea din 18 iunie 2012 a Judecătoria Ungheni s-a admis cererea şi s-a încetat procesul în privinţa dată (f.d.130-131). Prin hotărârea din 16 ianuarie 2013 a Judecătoriei Ungheni acţiunea depusă de Zamaşcicov Vladimir a fost respinsă integral. Prin decizia din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Bălţi apelul declarat de Zamaşcicov Vladimir a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia din 20 noiembrie 2013 a Curţii Supreme de Justiţie s-a admis recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir, s-a casat decizia din 27.06.2013 a instanţei de apel şi s-a restituit pricina la rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă. Prin decizia din 21 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bălţi apelul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir a fost admis, casată 2 integral hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea înaintată de Zamaşcicov Vladimir.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 iunie 2014 a fost admis recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţă de apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Zamaşcicov Vladimir, casată hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că la 25.06.1996 a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare, transmitcre-primire a locuinţei (adresa or. Ungheni, str.Bernardazzi 53, ap 11) în proprietate privată, înregistrat sub nr. 13/4757 din 23 decembrie 1996 la BIT Ungheni.

Deşi, potrivit certificatului nr.438 din 02 octombrie 2006 eliberat de Serviciul de Arhivă Ungheni, Zamaşcicov Vladimir alături de mama sa Zamaşcicova Vera şi soţul decedat al acesteia, participat la privatizare, însă în registrul bunurilor imobile doar mama reclamantului a fost înscrisă ca proprietar al imobilului. În 1998 Zamaşcicova Vera a luat cu titlu de împrumut cu dobîndă de la Şubina Ludmila suma de 600 dolari SUA. Între timp datoria ajunsese pînă la 1000 dolari SUA şi Şubina Ludmila a înaintat o acţiune de recuperare a datoriei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 27 octombrie 1999 datoria a fost încaată cu transmiterea apartamentului debitorului. Apartamentul a fost scos la licitaţie şi nefiind realizat, prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 31 ianuarie 2001, a fost transmis în proprietate lui Şubina Ludmila.

La momentul emiterii încheierii în registru în calitate de proprietar al apartamentului era înscrisă Zamaşcicova Vera. La 20 mai 2002 apartamentul în litigiu de către Şubina Ludmila a fost înstrăinat Burduja Nina. La 23 decembrie 2003 Burduja Nina a înstrăinai apartamentul lui Artin Tamara. La 25 octombrie 2006 Artin Tamara a donat apartamentul fiicei sale Timoşco Ana. La 23 octombrie 2006 Zamaşcicov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Şubina, Burduja Nina, Artin Tamara, Timoşco Ana şi Zamaşcicov Vera cu privire la anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi de donaţie a apartamentului nr. 53, casa nr. 11 Bernardazzi, or. Ungheni, evacuarea Anei Timoşco din imobilul dat împreună cu membrii familiei sale şi înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ.

În conformitate cu art. 259 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. 3 În conformitate cu art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Instanţa de apel a constatat cu certitudine faptul că la data de 02 august 2002 a fost înregistrat contractul de vînzare-cumpărare încheiat între Şubina Ludmila şi Burduja Nina cu privire la bunul imobil în litigiu.

Prin urmare, Colegiul civil al instanţei de apel a relevat faptul că chiar dacă reclamantul-apelant era îndreptăţit să-şi apere pretinsul drept de proprietate încălcat, acesta urma să înainteze acţiunea sau în termenul prescris în mod imperativ de lege, în acest sens, care începe a curge din momentul încheierii actului pretins care are ca efect încălcarea dreptului său, sau din momentul aflării despre aceste circumstanţe, care este momentul înregistrării contractului dat, adică din 02 august 2002 moment din care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani pentru contestarea valabilităţii lui. Respectiv termenul a expirat la 02 august 2005, pe cînd acţiunea a fost înaintată la data de 23 octombrie 2006, cu omiterea vădită a termenului de prescripţie în acest sens.

În acest context, instanţa de apel a relevat că reclamantul-apelant nu a solicitat repunerea în termen a acţiunii şi nu a prezentat probe necesare care ar fi confirmat faptul că dînsul nu a cunoscut despre circumstanţele invocate în acţiune la data de 02 august 2002 (cînd a fost înregistrat contractul contestat în registrul public) sau cînd a fost încheiat contractul dat şi că ar fi fost în imposibilitate absolută şi motivată să depună acţiune în termenul prescris. Distinct de cele enunţate, instanţa de apel a relevat că prezumtiva aflare a reclamantului-apelant în Federaţia Rusă nu poate afecta curgere termenului de prescripţie în speţa dată, or acest fapt a fost făcut conştient şi cu asumarea tuturor riscurilor în acest sens.

Mai mult ca atît, apelantul şi-a ridicat viza de şedere din apartamentul în litigiu la data de 03 octombrie 1999 şi ca urmare, la momentul încheierii contractelor dînsul nu mai avea domiciliu în imobilul în litigiu. La 09 februarie 2015 avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 mai 2007 şi ulterior prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 decembrie 2007 a fost declarat ca stabilit că reclamantul a aflat despre încălcarea dreptului său la data revenirii sale de la muncă de peste hotare.

Reieşind din prevederile art. 46 alin. (2) din Constituţia RM, reclamantul nici nu trebuia să dovedească ori să solicite repunerea în termen a cererii sale , deoarece dreptul de proprietate este inviolabil, perpetuu, absolut şi garantat. Cererea de chemare în judecată a fost înaintată în cadrul examinării dosarului civil la cererea executorului judiciar de transmitere a bunului imobil şi acest fapt întrerupe scurgerea oricăror termene. Invocă că corect a fost invocată de către reclamant nulitatea absolută a contractelor de înstrăinare a bunului imobil, deoarece conform prevederilor art. 4 217 alin. (3) Cod civil acţiunea de constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Invocă că dreptul lui Zamaşcicov Vladimir este confirmat, iar din posesie el a ieşit în baza unui act judiciar ilegal şi în baza art. 375 Cod civil decade dreptul la buna credinţă a posesorului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le- a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 5 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Bobu Anatolie în interesele lui Zamaşcicov Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6