2ra-3054/13 — Repararea prejudiciului material

Prima instanţă: V. Gîscă dosarul nr. 2ra-3054/13 instanţa de apel: M. Anton, Iu. Cotruţă, I. Secrieru DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Tatiana Vieru,Galina Stratulat , Svetlana Novac, Iuie Bejenaru examinînd cererile de recurs declarate de către Calmîş Iulian şi CIA „Asito” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Rusu Vitalie, privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor le întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către CIA „Asito” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 decembrie 2011, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 29 martie 2011, Calmîş Iulian a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Rusu Vitalie solicitînd încasarea despăgubirii de asigurare, penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere. În motivare acţiunii reclamantul Calmîş Iulian a indicat că, la 02.03.2010 în or. Hînceşti s-a produs un accident rutier cu implicarea automobilelor Volkswagen Golf, la volanul căruia se afla intervenientul Rusu Vitalie, şi Toyota Carina, la volanul căruia se fia reclamantul. Prin ordonanţa Procuraturii Hînceşti din 28.04.2010, Rusu Vitalie a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului, fiindu-i aplicată sancţiunea contravenţională.

La data de 16.07.2010, în temeiul alin. (1) art.21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule, reclamantul a expediat în adresa CIA „Asito” SA cererea prealabilă cu dovada privind răspunderea asiguratului Rusu Vitalie pentru producerea cazului asigurat. 1 Prin scrisoarea nr. 04-1/6-1068 din 20.07.2010 CIA „Asito” SA a condiţionat regularizarea daunei prin prezentarea certificatului de înmatriculare al automobilului deteriorat, permisului de conducere a reclamantului şi a automobilului propriu-zis pentru constatarea pagubelor cauzate. Menţionează reclamantul că, potrivit art.19 al Legii citate mai sus, informaţia solicitată de la reclamant de către asigurător, urma a fi solicitată de la organele competente, iar examinarea automobilului deteriorat urma a fi efectuată la locul aflării acestuia, cu întocmirea unui proces-verbal în acest sens.

Astfel, prin cererea lui Calmîş Iulian din 02.12.2010, reclamantul a solicitat repetat CIA „Asito” S.A examinarea cazului asigurat cu achitarea despăgubirilor de asigurare. Prin scrisoarea nr.04-1/6-1380 din 17.12.2010, CIA „Asito” SA a comunicat că, nu poartă răspundere civilă auto din considerentul că, accidentul s-a produs din culpa reclamantului.

Cu referire la prevederile art. 467 alin. (1) CPC, reclamantul a relatat că, prin ordonanţa Procuraturii Hînceşti din 28.04.2010 s-a stabilit vinovăţia asiguratului CIA „Asito” SA – Rusu Vitalie, ordonanţa nominalizată fiind obligatorie pentru persoanele fizice şi juridice din ţară şi avînd putere executorie pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar în conformitate cu art. 15 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule, pîrîta este obligată să acorde despăgubiri din considerentul că, prejudiciul s-a produs din culpa asiguratului Rusu Vitalie. Indică reclamantul că, pentru determinarea cuantumului prejudiciului cauzat, s- a adresat secţiei tehnico-criminalistice a CGP mun.

Chişinău. La 26 ianuarie 2011 şi repetat la 27 ianuarie 2011 a solicitat pîrîtei delegarea unui reprezentant pentru a participa la examinare, însă pîrîta a ignorat demersurile nominalizate, iar examinarea automobilului s-a efectuat în lipsa CIA „Asito” SA. Astfel, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 2 din 21.02.2011 s- a constatat că, prejudiciul material cauzat proprietarului constituie 43560 lei. Reclamantul consideră că, adresîndu-se cu cerere de despăgubire către asigurător şi înregistrată de ultimul la 05.08.2010, în temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule, cererea urma a fi soluţionată pînă la termenul limită 05.11.2010.

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări, în opinia reclamantului, asigurătorul urmează să plătească acestuia penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere la plata despăgubirii. În acest sens, pentru perioada 05.11.2010-28.03.2011, pîrîtul urmează să-i achite penalitate în cuantum de 6229,08 2 lei, reieşind din formula calculării: 43560 lei (cuantumul despăgubirii) se va înmulţi la 0,1% (penalităţi) şi se va înmulţi la 143 zile. În temeiul prevederilor art. 617 Cod civil, reclamantul a indicat şi asupra obligativităţii achitării de către pîrîta în beneficiul său a dobînzii de întîrziere în cuantum de 2002 lei.

Prin urmare s-a solicitat instanţei de judecată: - încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian a despăgubirii de asigurare în cuantum de 43560 lei; - încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian a penalităţilor în mărime de 6229,08 lei; - încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian a dobînzii de întîrziere în sumă de 2002 lei, cheltuielilor de efectuarea expertizei în mărime de 360 lei şi cheltuielilor de judecată. La 08.12.2011 reclamantul a depus cerere cu privire la majorarea cuantumului pretenţiilor, astfel solicitînd încasarea din contul pîrîtului a despăgubirii de asigurare în cuantum de 43560 lei, penalităţilor în cuantum de 9278,28 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 7274,59 lei, cheltuielilor de efectuarea expertizei în mărime de 360 lei, cheltuielilor de autentificare a procurilor în sumă de 40 Euro şi 46 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 decembrie 2012 s-a admis acţiunea, fiind dispusă încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian a despăgubirii de asigurare în cuantum de 43560 lei, penalităţilor în cuantum de 9278,28 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 7274,05 lei, cheltuielilor de efectuarea expertizei în mărime de 360 lei, cheltuielilor de autentificare a procurilor în sumă de 40 Euro şi 46 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, CIA „Asito” SA a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîrii prin care acţiunea depusă de Calmîş Iulian să fie respinsă ca neîntemeiată.

În argumentarea apelului, CIA „Asito” S.A a indicat că, fiind informată despre producerea cazului asigurat, la 05.08.2010 a deschis dosarul de daune nr. 102303R1, iar la 17.08.2010 cu participarea lui Brînzan Ilie a efectuat constatarea deteriorărilor automobilului Toyota Carina cu întocmirea procesului verbal. Luînd cunoştinţă cu procesul verbal nominalizat, participantul Brînzan Ilie l-a semnat, fără a înainta obiecţii, astfel, prin această modalitate a confirmat autenticitatea acestuia, inclusiv, starea de întreţinere şi gradul de uzură care va fi aplicat. Susţine că, de către unitatea de specialitate „Autocomfix” SRL s-a estimat valoarea prejudiciului cauzat automobilului în cuantum de 23769,36 lei.

3 Menţionează că, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr.2 din 21.02.2011 întocmit de secţia tehnico-criminalistică a CGP mun. Chişinău, calculul prejudiciului material este calculat în baza preţurilor stabilite de catalogul Eurotax, fapt care în opinia ultimei, contravine prevederilor art. 23 alin. (6) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013 s-a admis apelul declarat de CIA „Asito” SA. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23.12.2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere şi s-a pronunţat o nouă hotărîrea prin care cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere, s-a admis parţial. S-a încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian prejudiciul material în mărime de 24839,60 lei, penalităţi de întîrziere în mărime de 4471,13 lei şi dobînzi de întîrziere în mărime de 8625,4 lei. În rest cerinţele au fost respinse. La 01 iunie 2013 Calmîş Iulian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul Calmîş Iulian a indicat că, consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat legea care nu trebuia a fi aplicată şi a interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Totodată, menţionează că instanţa de apel incorect a indicat că nu s-a ţinut cont de prevederile art. 23 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări. Astfel, conform art. 23 alin. (6) din Legea 414/22.12.2006 „Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate, inclusiv din străinătate”.

În acest, sens invocă recurentul că preţurile la părţile componente, a lucrărilor şi materialelor conform cataloagelor de specialitate reflectă fidel costul acestora. De asemenea, deşi intimatul în instanţa de fond şi apel nu a formulat obiecţii în ordinea prevăzută de art. 158-159 CPC al RM asupra raportului de expertiză şi nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, instanţa de apel, totuşi s-a alăturat poziţiei intimatului. La 15 iulie 2013 CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea admiterii cerinţei lui Calmîş Iulian cu privire la 4 încasarea dobînzii de întîrziere, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Consideră absolut neîntemeiat şi ilegal încasarea de la Companie a dobînzii de întîrziere, deoarece obiectul litigiului constă în cuantumul despăgubirii de asigurare, care, nu a fost posibil de stabilit pe cale amiabilă, extrajudiciară, dar prin hotărîre judecătorească. Astfel, pentru a fi pus în întîrziere se cere că obligaţie să fie determinată, certă, lichidă, astfel încît la scadenţa termenului, debitorul să pretindă executarea ei. În speţă, nu era posibil punerea în întîrziere a recurentului de către intimat la data de 18.10.2010, deoarece cuantumul definitiv al despăgubirii de asigurare nu a fost stabilit prin acord, ci prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 30.04.2013.

Pentru curgerea de drept a dobînzilor de întîrziere, potrivit pct.15 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 24.12.2010 privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor pecuniare, cu excepţia celor izvorîte din contractul de credit bancar sau împrumut, se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani, obligaţia să fie lichidă şi obligaţia să fie exigibilă. Astfel, punerea în întîrziere a debitorului urmează a fi calculată din momentul apariţiei obligaţiei de executare, în situaţia prezentă prin hotărîrea judecătorească din momentul devenirii acesteia definitive şi irevocabile.

La data de 30 august 2013 Calmîş Iulian prin intermediul cancelariei a depus o referinţă invocînd dezacordul cu recursul declarat de CIA „Asito” SA, solicitînd respingerea acestuia şi admiterea propriului recurs. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că recurentul Calmîş Iulian a depus cerere de recurs la 01 iunie 2013 asupra deciziei instanţei de apel din 30 aprilie 2013, iar recurentul CIA „Asito” SA la 15 iulie 2013 pe motiv că cu decizia motivată a instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 15 mai 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.

177). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, cu menţinerea hotărîrii contestate din următoarele considerente. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Înaintînd acţiunea în judecată împotriva CIA „Asito” SA, Calmîş Iulian a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul pîrîtului a despăgubirii de asigurare în cuantum de 43560 lei, penalităţilor în cuantum de 9278,28 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 7274,59 lei, cheltuielilor de efectuarea expertizei în mărime de 360 lei, cheltuielilor de autentificare a procurilor în sumă de 40 Euro şi 46 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, pe care a admis-o integral. Judecînd apelul declarat de CIA „Asito” SA, instanţa de apel l-a considerat întemeiat, pe care l-a admis ca întemeiat, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23.12.2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere şi s-a pronunţat o nouă hotărîrea prin care cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere, s-a admis parţial. S-a încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Calmîş Iulian prejudiciul material în mărime de 24839,60 lei, penalităţi de întîrziere în mărime de 4471,13 lei şi dobînzi de întîrziere în mărime de 8625,4 lei. În rest cerinţele au fost respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de apel a determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de admitere parţială a acţiunii înaintate de Calmîş Iulian. În conformitate cu art.121 Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

În conformitate cu art.122 alin. (1) Codul de procedură civilă, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. 6 Conform art. 118 din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Reieşind din materialele cauzei se constată că la 02.03.2010 în or. Hînceşti s-a produs un accident rutier cu implicarea automobilelor Volkswagen Golf, la volanul căruia se aflau intervenientul accesoriu Rusu Vitalie, şi Toyota Carina, la volanul căruia se afla Calmîş Iulian. Prin ordonanţa Procuraturii Hînceşti din 28.04.2010, Rusu Vitalie a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului, fiindu-i aplicată sancţiunea contravenţională.

Automobilul la volanul căruia se afla Rusu Vitalie a fost asigurat de către CIA „Asito” SA.

Reieşind din norma legală, şi anume art. 20 alin. (3) al Legii cu privire la asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, persoana păgubită poate să adreseze cerere de despăgubire direct asigurătorului de răspundere civilă auto sau reprezentantului de despăgubiri desemnat de acesta, indiferent de faptul că asiguratul a executat sau nu obligaţia de înştiinţare prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. c), potrivit căruia în 48 de ore din momentul producerii accidentului, asiguratul sau utilizatorul autovehiculului este obligat să înştiinţeze asigurătorul care a emis poliţa de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde”, participanţii la accident care deţin poliţe de asigurare RCA şi/sau certificate de asigurare „Carte Verde”, indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunţă asigurătorii respectivi şi sînt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor.

Articolul 19 al Legii citate statuează că, după ce a luat cunoştinţă de producerea accidentului, asigurătorul este obligat să deschidă dosar de daune, să examineze bunurile avariate şi să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii informaţiei despre producerea accidentului de autovehicul, un proces-verbal de constatare a pagubelor. Alineatul (2) articolul citat prevede că, asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat. Se constată că la 16.07.2010, Calmîş Iulian a expediat în adresa CIA „Asito” SA cererea cu dovada privind producerea accidentului în litigiu, precum şi vinovăţia asiguratului Rusu Vitalie pentru producerea cazului asigurat.

La 20.07.2010 a primit de la asigurătorul CIA „Asito” SA solicitarea nr. 04-1/6-1068, potrivit căreia urmează să prezinte un set de acte confirmative. La 02.12.2010, reclamantul Calmîş Iulian a depus către CIA „Asito” SA o cerere prealabilă solicitînd despăgubirea de asigurare, iar prin scrisoarea asigurătorului nr.04-1/6-1380 din 17.12.2010 i s-a refuz în despăgubire din 7 considerentele motivul că, asigurătorul a invocat lipsa cazului asigurat exonerîndu-se de răspundere. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că conform procesului-verbal de constatare a pagubelor din 18.08.2010 întocmit de asigurător în temeiul dosarului de daune nr. 102303R1 din 05.08.2010, precum şi în temeiul actului de evaluare cost- reparaţie, s-a constatat cuantumul prejudiciului cauzat în mărime de 23769,36 lei.

Potrivit conţinutului procesului verbal nominalizat, persoana păgubită nu a înaintat pretenţii la volumul pagubelor constatate. Însă, potrivit devizului de calcul al sumei de despăgubire pentru autovehiculul avariat prezentat de către CIA „Asito” SA, valoarea daunei a constituit 24839,60 lei, fapt confirmat însăşi de asigurător. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a luat la bază actul de evaluare nr. 7061 din 20 august 2010, deoarece la întocmirea acestuia a fost prezent reprezentantul lui Calmîş Iulian, Brînzan Ilie a participat la constatarea pagubelor şi nu a înaintat careva pretenţii sau obiecţii la volumul pagubelor sau autenticitatea cuantumului acestora, precum şi gradului de uzură aplicat în mărime de 81%.

În ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr.2 din 21.02.2011 efectuat de CGP mun. Chişinău prezentat de recurentul Iulian Calmîş, în care suma prejudiciului constituie 43560 lei, instanţa de recurs îl consideră netemeinic, deoarece la adoptarea acestuia, nu s-a luat în consideraţie prevederile art. 23 alin.(6) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sînt cele practicate de unităţile de specialitate, inclusiv din străinătate. Totodată, dacă la unele părţi componente sau piese pentru autovehicul nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pieselor de schimb sau, în lipsă, prin analogie cu preţurile la părţile componente sau la piesele unor autovehicule similare.

La fel art. 24 al Legii citate prevede expres că, valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou. Uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere. Astfel, la stabilirea valorii prejudiciului, expertul nu a ţinut cont de prevederile legii, nu a justificat legalitatea aplicării preţurilor din cataloagele pieselor de schimb Eurotax, precum şi nu a justificat aplicarea gradului de uzură în mărime de 69%. Mai mult, la stabilirea valorii pagubelor, asigurătorul nu a participat, fiind lipsit de posibilitatea de înainta obiecţii şi pretenţii.

În partea ce ţine de încasarea penalităţii şi dobînzii de întîrziere, instanţa de recurs reţine următoarele: 8 Conform Legii cu privire asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, din momentul informării de către intimatul Calmîş Iulian privind producerea cazului asigurat la 16.07.2010, asigurătorul în termen de 3 luni şi anume către data de 16.10.2010, urma să asigure restituirea cuantumului pagubelor pricinuite. Din materialele pricinii, în termenul nominalizat, asigurătorul nu şi-a onorat obligaţiunile. Astfel, articolul 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări prevede expres că, în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii.

Potrivit prevederilor art. 572 Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, iar dispoziţiile art.619 Cod civil statuează că, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. În condiţiile enunţate, raportînd rigorile legii la circumstanţele din speţă, Colegiul Civil a stabilit că, asigurătorul este obligat să achite intimatului Calmîş Iulian prejudiciul de asigurare în cuantum de 24839,60 lei. Prin urmare, Colegiul menţionează că, asigurătorul urmează să achite penalităţi de întîrziere în cuantum de 4471,13 lei (24839,60 lei x 0,1%) x 180 zile.

Instanţa reiterează că instanţa de apel corect a menţionat că asigurătorul urmează să achite intimatului dobînda de întîrziere după cum urmează pe perioade: 18.10.2010-29.12.2010 - 11977 lei; 30.12.2010-27.07.2010 – 2417,95 lei; 28.07.2010-24.08.2011 - 330,74 lei; 25.08.2011-23.11.2011 - 762,88 lei; 24.11.2011- 28.12.2011 - 321,55 lei; 29.12.2011-25.01.2012 - 284,80 lei; 23.02.2012-30.04.2013 - 3959,70 lei. Aşadar, dobînda de întîrziere pentru perioada 18.10.2010-30.04.2013 va constitui suma de 8625,4 lei.

În ce priveşte argumentul invocat de recurentul CIA „Asito” SA că în cazuile de despăgubire de asigurare nu pot fi aplicate dobînzi de întîrziere, instanţa de recurs consideră acest argument drept unul neîntemeiat, deoarece suma cu titlu de despăgubire de asigurare, atît conform prevederilor Legii cu privire la asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, cît şi din prevederile Codului civil, urmează a fi privite ca o datorie, o obligaţie pe care asiguratorul urmează s-o achite asiguratului. Prin urmare, instanţa de apel la acest segment corect a dispus încasarea penalităţii în baza unei legi speciale, cît şi a dobînzii de întîrziere conform prevederilor Codului civil.

9 Reieşind din cele expuse şi avînd în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Calmîş Iulian şi CIA „Asito” SA şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se resping recursurile declarat de către Calmîş Iulian şi CIA „Asito” SA. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calmîş Iulian către CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Rusu Vitalie, privind încasarea prejudiciului material, penalităţilor şi dobînzilor le întîrziere.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Svetlana Novac Iurie Bejenaru 10