3ra-1676/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-1676/13 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 31 iulie 2012 ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 aprilie 2005 de către reprezentanţii ÎCS „Red Union Fenosa” s-a efectuat un control la locurile de consum NLC 2254454, 2254457, 2254453 care aparţin ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul”, în urma căruia au fost întocmite procesele-verbale nr. nr. 006814, 006815 şi 006816 de constatare a consumului fraudulos a energiei electrice.

La 25 aprilie 2005 Întreprinderea de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a expediat în adresa pîrîtului o cerere prin care a solicitat anularea ca fiind ilegale procesele-verbale susmenţionate şi prezentarea reprezentantului ÎCS „Red Union Fenosa” pentru participarea la efectuarea expertizei sigiliilor contoarelor de energie electrică, însă prin scrisoarea nr. 0705/4433 din 06 iunie 2005 partea pîrîtă a informat că termenul de examinare a cazului dat se va prelungi cu o lună pînă la 06 iulie 2005, în temeiul art. 8 al. (2) Legea cu privire la petiţionare, pentru studirea mai detaliată a situaţiei date.

Menţionează reclamantul că, potrivit rapoartelor de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 0998 seria MD 010524 din 12 mai 2005 şi nr. 01187/05 seria MD 010550 din 12 mai 2005, întocmite de către Institutul Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică de pe lîngă Ministerul Justiţiei, s-a constatat că ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” nu a comis careva consum fraudulos prevăzut de p. 2.4 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Astfel, sigiliile verificatorului de stat la contoarele instalate la Întreprinderea de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” sunt autentice şi nu au fost manipulate careva intervenţii mecanice asupra mecanismului de evidenţă asupra acestora.

Indică reclamantul că pînă în prezent pîrîtul nu a dat răspuns la cererea prealabilă din 25 aprilie 2005, însă la 23 iulie 2005 acesta a expediat în adresa ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” facturile pentru consumul fraudulos de energie electrică în sumă de 40 210, 56 lei, 56 796, 48 lei şi respectiv 167 169,60 lei. Consideră reclamantul că procesele-verbale nr. nr. 006814, 006815 şi 006816, precum şi facturile pentru consumul fraudulos de energie electrică în sumă de 40 210, 56 lei, 56 796, 48 lei şi respectiv 167 169,60 lei urmează a fi anulate ca fiind ilegale. Totodată, solicită reclamantul şi încasarea de la pîrît în beneficiul său a cheltuielilor legate pentru efectuarea expertizei în sumă de 1722 lei, precum şi a cheltuielilor legate de asistenţa juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 apelul declarat de către ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 11 martie 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor judecătoreşti, instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material.

La 14 octombrie 2013 în adresa ÎCS „Red Union Fenosa” a fost expediată copia recursului declarat de către ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului examinîndu-se astfel în lipsa acesteia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎS „Sanatoriul- Provizoriu de bază Constructorul” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, la 31 iulie 2012 recurentul- reclamant ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată, solicitînd anularea proceselelor-verbale nr. nr. 006814, 006815 şi 006816, întocmite de către ÎCS „Red Union Fenosa” precum şi facturilor pentru consumul fraudulos de energie electrică în sumă de 40 210, 56 lei, 56 796, 48 lei şi respectiv 167 169,60 lei. Conform art. 14 al. (1) Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 17 al. (1) lit. a) şi b) din aceiaşi lege, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; data comunicării refuzului de 3 soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Conform art. 25 al. (1) lit. a) Legea contenciosului administrativ, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Instanţele judecătoreşti fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia justă privind tardivitatea acţiunii, în condiţiile în care recurentul- reclamant ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” nefiind de acord cu procesele-verbale nr. nr. 006814, 006815 şi 006816 din 20 aprilie 2005, întocmite de către ÎCS „Red Union Fenosa”, s-a adresat cu cerere prealabilă la 25 aprilie 2005 şi neprimind răspuns la aceasta, s-a adresat cu prezenta acţiune la 31 iulie 2012, intimatul-pîrît ÎCS „Red Union Fenosa” invocînd prescripţia în referinţa depusă în prima instanţă şi susţinută pe parcursul examinării pricinii.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că termenul de adresare în judecată cu prezenta acţiune a fost întrerupt prin adresarea anterioară în Judecătoria Botanica mun. Chişinău cu aceiaşi acţiune, care ulterior a fost scoasă de pe rol, deoarece de la devenirea irevocabilă a încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău prin care cererea de chemare în judecată a ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” a fost scoasă de pe rol (02 martie 2011), recurentul adresîndu- se cu prezenta acţiune la 31 iulie 2012, nu s-a încadrat în termenul de prescripţie prevăzut de art. 17 Legea contenciosului administrativ. Mai mult ca atît, chiar şi în cazul în care termenul de adresare în judecată de calculat aşa cum pretinde recurentul, din momentul devenirii irevocabile a încheierii Curţii de Apel Chişinău privind respingerea cererii de revizuire împotriva deciziei aceleiaşi instanţe din 02 martie 2011, prin care s-a menţinut încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 20 decembrie 2010 de scoatere a cererii de pe rol (11 aprilie 2012), acesta oricum este depăşit. Or, conform art. 278 Cod civil, dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece sînt declarative, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului prevăzute de art. 432 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept 4 procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Sanatoriul-Provizoriu de bază Constructorul”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5