2ra-2246/13 — Încasarea salariului

prima instanţă – I. Naşco dosarul nr. 2ra-2246/13 instanţa de apel – G. Druguş, A. Parpalac, I. Guzun DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Constantin Alerguş Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Nicolae Rusu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Rusu împotriva Cooperativei de Consum Ştefan Vodă cu privire la recunoaşterea faptului încălcării drepturilor fundamentale prin neachitarea la timp a restanţelor salariale şi indemnizaţiei de concediere, încasarea restanţei la salariu şi compensaţiei pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, încasarea venitului obţinut prin folosirea sumelor neachitate şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 19 februarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Rusu, menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 02 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 21 septembrie 2011, Nicolae Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Consum Ştefan Vodă cu privire la recunoaşterea faptului încălcării drepturilor fundamentale prin neachitarea la timp a restanţelor salariale şi indemnizaţiei de concediere, încasarea restanţei la salariu şi compensaţiei pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen,

încasarea venitului obţinut prin folosirea sumelor neachitate şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziţia preşedintelui Cooperativei de Consum din Ştefan Voda din 19aprilie 2011, cu o zi mai târziu, după cum prevede legislaţia Republicii Moldova a fost concediat din funcţia de Preşedinte al Biroului Executiv al Cooperativei de Consum din Ştefan Voda în temeiul art. 86 lit.z) Codul Muncii. Consideră că au fost încălcate de către pârât prevederile art. art. 143, 144, 145 Codul Muncii, deoarece de la momentul concedierii până la momentul 1 adresării în instanţă nu i-au fost achitate complet restanţele salariale şi compensaţiile. Afirmă că nu are surse din care să-şi întreţină familia şi a ajuns în pragul sărăciei.

Solicită admiterea cererii, recunoaşterea faptului violări drepturilor sale, a familiei sale prevăzute de art. art.1,2,3,7,23 (1,2,3) 25 (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948; art. 15,16,43 din Constituţia Republici Moldova, art.art. 128,129,130,143 alin. (1) lit. a) 144,147, 264 din Codul muncii din partea pârâtului - Cooperativa de Consum din Ştefan Voda, încasarea forţată de la pârât în folosul său a sumei salariului în valoare de 6839,21 lei, a compensației în valoare de 9000 lei, iar în total -15839,21 lei, încasarea prejudiciului material din contul Cooperativei de Consum din Ştefan Vodă suportat de reclamant în urma folosirii banilor săi 15839,21 lei pentru activitatea sa economică timp de cinci luni ,venitul ratat care constituie 100000 lei, încasarea de la pârât în folosul său 50000lei cu titlu de despăgubire materială pentru prejudiciul moral cauzat decătre pârât prin neachitarea la timp a salariului şia compensației.

Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 14 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial. A fost constatat faptul violării de către pârâtul Cooperativa de Consum Ştefan Vodă a drepturilor lui Nicolae Rusu, prevăzute de art. 23, 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948; articolul 43 din Constituţia Republici Moldova; art.143 alin. (1) lit. a), 144,147,264 din Codul muncii. S-a dispus încasarea de la Cooperativa de Consum din Ştefan Vodă în beneficiul lui Nicolae Rusu salariul neachitat în sumă de 6839,21 lei, a compensaţiei pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen în sumă de 9000 lei, a sumei de 50000 lei cu titlu de despăgubire materială pentru prejudiciul moral.

În scopul asigurării executării hotărâriia fost aplicat sechestrul asupra bunurilor mobile şi imobile şi conturile bancare ale Cooperativei de Consum Ştefan Vodă în valoare de 65 839,21 lei. În rest, cerinţele reclamantului aufost respinse ca neîntemeiate. S-a menţionat că hotărârea în partea încasării salariului, a indemnizaţiei şi aplicarea sechestrului este executorie de la pronunţare. S-a mai dispus a încasa de la Cooperativa de Consum din Ştefan Vodă în bugetul de stat taxa de stat în sumă de 1975,17 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 16 februarie 2012 a fost admis apelul declarat de către Cooperativa de Consum din Ştefan Voda, casată hotărârea Judecătoriei Slobozia din 14 noiembrie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Ştefan Vodă în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere suplimentară prin care a solicitat admiterea acesteia, recunoaşterea faptului violării drepturilor sale prevăzute şi de articolele 11, 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 şi articolul 21, 32 din Constituţia Republicii Moldova, încasarea forţată de la pârât a compensației suplimentareîncă 9000 lei, suma totală fiind de 18 mii lei, schimbând suma totală din punct.3 al cererii de bază de la 15839,21 lei până la suma de 24839,21 lei, încasarea de la pârât în folosul săusuplimentar a încă 50000 lei, schimbând suma totală din punct.5 al cererii de bază de la 50000 lei cu suma totală de 100000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral ca urmare a suferinţelor psihice şi tratament medical, încasarea 2 din contul pârâtului suplimentar prejudiciul material în sumă de 399,04 lei suportat în urma controlului medical, tratament medical, deplasări, schimbând suma din pct. 4 a cererii de bază de la 100 000 lei la 100399,04 lei, în total de încasat de la pârât în beneficiul său suma de 225238,25 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 02 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 19 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Nicolae Rusu, menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 02 noiembrie 2012. La 15 mai 2013, Nicolae Rusu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 19 februarie 2013 şi adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie remisă la o nouă rejudecareîn prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată menționând că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionare pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, au fost aplicate greşit normele de drept material, pricina a fost judecată în instanţa de fond de un judecător care nu aparţine Judecătoriei Slobozia.

Cu referire la art. 240 CPC a indicat că la deliberarea hotărârii instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au o importanță pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite caracterul raportului juridic între părţi,legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Menţionează că s-a adresat în instanţa de judecată considerându-se lezat în dreptul de a primi remunerarea cuvenită pentru munca depusă în calitate de administrator la Cooperativa de Consum din Ştefan Vodă şi a solicitat plata muncii prestate. Afirmă că potrivit ordinului de transfer al salariului restant la data de 01 noiembrie 2012, care a fost depus la contul bancar al Băncii de Economii, filiala Ştefan Vodă, se dovedeşte faptul că pârâtul în mod abuziv a dispus reţinerea restanţei la salariu pe o perioadă de 561 zile, încălcând prevederile art. 330 Codul muncii.

Consideră că instanţa neîntemeiat i-a refuzat cerinţa cu privire la încasarea compensaţiei pentru concediere prevăzută de art. 264 Codul Muncii, deoarece angajatorul nu a probat executarea nesatisfăcătoare a obligaţiunilor sale funcţionale. Cu atât mai mult că în dispoziţia nr. 17 din 19 aprilie 2011, pct. 2 angajatorul a dispus de a-i fi achitate sumele ce se cuvin în legătură cu concedierea din funcţia deţinută. Indică că instanţa de apel nu a aplicat prevederile legii materiale menţionate, dar şi-a întemeiat decizia doar pe unele motive neprobate ale intimatului. Relatează că instanţa de apel nu a dat apreciere faptului că cauza a fost judecată de un judecător care nu aparţine Judecătoriei Slobozia.

Mai afirmă că instanţa a luat în consideraţie numai probele depuse de către intimat dar nu şi probele prezentate de dânsul. Consideră că prin respingerea cerinţelor de plată a penalităţii în sumă de 2437,69 lei pentru neachitarea la timp a restanţei la salariu, a compensației 3 pentruîncetarea contractului individual de muncă înainte de termen în sumă de 9000 lei, a pagubei morale în sumă de 50000 lei i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 23,25 din Declaraţia Universală a Dreptului Omului din 10 decembrie 1948,art.43 din Constituţia Republicii Moldova, art. 1404, 1422 Cod civil, art. 143 alin. (1) lit. a), art. 144, 147, 264, 330 alin. (2) Codul muncii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 18 martie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 169). Totodată, reieşind din faptul că la materialele dosarului lipsesc careva date despre recepţionarea deciziei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 15 mai 2013. La 03 iulie 2013, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa din numele Cooperativei de Consum Ştefan Vodă, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti anterioare. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, reclamantul Nicolae Rusu înaintând acţiunea în instanţa de judecată a solicitat recunoaşterea faptului violări drepturilor sale şi ale familiei sale prevăzute de art. art. 1, 2, 3, 7, 23 (1, 2, 3) 25 (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948; art. 15, 16, 43 din Constituţia Republici Moldova, art. art. 128, 129, 130, 143 alin. (1) lit. a) 144, 147, 264 din Codul muncii din partea pârâtului - Cooperativa de Consum din Ştefan Voda, încasarea forţată de la pârât în folosul său a sumei salariului în valoare de 6839,21 lei, a compensației în valoare de 9000 lei, iar în total - 15839,21 lei, încasarea prejudiciului material din contul Cooperativei de Consum din Ştefan Vodă suportat de reclamant în urma folosirii banilor săi 15839,21 lei pentru activitatea sa economică timp de cinci luni , venitul ratat care constituie 100000 lei, încasarea de la pârât în folosul său 50000 lei cu titlu de despăgubire materială pentru prejudiciul moral cauzat de către pârât prin neachitarea la timp a salariului şi a compensației, ulterior depunând o cerere suplimentară cu privire la majorarea cuantumului cerinţelor sale şi anume: recunoaşterea faptului violării drepturilor sale prevăzute şi de articolele 11, 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 şi articolul 21, 32 din Constituţia Republicii Moldova,

încasarea forţată de la pârât a compensației suplimentare încă 9000 lei, suma totală fiind de 18 mii lei, schimbând suma totală din punct. 3 al cererii de bază de la 15839,21 lei până la suma de 24839,21 lei, încasarea de la pârât în folosul său suplimentar a încă 50000 lei, schimbând suma totală din punct. 5 al 4 cererii de bază de la 50000 lei cu suma totală de 100000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral ca urmare a suferinţelor psihice şi tratament medical, încasarea din contul pârâtului suplimentar prejudiciul material în sumă de 399,04 lei suportat în urma controlului medical, tratament medical, deplasări, schimbând suma din pct. 4 a cererii de bază de la 100 000 lei la 100399,04 lei, în total de încasat de la pârât în beneficiul său suma de 225238,25 lei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia respingerii acţiunii înaintate de către Nicolae Rusu. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs constată că conform materialelor prezentate la dosar,Nicolae Rusu a activat în funcţia de preşedinte al Biroului Executiv al Cooperativei de Consum din Ştefan Vodă. Tot materialele cauzei denotă faptul că prin hotărârea Adunării reprezentanţilor membrilor Cooperatori ai Cooperativei de Consum din or.

Ştefan Vodă nr. 5 din 16 martie 2011, Nicolae Rusu a fost revocat din funcţie din motivul executării nesatisfăcătoare a obligaţiunilor funcționale. În baza hotărârii menţionate, prin dispoziţia nr. 17 din 19 aprilie 2011 noului Preşedinteal Biroului Executiv al Cooperativei de Consum din or. Ştefan Vodă – Alexandru Baluţa, Nicolae Rusu a fost eliberat din funcţia anterior deţinută, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) Codul muncii, pentru executarea nesatisfăcătoare a obligaţiunilor de serviciu. Conform pct. 2 al dispoziţiei menţionate, s-a dispus achitarea lui Nicolae Rusu a sumelor cuvenite în legătură cu concedierea din funcţia deţinută, inclusiv şi pentru concediul nefolosit (f.d. 6). Astfel, se atestă că la 22 aprilie 2011, Nicolae Rusu a încasat de la contabilitatea întreprinderii suma de 8000 lei, dintre care 6000 lei conform ordinului de plată nr. 183 din 22 aprilie 2011(f.d.

96) şi 2000 lei conform listei de plată nr. 195 (f.d. 99). Conform calculelor efectuate de angajator, suma restantă pentru achitare lui Nicolae Rusu a fost apreciată la 4620,72 lei (f. d. 101, 104). Totodată, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au constatat că deşi reclamantul a fost de mai multe ori invitat pentru a ridica salariul restant, acesta a refuzat ridicarea sumei respective din motiv că dorea să-i fie achitat şi compensația în mărime de 3 salarii medii.

Astfel, prin procesul verbal din 03 octombrie 2011, semnat de către 5 persoane, se confirmă faptul că Nicolae Rusu a refuzat achitarea sumei ce i se cuvine (f. d. 103), la fel, şi prin procesul –verbal din 28 martie 2012 se confirmă că reclamantul Nicolae Rusu a fost invitat prin scrisoare recomandată (f. d. 95) la sediul pârâtului pentru a-i fi achitate restanţele salariale, însă prezentându-se acesta a refuzat în mod repetat ridicarea salariului restant (f. d. 102). În concluzie, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti inferioare corect au stabilit că reclamantul Nicolae Rusu s-a eschivat cu rea voinţă 5 de la achitarea salariului restant, intenționând în aşa mod să încaseze o sumă mai mare decât i se cuvine.

În conexiunea celor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ remarcă faptul că instanţele în mod justificat au ajuns şi la concluzia că reclamantul nu are dreptul la achitarea compensaţiei stabilite conform art. 264 Codul muncii. Or, conform prevederilor normei sus-menţionate,în caz de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul unităţii în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) organului abilitat sau al proprietarului unităţii (art.263 lit.b)), în lipsa unor acţiuni sau inacţiuni culpabile, conducătorul este preavizat în scris cu o lună înainte şi i se plăteşte o compensaţie pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare.

Mărimea concretă a compensaţiei se stabileşte în contractul individual de muncă. Astfel, în interpretarea corectă a prevederilor art. 264 Codul muncii se va ţine cont de faptul că termenul de preavizare de o lună a conducătorului unităţii şi achitarea compensaţiei acestuia pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, va fi respectat doar în cazul lipsei acţiunilor sau inacţiunilor culpabile ale acestuia. Același lucru fiind prevăzut şi de pct. 131din Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002, care prevede că în caz de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul unităţii în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) organului abilitat, în lipsa unor acţiuni sau inacţiuni culpabile, conducătorului i se plăteşte o compensaţie pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, în mărimea prevăzută de contract, dar nu mai mică decât 3 şi nu mai mare decât 6 salarii medii lunare.

La caz, instanţa de recurs constată că reclamantul-recurent nu a contestat şi faptul eliberării sale din funcţie în legătură cu executarea nesatisfăcătoare a obligaţiunilor de serviciu, prin urmare se demonstrează o dată în plus că instanţele judecătoreşti justificat i-au refuzat lui Nicolae Rusu plata compensației stabilite de art. 264 Codul muncii. De altfel, nu pot fi reţinute nici celelalte argumente invocate de către reclamantul-recurent, or ultimul nu a prezentat nici o probă pertinentă şi plauzibilă în vederea admiterii pretenţiilor sale referitor la încasarea venitul ratat, repararea prejudiciului moral şi prejudiciului material în legătură cu necesitatea tratării stării depresive în urma concedierii sale.

Aceste afirmaţii fiind pur declarative şi nu au tangenţe cu nedorinţa reclamantului de a se conforma ideii că a fost demis din funcţia anterior deţinută. Totodată, refuzul propriu de a primi salariul calculat nu serveşte temei de a considera că angajatorul i-ar fi încălcat lui Nicolae Rusu drepturile prevăzute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Constituţia Republicii Moldova şi Codul muncii, or, Cooperativa de Consum din Ştefan Vodădupă mai multe încercări de a ajunge la un numitor comun cu fostul salariat, la 01 noiembrie 2012 a efectuat un transfer la SA „Banca de Economii”, filiala nr. 3, or. Ştefan Vodă, unde a fost depusă suma restantă la salariu de 4620,72 lei iar reclamantul a fost informat printr-o scrisoare că poate ridica oricând suma respectivă, obligaţia fiind stinsă prin consemnare (f.d.

113-114). 6 Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului cu privire la examinarea cauzei în prima instanţă de către un judecător ce nu aparţine Judecătoriei Slobozia, deoarece aceasta nici nu a putut fi posibil întrucât judecătorul Judecătoriei Slobozia deja a participat la examinarea litigiului în cauză. Alte argumentele invocate de către recurent, în susţinerea poziţiei sale, se combat cu cele invocate mai sus, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în instanţele ierarhic inferioare şi se axează asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, care au fost constatate şi elucidate pe deplin în cadrul dezbaterilor judiciare, fiindu-le dată o apreciere cuvenită.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Nicolae Rusu.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 19 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Slobozia din 02 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Rusu împotriva Cooperativei de Consum Ştefan Vodă cu privire la recunoaşterea faptului încălcării drepturilor fundamentale prin neachitarea la timp a restanţelor salariale şi indemnizaţiei de concediere, încasarea restanţei la salariu şi compensaţiei pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, încasarea venitului obţinut prin folosirea sumelor neachitate şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Constantin Alerguş Ion Vîlcov 7