2ra-2658/13 — Încasarea salariului, penalităţii şi dobânzii de întârziere

prima instanţă – V. Mihaila dosarul nr. 2ra-2658/13 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Elena Lapina în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Lapina împotriva Cooperativei de Construcţie a locuinţelor nr. 223 cu privire la încasarea salariului, penalităţii şi dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Elena Lapina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 24 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 22 martie 2012, Elena Lapina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că ea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 cu privire la încasarea salariului neachitat în sumă de 130000 lei, pentru perioada ianuarie 2007 - septembrie 2011. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 decembrie 2011 a fost încasat de la Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 223 în beneficiul Elenei Lapina salariul neachitat pe perioada septembrie 2005 (corect august 2005) - septembrie 2011 în sumă de 130000 lei.

Cu referire la art. 123 alin. (2) CPC, afirmă că faptele stabilite prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 19 decembrie 2011, irevocabilă, nu mai urmează a fi dovedite din nou şi sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina. Susţine că la 29 februarie 2012 ea a înaintat către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 o somaţie, prin care a solicitat să fie stinse datoriile salariale faţă de ea, inclusiv şi achitarea penalităţilor în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii. Consideră că ea este în drept să solicite de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 plata suplimentară, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen, ceea ce constituie suma de 130000 lei, din 11 mai 2007 - până în prezent.

La fel, consideră că ea este justificată să pretindă de la CCL-223 în total suma de 123975 lei cu titlu de penalitate. Indică că dobânda de întârziere constituie suma de 64063,07 lei, pentru perioada 11 mai 2007 - 11 martie 2012. Solicită încasarea de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 în beneficiul Elenei Lapina a sumei de 123975 lei, în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii, pentru perioada 11 mai 2007 – 11 martie 2012, sumei de 64063,07 lei cu titlu de dobândă de întârziere, pentru perioada 11 mai 2007 – 11 martie 2012 şi cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Elena Lapina a depus cerere de modificare, prin care a solicitat încasarea de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 în folosul Elenei Lapina a sumei de 37500 lei - remunerarea muncii pentru perioada octombrie 2011 - decembrie 2012, sumei de 143747 lei cu titlu de penalitate în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii, pentru perioada 11 mai 2007-03 decembrie 2012, sumei de 70645 lei - dobânda de întârziere, pentru perioada 11 mai 2011 – 03 decembrie 2012 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 decembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 în beneficiul Elenei Lapina salariul neachitat pentru perioada octombrie 2011 - decembrie 2011 în mărime de 37500 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost încasat de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1125 lei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 decembrie 2012 a fost corectată eroarea evidentă din hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 24 decembrie 2012 privind încasarea salariului, penalităţii şi a dobânzii de întârziere, prin indicarea că se încasează de la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 223 în beneficiul Elenei Lapina salariul neachitat pentru perioada octombrie 2011-decembrie 2012 în mărime de 37500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Elena Lapina şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 03 iunie 2013 Elena Lapina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii, şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le neîntemeiate şi ilegale, care urmează a fi casate în temeiul art. 432 alin. alin. (1), (2) lit. lit. a), b), c) CPC. Consideră că atât Judecătoria Botanica mun.

Chişinău, cât şi Curtea de Apel Chişinău au neglijat prevederile art. 9 alin. (1) lit. d), art. 10 alin. (2) lit. h), art. 330 alin. (1) lit. e), alin. (2) Codul muncii, art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1) lit. b) Legea salarizării, Afirmă că prin respingerea pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii, instanţele inferioare au neglijat faptul că ei i-a fost cauzat un prejudiciu enorm, care potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii urma a fi incontestabil compensat de către pârât. Prima instanţa, făcând trimitere la prevederile art. 330 Codul muncii, a interpretat eronat esenţa normei aplicate, apreciind doar faptul că, deoarece Elena Lapina realmente nu este privată de a munci, aceasta nu poate pretinde la compensarea prejudiciului.

Interpretarea eronată a prevederilor menţionate se rezumă la faptul că norma enunţată prevede perspectiva compensării salariului pentru lipsa forţată de la lucru. E de neconceput ca această normă să fie înţeleasă precum că dacă angajatul a rămas să lucreze, dar i s-a reţinut salariul, apoi angajatorul ar fi scutit de a achita salariul, deoarece condiţia privării ilegale de a munci nu este întrunită. Menţionează că reţinerea salariului nu din vina ei a durat nu o singură lună, dar 5 ani în continuu. Iar în această perioadă ea nu a avut alt loc de muncă şi altă sursă de venit şi prin urmare, prin acţiunile ilegale ale pârâtului, recurenta a fost privată de unica sursă de existenţă. În ce priveşte capătul de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, afirmă că pe parcursul a 5 ani, ea a fost privată de salariul său legal, şi ea involuntar a devenit un creditor pentru pârât.

Susţine că instanţele de judecată au ignorat prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii şi art. 619 alin. (2) Codul civil, precum şi le-au interpretat eronat. Afirmă că la adoptarea deciziei instanţei de apel a participat judecătorul N. Craiu, care fiind în cadrul Curţii de Apel Economică a administrat procesul de insolvabilitate a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 223. Anume contra acestui proces ilegal a lucrat preşedinta Cooperativei, Elena Lapina mai mult de 3 ani, timp pentru care i s-a adjudecat salariul restant. Menţionează că judecătorul N. Craiu de mai multe ori s-a exprimat deschis părtinitor iniţiatorilor procesului de insolvabilitate şi mult prea critic eforturilor lui Elena Lapina.

Relaţiile judecătorului N. Craiu şi Elenei Lapina pot fi caracterizate cert ostile. Indică că ea nu a formulat recuzare judecătorului N. Craiu, deoarece a crezut că el va fi superior propriilor atitudini subiective. Cu referire la prevederilor art. 50 alin. (1) lit. e) CPC, susţine că indiferent dacă justiţiabilul şi-a realizat sau nu dreptul la recuzare, judecătorul este obligat să declare abţinere. La fel, afirmă că cele relatate mai sus sunt valabile şi pentru judecătorul A. Minciuna, care la fel a avut de judecat unul din cazurile litigioase din existenţa pârâtului. Astfel deşi, litigiul a fost soluţionat pozitiv de către judecătorul A. Minciuna, procesul a durat nejustificat de mult. Amânările au fost însoţite de comentarii şi exprimări inadmisibile şi înjositoare în adresa ei, dar favorabilă oponenţilor.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Elena Lapina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Elena Lapina, asemenea aspecte nu se regăsesc.

De altfel, nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 432 alin. (3) lit. a) CPC, nici afirmaţia recurentei precum că judecătorii N. Craiu şi A. Minciuna urmau să-şi declare abţinere de la judecarea cauzei, pe motiv că au participat la judecarea altor cauze, deoarece Elena Lapina bucurându-se de drepturile sale procedurale nu a fost lipsită de posibilitatea de a înainta propunere de recuzare acestor judecători prin prisma art. 50 CPC, cu invocarea temeiurilor respective. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Elena Lapina ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Elenei Lapina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan