2rac-538/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: R. Ţurcanu dosarul nr. 2rac-538/13 instanţa de apel: L. Bulgac, A. Doga, A. Minciuna DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Dita EstFarm”, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Inrecons” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Nourco” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 12 martie 2012, SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Dita EstFarm” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 26 octombrie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Nourco”, fiind desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii SRL „Nourco”. Conform art. 76 lit. b) din Legea insolvabilităţii, una din atribuţiile principale ale administratorului insolvabilităţii este colectarea datoriilor faţă de debitorul insolvabil. Menţionează că conform datelor din evidenţa contabilă a SRL „Nourco”, aceasta a transferat SRL „Dita EstFarm”, cu titlu de avans, suma de 29100,25 lei, în ordinele de plată fiind indicată destinaţia transferului „pentru energia electrică”, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 66 din 06 martie 2009 şi nr. 125 din 09 aprilie 2009. Susţine că serviciile de furnizare a energiei electrice în mărimea sumelor transferate în avans nu au fost prestate de către pârâtă, având loc îmbogăţirea acesteia fără justă cauză.

Afirmă că reclamaţia administratorului insolvabilităţii nr. 233/11 din 02 septembrie 2011, prin care a fost solicitată pârâtei restituirea sumei menţionate, a fost lăsată de către pârâtă fără satisfacţie. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 29100,25 lei. Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 14 martie 2012 pricina civilă a fost transmisă pentru examinare după competenţă la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Reprezentantul SRL „Dita EstFarm”, Maxim Iakubovski a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de intervenienţi accesorii pe SRL „Inrecons” şi Tudor Butuc. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admis parţial demersul reprezentantului SRL „Dita EstFarm” şi a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Inrecons”, administrator în proces de insolvabilitate Marcel Lungu.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 august 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta SRL „Nourco”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece au fost emise fără aplicarea şi cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Menţionează că instanţele judecătoreşti au aplicat art. 1389 alin. (3) din Codul civil, care nu putea fi aplicat la cazul dat. Susţine că concluzia instanţelor judecătoreşti precum că SRL „Nourco” ştia despre inexistenţa obligaţiei, dar a executat totuşi prestaţia faţă de SRL „Dita EstFarm” în locul unei persoane terţe SRL „Inrecons”, ca urmare fiind exclusă pretenţia de restituire a sumei achitate, nu este întemeiată şi nu a fost dovedită în cadrul examinării cauzei. Afirmă că SRL „Nourco” a probat faptul că nu a avut intenţia şi nu a achitat sumele transferate prin ordinele de plată în contul executării obligaţiei persoanei terţe SRL „Inrecons”, având loc eroarea de fapt şi de drept, care exclude posibilitatea reţinerii prestaţiei de către SRL „Dita EstFarm” în temeiul art. 1389 alin. (3) din Codul civil.

Invocă că nici contractul prezentat şi nici un alt act încheiat între părţi nu prevede existenţa obligaţiunii sau dreptului SRL „Nourco” de a efectua achitarea serviciilor prestate unei persoane juridice terţe, SRL „Inrecons”, acestea fiind două persoane juridice diferite şi independente una de altă. Mai invocă că chiar dacă ar fi presupus faptul că achitarea de către SRL „Nourco” a sumelor menţionate a fost efectuată SRL „Dita EstFarm”, conştient în lipsa obligaţiei sale în contul stingerii obligaţiunii terţului SRL „Inrecons”, este evidentă existenţa erorii de drept şi, anume, lipsa dreptului prestatorului la astfel de achitare, care exclude posibilitatea reţinerii sumei achitate de către acceptant.

În afară de aceasta, concluzia instanţelor precum că directorul SRL „Nourco” şi SRL „Inrecons” a fost una şi aceeaşi persoană fizică, Tudor Butuc şi ca urmare, trebuie să fie aplicat art. 1389 alin. (3) din Codul civil este neîntemeiată. În primul rând, persoana fizică, directorul întreprinderii, nu poate fi egalizată cu persoana juridică, însuşi întreprindere. În al doilea rând, organul executiv al SRL „Nourco” constituia din mai multe persoane, dreptul la semnătură pe documente bancare în perioada respectivă, în afară de Tudor Butuc, având şi directorul pe achiziţii Gheorghe Butuc şi contabilul-şef Violeta Nunu. Afirmă că anume din motivul că aceste două întreprinderi aveau acelaşi contabil, a avut loc această eroare de fapt, când transferul mijloacelor băneşti a fost făcut nu de pe contul bancar al SRL „Inrecons”, dar din greşeală de pe contul bancar şi din contul mijloacelor băneşti ale SRL „Nourco”.

Menţionează că faptul că aceste sume nu au fost achitate de către SRL „Nourco” în contul executării obligaţiunii SRL „Inrecons” faţă de SRL „Dita EstFarm”, având loc o simplă eroare tehnică, se confirmă şi prin datele evidenţei contabile ale părţilor şi ale SRL „Inrecons”. Susţine că instanţele judecătoreşti nu au aplicat prevederile art. 196 alin. (1), art. 199 şi art. 220 alin. (1) din Codul civil. Prin referinţa depusă la 18 octombrie 2013 SRL „Dita EstFarm” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 octombrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate a solicitat încasarea de la SRL „Dita EstFarm” a sumei de 29100,25 lei, invocând că SRL „Nourco” a transferat SRL „Dita EstFarm”, cu titlu de avans, suma de 29100,25 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 66 din 06 martie 2009 şi nr. 125 din 09 aprilie 2009, în care a fost indicată destinaţia transferului „pentru energia electrică”, însă serviciile de furnizare a energiei electrice în mărimea sumelor transferate în avans nu au fost prestate de către SRL „Dita EstFarm”, având loc îmbogăţirea acesteia fără justă cauză. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, reţinând în acest sens că SRL „Nourco” a transferat SRL „Dita EstFarm” suma de 29100,25 lei pentru stingerea datoriei SRL „Inrecons” faţă de SRL „Dita EstFarm”.

Totodată, au mai reţinut că în perioada efectuării plăţii, administratorul şi asociatul unic al SRL „Nourco” şi SRL „Inrecons” a fost Tudor Butuc, care a semnat ordinele de plată nr. 66 din 06 martie 2009 şi nr. 125 din 09 aprilie 2009 şi contractul de prestare a serviciilor nr. 361 din 04 februarie 2008 şi prin prisma art. 1389 alin. (1) lit. b) din Codul civil, pretenţia de restituire este exclusă, deoarece prestatorul ştia despre inexistenţa obligaţiei, dar a executat totuşi prestaţia. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este greşită.

Conform art. 1389 alin. (1) din Codul civil, persoana care, fără temei legal sau contractual, a dobândit ceva (acceptant) ca urmare a executării unei prestaţii de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a economisit. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 04 februarie 2008, între SRL „Dita EstFarm” şi SRL „Inrecons” a fost încheiat contractul de prestare a serviciilor nr. 361, care a fost semnat în numele SRL „Inrecons” de către administratorul societăţii Tudor Butuc (f. d. 27). Conform pct. 5.1 din contractul menţionat, SRL „Inrecons” s-a obligat să achite în termen plata pentru serviciile prevăzute în pct. 1 din contract.

Conform pct. 1.3 din contractul menţionat, părţile au convenit despre interzicerea transmiterii drepturilor şi obligaţiilor din acest contract unui terţ. Din materialele dosarului rezultă că nici contractul de prestare a serviciilor nr. 361 din 04 februarie 2008 şi nici un alt act încheiat între părţi nu prevede existenţa obligaţiunii sau dreptului SRL „Nourco” de a efectua achitarea serviciilor prestate unei persoane juridice terţe, SRL „Inrecons”, acestea fiind două persoane juridice diferite şi independente una de alta. Or, art. 581 alin. (1) din Codul civil prevede că dacă din lege, contract sau din natura obligaţiei nu reiese că debitorul urmează să execute obligaţia personal, aceasta poate fi executată şi de un terţ.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că SRL „Dita EstFarm” nu avea nici un drept să accepte primirea a oricărei sume de la SRL „Nourco” în contul obligaţiunilor SRL „Inrecons”. La caz, instanţa de recurs mai reţine că din materialele dosarului rezultă că transferul mijloacelor băneşti a fost făcut de pe contul bancar şi din contul mijloacelor băneşti ale SRL „Nourco”, însă faptul că sumele de 15156,24 lei şi 13944,01 lei nu au fost achitate de către SRL „Nourco” în contul executării obligaţiunii SRL „Inrecons” faţă de SRL „Dita EstFarm” se confirmă şi prin datele evidenţei contabile ale părţilor şi SRL „Inrecons”.

Conform datelor evidenţei contabile a SRL „Inrecons”, la situaţia din 26 noiembrie 2012, este înregistrată datoria SRL „Inrecons” faţă de SRL „Dita EstFarm” în valoarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale nr. WT0847680 din 31 ianuarie 2009 în sumă de 15156,24 lei şi nr. WT0942892 din 28 februarie 2009 în sumă de 13944 lei, indicate în ordinele de plată menţionate, datoria nefiind închisă, astfel, existând pînă la moment obligaţiunea nestinsă a SRL „Inrecons” faţă de SRL „Dita EstFarm” de achitare a sumelor pentru serviciile prestate conform facturilor fiscale menţionate.

În ceea ce priveşte actul decontărilor între SRL „Dita EstFarm” şi SRL „Inrecons” (f. d. 29), se reţine că datele din acesta contrazic datele din actul prezentat de către SRL „Inrecons” şi, anume, livrările făcute de către creditor se înregistrează în evidenţa contabilă pe „Debet”, iar sumele obţinute de la debitor – la „Credet”, însă în actul decontărilor, prezentat de către SRL „Dita EstFarm” nu sunt înregistrate livrările serviciilor conform facturilor fiscale menţionate, iar includerea în actul menţionat a achitărilor făcute de către SRL „Nourco” este neîntemeiată, deoarece în actul de verificare a decontărilor între două părţi nu poate fi inclusă achitarea făcută de către terţa persoană.

Unicul temei legal de includere a acestor sume în actul de verificare între SRL „Dita-Estfarm” şi SRL „Inrecons” ar servi cesiunea creanţelor între părţi, ceea ce nu există. Mai mult ca atît, în cazul în care sumele ar fi fost achitate în contul executării obligaţiunii SRL „Inrecons”, aceste sume ar fi fost incluse în evidenţa contabilă a SRL „Nourco”, ceea ce nu a avut loc. În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că SRL „Nourco” nu a achitat sumele transferate prin ordinele de plată nr. 66 din 06 martie 2009 şi nr. 125 din 09 aprilie 2009 în contul executării obligaţiei SRL “Inrecons”, având loc eroarea de fapt şi de drept, care exclude posibilitatea reţinerii prestaţiei de către SRL “Dita Estfarm” în temeiul art. 1389 alin. (1) lit. b) din Codul civil.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate împotriva SRL „Dita EstFarm”, intervenient accesoriu SRL „Inrecons” cu privire la încasarea sumei de admis, cu încasarea de la SRL „Dita EstFarm” în beneficiul SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate a sumei de 29100,25 lei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 18 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Dita EstFarm”, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Inrecons” cu privire la încasarea sumei şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Dita EstFarm”, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Inrecons” cu privire la încasarea sumei.

Se încasează de la Societatea cu răspundere limitată „Dita Estfarm” în beneficiul Societăţii cu răspundere limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate suma de 29100,25 (douăzeci şi nouă mii o sută lei douăzeci şi cinci bani) lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi