2ra-3844/13 — Încasarea primelor de asigurare obligatoriei de asistenţă medicală

prima instanţă: V.Panfili nr.2ra-3844/13 instanţa de apel: L.Chirică, I.Guzun, E.Secrieru ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vera Carauş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină împotriva Verei Carauş cu privire la încasarea primelor de asigurare obligatorii de asistenţă medicală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Vera Carauş şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012, c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2012 Compania Naţională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva Verei Carauş cu privire la încasarea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

În motivarea acţiunii a invocat că, Vera Carauş în anii 2009, 2010 şi 2011 nu a fost încadrată în cîmpul muncii, iar în conformitate cu anexa nr.2 a Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 aparţine categoriei de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă care se asigură în mod individual, ca cetăţean al Republicii Moldova, ce nu este angajat în cîmpul muncii şi nu face parte din categoria de plătitori asiguraţi de Guvern. Menţionează că Vera Carauş pînă la 31 martie 2009 n-a îndeplinit obligaţia privitor la achitarea integrală a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2009 în mărime de 2637,60 lei, iar conform art.4 alin.(2), art.5 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2009, nr.263-XVI din 11 decembrie 2008, art.14 alin.(1) din Legea nr.1585, la 31 decembrie 2009 datoria pe anul 2009 constituia suma de 3362,94 lei cu tot cu penalitate.

Susţine că pînă la 31 martie 2010 n-a îndeplinit obligaţia privitor la achitarea integrală a primei de asigurare obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2010 în mărime de 2478, astfel că pe acest an avea o datorie în mărime de 3159,15 lei împreună cu penalitatea prevăzută de lege. Pînă la 20 iulie 2011 n-a îndeplinit obligaţia privitor la achitarea integrală a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2011 în mărime de 2772,00 lei, iar în conformitate cu art.4 alin.(2) al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2011 nr.55-XVI din 31 martie 2011, art.14 alin.(1) a Legii nr.1585 a datorat pe anul 2011 suma de 3226,61 lei cu penalitate.

Invocă că pîrîta a fost informată prin scrisoare despre data prezentării la Agenţia teritorială Bender a CNAM pentru perfectarea documentelor în vederea respectării legislaţiei din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi achitarea primei de asigurare, însă aceasta a negat această înştiinţare. Solicită reclamantul încasarea de la Vera Carauş a sumei de 9749,00 lei care urmează a fi transferată pe contul Ministerului Finanţelor şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasat de la Vera Carauş în beneficiul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 9749 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2012 a fost respins apelul declarat de către Vera Carauş ţi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012. La 29 august 2013 Vera Carauş a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2012 şi hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi ilegale, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor sunt în contradicţie cu materialele pricinii. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vera Carauş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vera Carauş în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vera Carauş ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Vera Carauş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat