- Dosarul nr.
- 2ra-3734/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 noiembrie 2013
- Părțile
- Solvţov Constantin vs Fedoreţ Victor,Dobînda Ludmila
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3734/13 — Recunoaşterea dreptului de moştenire
prima instanţă S. Blesceaga dosarul nr.2ra-3734/13 instanţa de apel N. Budăi A. Nogai I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maia Ponomariova în interesele copilului minor Constantin Solovţov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Maiei Ponomariova, în interesele fiului minor Constantin Solovţov împotriva lui Victor Fedoreţ şi Ludmila Dobînda cu privire la recunoaşterea dreptului la moştenirea cotei-părţi obligatorii, recunoaşterea parţial nulă a testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vînzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului la succesiune legală, dreptului de proprietate şi evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ şi la cererea reconvenţională a Ludmilei Dobînda împotriva lui Victor Fedoreţ cu privire la recunoaşterea ca cumpărător de bună credinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Maia Ponomariova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 19 septembrie 2012, prin care acţiunea iniţială a maiei Ponomoriova în interesele fiului minor Constantin Solovţov a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a Ludmilei Dobînda a fost admisă, c o n s t a t ă: Maia Ponomariova în interesele fiului minor Constantin Solovţov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Fedoreţ şi Ludmila Dobînda privire la recunoaşterea dreptului la moştenirea cotei-părţi obligatorii, cunoaşterea parţial nulă a testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vânzare - cumpărare, recunoaşterea dreptului la succesiune legală, dreptului de proprietate şi evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ. Iniţial s-a adresat în instanţa de judecată Albert Solovţov şi a indicat că, părinţii lui Janeta Solovţova şi Ghenadie Solovţov au avut în proprietate comună în devălmăşie apartamentul nr. 159 situat pe bd.
Moscovei 2, mun. Chişinău. La data de 20 iulie 1989 a decedat Janeta Solovţov, unicii moştenitori legali fiind Ghenadie Solovţov şi Albert Solovţov, care au acceptat succesiunea prin intrarea în posesia de fapt a apartamentului menţionat. La 28 decembrie 1991 Gheorghe 1 Solovţov a perfectat pe numele său titlu de proprietate asupra întregii averi succesorale, iar la 29 octombrie 1994 a testat această avere lui Victor Fedoret. Cere reclamantul Albert Solovţov separarea patrimoniului reclamantului din masa succesorală rămasă după decesului tatălui său Ghenadie Solovţov. Ulterior, reclamantul Albert Solovţov a depus o cerere suplimentară prin care şi-a completat cerinţele solicitând anularea certificatului de moştenitor legal eliberat pe numele lui Victor Fedoreţ asupra apartamentului nr. 159 situat pe bd.
Moscovei 2, mun. Chişinău şi anularea titlului de proprietate asupra apartamentului nominalizat. Victor Fedoreţ a depus o cererea reconvenţională împotriva lui Albert Solovţov cu privire la evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reclamantul Victor Fedoret a indicat, că a dobândit apartamentul nr. 159, din bd. Moscovei 2, mun. Chişinău prin moştenire de la Ghenadie Solovţov, care a decedat la 03 februarie 2000, însă nu poate realiza dreptul său de proprietate, deoarece Albert Solovţov s-a instalat cu traiul în apartamentul nominalizat. Cere, reclamantul Victor Fedoreţ evacuarea lui Albert Solovţov fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul nr. 159, bd. Moscovei 2, mun.
Chişinău. Ludmila Dobînda a depus o cererea reconvenţională împotriva lui Victor Fedoreţ cu privire la recunoaşterea ca cumpărător de bună-credinţă. În motivarea acţiunii reclamanta Ludmila Dobînda a indicat, că la 09 octombrie 2002 a procurat de la Victor Fedoreţ apartamentul nr.159, din bd. Moscovei 2, mun. Chişinău şi la momentul încheierii tranzacţiei nu erau careva restricţii în privinţa apartamentul procurat. Cere reclamanta Ludmila Dobînda recunoaşterea ei ca cumpărător de bună credinţă a apartamentului litigios. În cadrul judecării pricinii reclamantul Albert Solovţov a decedat şi în proces a intervenit, ca succesor a drepturi procedurale, moştenitorul acestuia fiul minor Constantin Solovţov, interesele căruia sunt reprezentate de către Maia Ponomariova.
Ulterior, Maia Ponomariova, în interesele lui Constantin Solovţov a depus cerere de completare a cerinţelor, prin care a solicitat recunoaşterea parţial nulă a testamentului nr.13-2974 din 29 noiembrie 1994, în partea privind testarea a 2/3 cotă-parte din apartamentul nr. 159, din bd. Moscovei 2, mun. Chişinău, recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal nr. 8385 din 05 octombrie 2000 eliberat pe numele lui Victor Fedoreţ, recunoaşterea nul a contractului de vînzare - cumpărare a apartamentului litigios din 09 octombrie 2002 încheiat intre Victor Fedoreţ şi Ludmila Dobînda, recunoaşterea dreptului de moştenitor a lui Constantin Solovţov asupra 2/3 cotă-parte din apartamentul nominalizat, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 2/3 cotă-parte din apartamentul şi evacuarea Ludmilei Dobînda fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul în cauză.
Prin încheierea Tribunalului Chişinău din 19 decembrie 2002 (f.d. l88 vol. I) s-a dispus aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii, prin aplicarea sechestrului pe apartamentul nr. 159, din bd. Moscovei 2 mun. Chişinău. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 martie 2007 acţiunea Maiei Ponomariova în interesele fiului Constantin Solovţova a fost admisă parţial, a fost recunoscut parţial nul testamentul nr.13-974 din 29 noiembrie 1994 în partea testării a 2/3 cotă-parte obligatorie din apartamentul nr. 159 bd. Moscovei 2, mun. Chişinău şi certificatul de moştenitor testamentar din 05 octombrie 2000 şi s-a încasat din contul lui Victor Fedoreţ în folosul lui Constantin Solovţov cotă-parte în sumă de 13333 lei.
În rest cerinţele Maiei Ponomoriova au fost respinse ca neîntemeiate. A fost admisă cererea reconvenţională a Ludmilei Dobînda şi a fost recunoscută ca cumpărător de bună credinţă asupra apartamentului nr. 159, bd. Moscovei 2, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2007 apelul declarat de către Maia Ponomariova a fost admis, a fost casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea Maiei Ponomariova în interesele minorului Constantin Solovţov a fost admisă integral şi acţiunea reconvenţională a Ludmilei Dobînda a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2007, recursul declarat de către Dobînda Ludmila a fost considerat inadmisibil.
Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2008, cererea de revizuire depusă de către Dobînda Ludmila a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2008, cererile Ludmilei Dodînda cu privire la explicarea şi suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2007, au fost respinse ca neîntemeiate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2008, cererea Maiei Ponomoriova cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 ianuarie 2009 a fost admisă cererea de revizuire a Ludmilei Dobînda, casate hotărârile Judecătoreşti emise în cauza data şi pricina a fost remisă la o nouă rejudecare în prima instanţă.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 septembrie 2012 A fost respinsă acţiunea Maiei Ponomoriova în interesele copilului minor Constantin Solovţov împotriva lui Victor Fedoreţ şi Ludmila Dobînda cu privire la recunoaşterea dreptului la moştenirea cotei-părţi obligatorii, recunoaşterea parţial nulă a testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vînzare-cumpărarere, cunoaşterea dreptului la succesiune legală, dreptului de proprietate şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ. A fost admisă acţiunea reconvenţională a Ludmilei Dobînda şi a fost recunoscută aceasta cumpărător de bună-credinţă a imobilului nr. 159 din bd. Moscovei 2, mun.
Chişinău, în baza contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu Victor Fedoreţ la 09 octombrie 2002. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Maia Ponomoriova în interesele copilului minor Constantin Solovţov şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 10 iunie 2013, în termenul prevăzut de lege, Maia Ponomoriova în interesele copilului Constantin Solovţov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale.
3 Recurenta, Maia Ponomoriova în interesele copilului Constantin Solovţov, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au aplicat eronat normele de drept material ce reglementează instituţia bunei-credinţe reglementate de normele codului civil în redacţia anului 1964. Consideră ca atît vînzătorul cît şi cumpărătorul au acţionat cu rea credinţă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare. Menţionează că erorile comise de către instanţa de fond au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. La 30 octombrie 2013, Ludmila Dobînda a depus referinţă prin care a solicitat recursul Maiei Ponomariova în interesele copilului minor Constantin Solovţov să fie declarat inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Maia Ponomariova în interesele copilului minor Constantin Solovţov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. 4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Maia Ponomariova în interesele copilului minor Constantin Solovţov ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Maiei Ponomariova în interesele copilului minor Constantin Solovţov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 5