Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-645/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
25 martie 2015
Părțile
Ponomariova Maia vs Ministerul Justitiei
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-645/15 — Privind constarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Plămădeală dosarul nr.2ra-645/15 instanţa de apel: E. Fistican, N. Traciuc, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ponomariova Maia către Ministerul Justiţiei, privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, prin care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 august 2014, c o n s t a t ă: La data de 13 februarie 2014, reclamanta Maia Ponomariova s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, aceasta a depus o cerere de chemare în judecată, în interesele fiului minor Solovţov Constantin, împotriva lui Fedoreţ Victor şi Dobînda Ludmila cu privire la recunoaşterea dreptului la moştenire în cote părţi obligatorii, recunoaşterea parţială a nulităţii testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vânzare – cumpărare, recunoaşterea dreptului la succesiune, dreptului de proprietate şi evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ.

Menţionează reclamanta că procesul s-a finalizat prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013. Respectiv consideră i-a fost încălcat dreptul la o judecată echitabilă sub aspectul încălcării termenului rezonabil, din motiv că, de la depunerea cererii de chemare în judecată pînă la finalizarea procesului au trecut 11 ani. 1 Susţine reclamanta că, potrivit art. 192 alin. (1) CPC pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă.

Reclamanta a mai specificat şi prevederile art. 2 al Legii Nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, conform căruia, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Solicită reclamanta Maia Ponomariova, constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a litigiului intentat la cererea de chemare în judecată a lui Solovţov Albert împotriva lui Fedoreţ Victor şi Ludmilei Dobîndă, cu privire la recunoaşterea dreptului la moştenire în cote-părţi obligatorii, recunoaşterea parţială a nulităţii testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului la succesiune legală, dreptului de proprietate şi evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ şi la cererea reconvenţională a Ludmilei Dobîndă împotriva lui Fedoreţ Victor, privind recunoaşterea ca cumpărător de bună credinţă şi, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul său, cu titlu de prejudiciul moral, a sumei de 45 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 august 2014, acţiunea înaintată de către Maia Ponomariova a fost admisă parţial. S-a constatat faptul încălcării dreptului Maiei Ponomariova în interesele fiului minor Solovţov Constantin la judecarea litigiului intentat la cererea de chemare în judecată a lui Solovţov Albert împotriva lui Fedoreţ Victor şi Ludmilei Dobîndă, cu privire la recunoaşterea dreptului la moştenire în cote-părţi obligatorii, recunoaşterea parţială a nulităţii testamentului, certificatului de moştenitor testamentar şi a contractului de vînzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului la succesiune legală, dreptului de proprietate şi evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ şi, la cererea reconvenţională a Ludmilei Dobîndă împotriva lui Fedoreţ Victor, privind recunoaşterea ca cumpărător de bună credinţă.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.M. în beneficiul Maiei Ponomariova suma de 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 august 2014. 2 La 23.01.2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii.

Indică că potrivit art. 5 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabila pentru prejudiciul moral. Mai menţionează că, conform art. 3 alin. (2) al legii nr. 87/2011 , în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziţie.

Consideră recurentul că instanţa de fond şi instanţa de apel au ezitat să ia în considerare argumentele recurentului precum că cererea de chemare în judecată înaintată de către Ponomariova Maia urma să fie depusă în termenul calculat de la data de 28 aprilie 2013 ci nu în termenul calculat din 20 noiembrie 2013, ceea ce denotă o interpretare vădit eronată a legii, în special a prevederilor art.3 alin. (2) al legii 87/2011. În dezacord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, la 17.02.2015 Ponomariova Maia a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2014 în partea respingerii acţiunii, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Consideră că nu a fost acordată atenţia necesară aspectului privind importanta obiectului litigiului pentru reclamant. Avînd în vedere faptul că familia Ponomariova era o familie social-vulnerabilă şi aspira la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar obiectul litigiului era de o mai mare importanţă. Astfel, procesul a constituit pentru reclamantă o problemă importantă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia, inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de 3 drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursurilor declarate nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia, în cerererile de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurenţilor, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia , ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 4 Recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Ponomariova Maia, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.