2ra-3011/13 — Constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-3011/13 prima instanţă: I. Gancear instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, M. Moraru DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi, Ion Druţă, Nicolae Clima studiind cererile de recurs depuse de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Lilea Ureche şi Alexandru Ureche, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Ureche şi Lilia Ureche împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 martie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 28 noiembrie 2012, Ureche Alexandru şi Ureche Lilia s-au adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, invocă recurenţii că la data de 17.08.2009, Oficiul de Executare Hânceşti, executor judecătoresc, Barcari Virginia, prin încheiere a dispus executarea titlului executoriu nr.3CA-19, emis de către judecătoria Hâncesti la 12.05.2009 privind obligarea Primăriei or. Hâncesti şi Consiliului Hâncesti să-i asigure pe Ureche Alexandru şi Ureche Lilia cu spaţiu locativ.

Precizează recurenţii că procedura nominalizată a fost preluată de către executorul judecătoresc Botnaru Pavel în baza actului de preluare nr.002-53-11/10 din 21.12.2010. Susţin reclamanţii, că prin comunicarea 02/1.24 nr.810 din 07.10.2009, primarul or. Hînceşti, Botnari Alexandru a informat executorul judecătoresc despre luarea de cunoştinţă a titlului executoriu şi şi-a luat responsabilitatea privind executarea hotărârii după pronunţarea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti. Mai invocă recurenţii, că la solicitarea către executorul judecătoresc privind informarea despre măsurile întreprinse la executarea titlului executoriu, răspuns nu au primit. Cer Ureche Alexandru şi Ureche Lilia constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material în sumă de 44000 euro şi a prejudiciului moral în mărime de 5.000 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01.03.2013, s-a recunoscut faptul încălcării executării în termen rezonabil a Deciziei Curţii de Apel Chişinău nr. 3r-209/09 din 12.05.2009 şi s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în favoarea lui Ureche Alexandru şi Ureche Lilia suma de 39.500 euro, cu titlu de prejudiciu material şi 5.000 euro, cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01.03.2013 şi a pronunţa o nouă hotărâre, prin care: s-a respins acţiunea lui Ureche Alexandru şi Ureche Lilia către Ministerul Justiţiei al RM privind încasarea prejudiciului material ca fiind neîntemeiată; s-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în beneficiul lui Ureche Alexandru şi Ureche Lilia suma de 28800 lei, prejudiciu moral cauzat în legătură cu neexecutarea în termen a hotărârii judecătoreşti irevocabile pe perioada 17.08.2009-16.07.2012, în rest cerinţele s-au respins ca fiind neîntemeiate. La 04 iulie 2013, Ministerul Justiţiei a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01.03.2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, emisă cu încălcarea normelor de drept material. În special, s-a invocat că nu poate fi catalogată drept neexecutare o simplă amînare sau o întîrziere în executare, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului calificînd că o întîrziere în executarea unei hotărîri judecătoreşti poate fi justificată în anumite circumstanţe (Burdov c. Rusiei, § 35; Josan, § 18). Menţionează recurentul că diligenţa, depusă de Oficiul de Executare Hînceşti în vederea executării titlului executoriu nr. 3CA-19/2009 din 12 mai 2009 emis de Curtea de Apel Chişinău, este remarcată în raportul executorului judecătoresc Botnaru Pavel.

Mai mult, Primăria or. Hînceşti i-a propus Liliei Ureche să-i acorde un teren pentru construcţie, însă ultima a refuzat. Cu referire la suma prejudiciului moral, consideră recurentul că aceasta este nejustificată. Mai mult, această sumă este vădit disproporţionată în raport cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare versus Moldova reprezentînd o pretenţie excesivă şi vădit exagerată. Menţionează în acest sens, că hotărîrea a cărei neexecutare se invocă obligă administraţia publică locală să acorde spaţiu locativ în posesie şi folosinţă şi nicidecum în proprietate, aşa cum prevede şi art. 38 alin. (1) din Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la procuratură (abrogată la 17 martie 2009). Mai mult, invocă recurentul, că intimaţii dispun de spaţiu locativ.

Complimentar celor expuse, precizează recurentul că în anumite situaţii acordarea de satisfacţii materiale nu constituie o regulă. În materia drepturilor omului o recunoaştere oficială şi publică a violării constituie uneori prin sine o satisfacţie. La 07 august 2013, Ureche Alexandru şi Ureche Lilia au depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01.03.2013. În motivarea recursului, recurenţii au invocat că decizia instanţei de apel este eronată, instanţa interpretînd eronat legea, astfel încălcînd normele de drept material şi de drept procedural.

În special, s-a invocat, că solicitarea echivalentului bănesc pentru procurarea apartamentului este justificată prin certificatul eliberat de către Camera de Comerţ şi Industrie, precum şi de cadrul legislativ.

Cu referire la prejudiciul material, menţionează recurenţii că potrivit recomandării nr.6 privind satisfacţia echitabilă la aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare (între dies a quo şi dies ad querri) şi calculul sumelor cu titlu de prejudiciul material se va distinge în două capete - prejudiciu material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) şi penalităţi (dobînda de întîrziere) calculate prin prisma prevederilor Codului civil (Articolul 619). Aceste prevederi, susţin recurenţii, se aplică şi în cazul acordării prejudiciului moral, luîndu-se obligatoriu în consideraţie şi principiul general al echităţii, iar suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiţiei întemeiat şi care urmează a fi admis în sensul modificării deciziei instanţei de apel, iar recursul declarat de către Ureche Alexandru şi Ureche Lilia neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Astfel, s-a constatat că prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 12.05.2009 a fost obligat Consiliul şi Primăria or. Hînceşti să asigure cu spaţiu locativ familia Ureche Alexandru şi Ureche Lilia conform normelor locativ-sanitare şi componenţei familiei la momentul executării hotărârii (f.d.

6-7). La data de 17.08.2009, de către executorul judecătoresc, Barcari Virginia s-a dispus primirea spre executare şi intentarea procedurii de executare, cu propunerea Consiliului şi Primăriei Hânceşti de a executa în termen de 15 zile cerinţele documentului executoriu(f.d. 10). La data de 07.10.2009, prin comunicarea 02/1.24 nr.810, primarul or. Hînceşti, Botnari Alexandru, a înştiinţat executorul judecătoresc despre luare la cunoştinţă a titlului executoriu şi despre responsabilitatea executarea hotărârii. La 21.12.2010, procedura de executare al fost preluată de către executorul judecătoresc Botnaru Pavel, în baza actului de preluare nr. 002- 53-11/10 din aceeaşi dată.

Prin încheierea executorului judecătoresc Botnaru Pavel din 16.07.2012 documentul executoriu nr.3CA-19/2009 din 12.05.2009, emis de Curtea de Apel Chişinău privind obligarea Consiliului şi Primăriei or.Hînceşti să asigure cu spaţiu locativ familia Ureche Alexandru şi Ureche Lilia, a fost restituit creditorului fără executare, din motivul că creditorii Ureche Alexandru şi Ureche Lilia nu au avansat în termen cheltuielile de executare necesare, propuse în temeiul borderoului de calcul. La fel, reieşind din Raportul executorului judecătoresc Botnaru Pavel, s-a constatat că, urmare somării Primăriei Hînceşti de a executa hotărîrea judecătorească, ultima a informat că este în imposibilitate să execute actul judecătoresc propunînd în schimbul spaţiului locativ un teren pentru construcţia acestuia.

Creditorii au refuzat oferta. La 28 noiembrie 2012, Ureche Alexandru şi Ureche Lilia s-au adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei. Instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărîrile respective. Potrivit, art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) al Legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Este necesar de precizat că în conformitate cu practica CEDO în semnificaţia termenului de „proces” se include şi însăşi executarea hotărîrii judecătoreşti care a rămas definitivă şi irevocabilă. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.255 CPC, hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este natura pretenţiilor, la caz natura obiectului neexecutării, complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare.

Reieşind din jurisprudenţa CEDO în cazurile de neexecutare, în concluzie, Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, precum şi de prevederile art. 5 al Legii nr. 87 din 21.04.2011, consideră disproporţionată şi exagerată suma de 28800 lei, acordată cu titlul de prejudiciu moral, apreciind suma care ar fi echitabilă în cazul neexecutării hotărîrii judecătoreşti de acordare a spaţiului locativ în mărime de 10000 lei.

Cu referire la prejudiciul material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că Curtea de Apel din 12 mai 2009, obligă Consiliul orăşenesc Hînceşti şi Primăria oraşului Hînceşti să asigure cu spaţiu locativ familia Ureche Alexandru şi Ureche Lilia, întemeindu-şi decizia, în special, pe prevederile art. 35 alin. 1 al Legii nr. 416 – XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie şi art. 38 al Legii nr. 118 – XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură. Din cele menţionate, se învederează cu certitudine, că spaţiile locativ acordate în temeiul actelor legislative enumerate supra, nu se acordă în proprietate. Prin urmare, pentru neexecutarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2009, recurenţii nu pot solicita prejudiciul material în mărimea unui apartament cu 2 odăi în oraşul Hînceşti, dat fiind faptul că autoritatea publică locală nu a fost obligată să acorde spaţiu locativ în proprietate.

Complementar, CEDO în jurisprudenţa sa, întru-un caz similar, menţionează că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanţele în care hotărârea judecătorească neexecutată nu stipulează titlu de proprietate, ci doar chirie (Panov versus Moldova, § 27-28). Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră parţial corectă decizia instanţei de apel prin care a fost admisă cererea de apel înaintată de Ministerul Justiţiei, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis şi modificată decizia instanţei de apel prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 28800 (două zeci şi opt de mii opt sute) lei pînă la 10000 lei.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ureche Alexandru şi Ureche Lilia. Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Ureche şi Lilia Ureche împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral, prin micşorarea sumei prejudiciului moral de la 28800 (două zeci şi opt de mii opt sute) lei pînă 10000 lei, cu precizarea că sumele respective se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi Ion Druţă Nicolae Clima