2ra-3813/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3813/13 Judecător: V. Micu Curtea de Apel Chişinău Judecători: D. Manole, I. Cotruţă, E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Crivov Valentina, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Crivov Valentina către Ministerul Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, CONSTATĂ : La data de 06 aprilie 2012, Crivov Valentina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral şi casarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamanta a indicat că, la data de 01 august 2003, între Crivov Valentina şi administraţia Pieţii Centrale a fost încheiat un contract de arendă a unei gherete cu nr. 14, pentru perioada 01 august 2003 - 01 august 2004, cu posibilitatea prelungirii contractului. La data de 16 aprilie 2004, o comisie de revizie şi control a ÎM „Piaţa Centrală” a supus controlului ghereta nr. 14 ce-i aparţine reclamantei, în timp ce d-ei lipsea de la faţa locului, în gheretă fiind prezent doar vînzătorul angajat de Crivov Valentina, iar ca urmare a controlului efectuat, ghereta nr. 14 a fost închisă şi sigilată. La fel, reclamanta s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Piaţa Centrală”, iar prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 25 martie 2005, acţiunea înaintată de către Crivov Valentina a fost admisă parţial, şi a fost dispusă încasarea de la ÎM „Piaţa Centrală” în beneficiul Valentinei Crivov paguba materială în sumă de 77 498 lei. A indicat reclamanta că, nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, ÎM „Piaţa Centrală” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 martie 2005, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2005, apelul declarat de către ÎM „Piaţa Centrală” a fost admis, iar cauza civilă a fost restituită spre rejudecare conform competenţei în Judecătoria Economică de Circumscripţie. La data de 06 octombrie 2005 Judecătoria Economică de Circumscripţie şi-a declinat competenţa pentru examinarea pricinii în favoarea 1 Curţii de Apel Chişinău.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 februarie 2005, a fost constatată competenţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău în examinarea cauzei date. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 martie 2006, a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost dispusă încasarea de la ÎM „Piaţa Centrală” în beneficiul Valentinei Crivov paguba morală în sumă de 77 498 lei, 10 000 lei paguba materială, încasarea taxei de stat în sumă de 4043 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 750 lei. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 aprilie 2006, a fost anulat ordinul 61 din 23 aprilie 2001 emis de administraţia ÎM „Piaţa Centrală”.

Susţine reclamanta că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2006, a fost admis recursul declarat de către ÎM „Piaţa Centrală”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 martie 2006, şi hotărîrea suplimentară din 11 aprilie 2006, fiind adoptată o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de către Crivov Valentina a fost respinsă. Ulterior, reclamanta a depus o cerere de revizuire asupra deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2006, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2007, cererea de revizuire depusă de către Crivov Valentina a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 octombrie 2007, a fost admis recursul declarat de către Crivov Valentina, a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2007 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2006, pricina fiind restituită spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2008, a fost admis apelul declarat de către ÎM „Piaţa Centrală”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 martie 2006, în partea încasării prejudiciului moral, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care cererea Valentinei Crivov privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă integral. În rest hotărîrea contestată a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 iulie 2008, recursul declarat de către Crivov Valentina împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2008, a fost declarat inadmisibil. Astfel, indică Crivov Valentina, la data data de 16 octombrie 2008, s-a adresat către Oficiul de Executare Centru ca urmare a deţinerii titlului executoriu, privind încasarea de la ÎM „Piaţa Centrală” în beneficiul Valentinei Crivov a sumei de 80291 lei.

Totodată, la data de 16 octombrie 2008, la Oficiul de Executare Centru a fost depus titlul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, prin care s-a dispus anularea ordinului nr. 51 din 23.04.2004, emis de ÎM „Piaţa Centrală” şi de a restabili relaţiile contractuale de arendă şi transmiterea lui Crivov Valentina în posesie şi folosinţă ghereta nr. 14 blocul 16 din incinta Pieţii Centrale. La data de 29.10.2008, ÎM „Piaţa Centrală” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2008. Între timp, la data de 01 februarie 2009, ÎM „Piaţa Centrală” a încheiat cu SRL „Trimadio” un nou contract de arendă a gheretei nr. 14 pe un an, adică pînă la data de 01 februarie 2010. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2009, recursul depus de către ÎM „Piaţa Centrală” a fost respins ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a recursului.

La data de 04 iunie 2009, şeful Oficiului de Executare Centru a emis încheierea privind încetarea procedurii de executare, ca urmare a executării depline a titlului executoriu, cu privire la încasarea de la ÎM „Piaţa Centrală” a sumei de 80 291 lei.

2 La data de 03 august 2009, ÎM „Piaţa Centrală” a adresat firmei SRL „Trimadio” o scrisoare prin care a solicitat eliberarea gheretei nr. 14 în termen de 5 zile, însă SRL „Trimadio” prin scrisoarea din 10 august 2010, a refuzat să elibereze ghereta nr. 14 din blocul 16 înainte de termenul expirării contractului de arendă, adică din 02 februarie 2010. La data de 19 august 2010, ÎM „Piaţa Centrală” a expediat în adresa Oficiului de Executare Centru o scrisoare prin care a solicitat amînarea executării titlului executoriu nr. 2-625/06, pe motiv că Crivov Valentina nu deţine autorizaţiile necesare, iar SRL „Trimadio” refuză să elibereze ghereta pe motiv că, nu a fost antrenată în proces şi consideră că i-au fost lezate drepturile.

La data de 21 august 2009, Oficiul de Executare Centru a emis încheierea prin care a aplicat sancţiuni sub formă de amendă în mărime de 1000 lei pe numele directorului ÎM „Piaţa Centrală” pentru nerespectarea cerinţelor executorului judecătoresc. La data de 12 noiembrie 2009, Oficiul de Executare a emis încheierea privind încetarea procedurii de executare a documentului executoriu nr. 2-652/06 din 11.04.2008, emis de Judecătoria Centru privind transmiterea în favoarea Valentinei Crivov în posesie şi folosinţă bunul arendat, ghereta nr. 14, blocul 16 din Piaţa Centrală, pe motiv că, documentul executoriu a fost executat în temeiul procesului- verbal de transmitere din 12.11.2009. Ulterior, a fost depusă o cerere de explicare a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30.03.2006 şi a hotărîrii suplimentare din 11.04.2006, iar prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15.12,2009, a fost explicat că în aceste hotărîri se cuprinde şi evacuarea SRL „Trimadio” care la acel moment poseda şi folosea ghereta menţionată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2010, încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15.12.2009, a fost casată integral şi a fost pronunţată o nouă încheiere prin care a fost respinsă cererea Valentinei Crivov de explicare a hotărîrii Judecătoriei Centrum, mun. Chişinău din 30.03.2006 şi a hotărîrii suplimentare din 11.04.2006. La data de 15.12,2009, prin hotărîrea Judecătoriei Centru a fost anulat procesul-verbal din 12.11.2009, întocmit de către executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Centru - Turcu Natalia, prin care s-a constatat transmiterea gheretei nr. 14, blocul 16 din Piaţa Centrală.

Suplimentar, reclamanta a indicat că, timp de aproape 3 ani nu a fost executată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11.04.2006, iar motivele neexecutării nu sunt cunoscute d-ei. A solicitat Crivov Valentina instanţei de fond constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral în sumă de 60 000 lei, încasarea sumei de 7 900 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică suportate în faţa CEDO şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 septembrie 2013, acţiunea depusă de Crivov Valentina a fost admisă parţial. A fost constatat faptul încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, şi s-a dispus încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, în total suma de 22 900 lei.

În rest, pretenţiile reclamantei au fost respinse. La 24 ianuarie 2013, Ministerul Finanţelor RM a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea înaintată de Crivov Valentina să fie respinsă integral. 3 În motivarea cererii, apelantul a indicat că la examinarea cauzei instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a supus examinării aspectele care au dus la targiversarea executării hotărîrii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor RM, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 20 septembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Crivov Valentina către Ministerul Finanţelor al RM. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel fiind întemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a reiterat suplimentar că, responsabilitatea statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism şi nu de a substitui debitorul şi a achita sumele de bani indicate în hotărîrile judecătoreşti.

La 28 august 2013, Crivov Valentina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 septembrie 2013. În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de chemare în judecată. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 4 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Crivov Valentina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Crivov Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Crivov Valentina, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Crivov Valentina către Ministerul Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5