2ra-2040/13 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2ra-2040/13 Judecător: E. Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie şi recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie către Ministerul Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi compensarea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, CONSTATĂ : La data de 02.07.2012 Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus cerere de chemare in judecata către Ministerul Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei privind recunoaşterea concedierii lor ca efectuată cu încălcarea legislaţiei, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material si moral.

În motivarea cererii reclamanţii au indicat că, la data de 03.09.2009, Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus în Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău cerere de chemare în judecată către ÎS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, solicitînd recunoaşterea concedierii lor ca ilegală, restabilirea în funcţie şi încasarea sumelor băneşti, legate de încălcare dreptului la muncă. Consideră reclamanţii că, în procesul respectiv, părţile urmau a fi convocate nu mai tîrziu de 17.09.2009, iar hotărîrea judecătorească urma a fi emisa nu mai tîrziu de 06.10.2009, însă aceşti termeni nu au fost respectaţi chiar de la bun început.

Totodată, împreună cu instanţa de judecată, vina o poartă şi pîrîtul care la data de 09.10.2009, adică peste 36 zile după înregistrare acţiunii, şi după termenul limită, cînd cercetarea judecătorească urma să se finiseze, a fost numită prima şedinţa de judecată, dar din cauza neprezentării nemotivată a reprezentanţilor pîrîtului şedinţa a fost amînată pe 23 zile, iar la 02.11.2009, adică peste 60 zile după înregistrare acţiunii, contrar dispoziţiei instanţei de judecata, pîrîtul nu a prezentat referinţa pe marginea cauzei, au fost declarate demersurile procesuale despre prezentare documentelor, şedinţa fiind iaraşi amînată. 1 La data de 12.11.2009, reprezentanţii pîrîtului au solicitat amînarea şedinţei pentru întocmirea referinţei, în legătură cu ce şedinţă a fost din nou amînată.

La data de 18.11.2009, şedinţa de judecata iarăşi a fost amînata. La data de 11.12.2009, şedinţă nu a avut loc, din motivul absenţei judecătorului raportor. La data de 14.01.2010, reprezentantul pîrîtului iarăşi a solicitat acordarea timpului pentru prezentarea poziţiei sale, instanţa de judecata admiţînd cerinţa, şi acordindu-i pîrîtului un nou termen de două săptămîni. La data de 28.01.2010, pîrîtul a continuat prezentarea copiilor actelor, care confirmă poziţia acestuia, însa în legătură cu finisarea termenului rezervat pentru examinarea cauzei, şedinţa de judecată a fost amînată. La data de 08.02.2010, a fost începută examinarea cauzei în fond, însă ţinînd cont de faptul că în instanţa de judecată a început ora mesei şi că timpul preconizat pentru examinarea cauzei s-a epuizat, a fost declarată întrerupere.

Deoarece pîrîtul la flecare şedinţă continua „să aducă" acte în mod deschis tergeversind examinarea cauzei, reclamanţii au depus demers privind deschiderea tuturor probelor şi numelor martorilor, pe care pîrîtul intenţionează de a le folosi în proces. La data de 09.02.2010, pe motivul neprezentării documentelor solicitate din partea pîrîtului, a fost emisă încheiere protocolată despre asigurarea prezentarea probelor solicitate prin demersurile admise anterior, iar procesul de judecata a fost întrerupt din nou. La data de 18.03.2010, reieşînd din faptul că pîrîtul a prezentat probele sale neautentificate, instanţa a emis încheiere protocolată despre prezentarea documentelor în original şi iaraşi a fost declarată o întrerupere.

La data de 08.04.2010, pîrîtul a prezentat originalele unor documente, care pe parcursul întregei şedinţe de judecată au fost examinate de judecător, examinarea cauzei în fond neavînd loc, astfel fiind declarată iarăşi întrerupere pentru altă dată. La data de 07.05.2010, şedinţa de judecata a fost amînata din motivul lipsei judecătorului raportor. La data de 24.05.2010, şedinţa de judecata iarăşi nu a avut loc, din cauza neprezentării reprezentanţilor pîrîtului. La data de 04.06.2010, şedinţa de judecata de asemenea nu a avut loc, din cauza absenţei judecătorului raportor. La data de 23.06.2010, au fost cercetate toate materialele care se conţineau în dosar, astfel timpul rezervat pentru examinarea fondului fiind epuizat, şedinţa de judecata a fost amînată.

La data de 29.06.2010, şedinţa nu a avut loc, din motiv că nici judecătorul raportor şi nici reprezentanţii pîrîtului nu s-au prezentant din motive necunoscute. La data de 30.06.2010, examinarea cauzei în fond a fost finalizată, însă instanţa de judecata a amînat pronunţarea hotaririi pentru data de 08.07.2010, însă la data de 26.07.2010, înainte de expirare termenului de păstrare de 20 de zile, dosarul a fost transmis la Curtea de Apel Chişinău. Astfel la data de 12.08.2010, dosarul a fost înregistrat în instanţa de apel şi a fost repartizat pentru examinare apelului, depus de către reclamanţi. Reclamanţii menţionează ca nici în aceasta procedura nu au fost respectaţi termenii procedurali, or, nici termenii de examinare a pregătirii pentru examinare, nici obligaţiunea expedierii documentelor de apel, nici obligaţiunea examinării litigiului de muncă în termeni restrînşi, nu au fost respectaţi.

2 Au menţionat reclamanţii ca la data de 19.10.2010, judecătorul raportor, în şedinţa de judecată a înmînat reprezentantului pîrîtului/intimatului apelul şi actele anexate şi i-a acordat pîrîtului/intimatului un termenul de două luni de zile pentru pregătire. La data de 14.12.2010, instanţa de apel a emis încheiere privind remiterea dosarului în prima instanţa pentru corectarea greşelilor. In aceste împrejurări, reclamanţii au menţionat şi faptul că după corectarea greşelilor depistate în instanţa de apel, prima instanţa în loc să remită dosarul în instanţa de apel pentru examinarea cererii de apel, pe parcursul perioadei de aproximativ jumătate de an, din pricini necunoscute a reţinut dosarul, acesta fiind remis abia la data de 07.06.2011.

Astfel, consideră reclamanţii că termenul finalizării examinării litigiul de muncă privind concedierea ilegală, care în conformitate cu prevederile legale trebuie să fie examinat în termen de nu mai mult de 30 zile, a fost examinat în primă instanţă 642 zile. Cu toate acestea, Curtea de Apel Chişinău a continuat încălcarea repetată a dreptului la judecarea în termen rezonabil şi în loc să numească examinarea repetată a cererii de apel în mod prioritar, instanţa de apel a numit data examinării cauzei la 25.10.2011, adică peste aproximativ jumătate de an după intrarea repetată a dosarului în instanţa de apel. La data de 25.10.2011, examinarea cauzei nu a avut loc, deoarece pîrîtul/intimatul care este subdiviziune a guvernului, în cadrul şedinţei de judecată a prezentat referinţă la cererea de apel.

La data de 13.12.2011, cererea de apel a fost examinată şi respinsă, însă doar la data de 17.02.2012, adică după 66 de zile de la pronunţarea deciziei instanţei de apel reclamantul/apelantul Plemeannic Anatolie a fost informat despre redactarea in întregime a deciziei şi în aceiaşi zi a primit contra semnătură decizia respectiva, iar reclamantul/apelantul Nichitoi Iurie a primit decizia prin intermediul poştei ceva mai tîrziu. Considera reclamanţii/apelanţii ca, apelul declarat de asemenea a fost examinat cu derogare de la prevederile procedurale şi cu încalcarea termenilor rezonabili, or, cererea de apel a fost examinata de către instanţa de apel în termen de 355 de zile.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, acţiunea lui Plemeannic Anatoli şi Nichitoi Iurie către Ministerul Finanţelor RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material şi moral, a fost admisă parţial, în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material şi moral acţiunea a fost respinsă. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 2 al Legii nr.87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit art.4 al.(l) din Legea Nr.87 din 21.04.2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui 3 prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului, în astfel de împrejurări, instanţa de judecata considera cerinţele reclamanţilor cu privire la încasarea prejudiciului moral neîntemeiata şi care urmează a fi respinsă, or, în susţinerea acestei cerinţe, reclamanţii nu au prezentat careva probe concludente şi întemeiate.

Tot în acest context, instanţa de judecata menţionează faptul ca potrivit art.5 al.(2) din Legea Nr.87 din 21.04.2011, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Considerînd ilegală decizia instanţei de fond, la 17 aprilie 2013, Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013 în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea reclamanţilor privind încasarea plăţilor de la Ministerul Finanţelor RM pentru prejudiciul material şi cel moral cauzat să fie admisă.

În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt ale pricinii, expuse în cererea de chemare în judecată. A mai susţinut că instanţele nu au respectat normele procedurale şi cele materiale la emiterea deciziei. Ulterior, la data de 05 septembrie 2013, decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013, a fost contestată cu recurs şi de către Ministerul Finanţelor RM, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013 în partea constatării încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamanţilor faţă de Ministerul Finanţelor RM să fie respinse. În argumentarea recursului recurentul a susţinut că instanţele au constatat neîntemeiat unele circumstanţe ale cauzei, considerîndu-le lipsite de suport juridic.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie respectiv Ministerul Finanţelor RM au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul lărgit conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul lărgit civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul lărgit constată că, la data de 03.09.2009 Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus în Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău cerere de chemare în judecată către IS "Centrul Resurselor Informaţionale de Stat "Registru"", solicitînd recunoaşterea concedierii lor ca 4 ilegală, restabilirea în funcţie şi încasarea a sumelor băneşti, legate cu încălcare dreptului la muncă.

Consideră reclamanţii că, în procesul respectiv părţile urmau a fi convocate nu mai tîrziu de 17.09.2009, iar hotărîrea judecătorească urma a fi emisa nu mai tîrziu de 06.10.2009, însă aceşti termeni nu au fost respectaţi încălcîndu-se dreptul la judecare în termen rezonabil a cauzei. Cauza a fost examinată în primă instanţă 642 zile iar în instanţa de apel în termen de 355 de zile. Instanţa de fond a admis parţial acţiunea lui Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie către Ministerul Finanţelor RM referitor la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material şi moral acţiunea a fost respinsă.

Atît Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie cît şi Ministerul Finanţelor al RM îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de fond prin care a admis parţial acţiunea depusă de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie, considerînd-o incorectă în partea ce ţine de compensarea prejudiciului, nemotivată şi lipsită de suport juridic. Colegiul lărgit constată cu certitudine că, în drept, potrivit prevederilor art. 2 al Legii nr.87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de legea respectivă şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Totodată, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

Instanţa de recurs menţionează că mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Potrivit prevederilor art.4 al aceleiaşi legi, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat 5 privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Din materialele cauzei rezultă că la data de 03.09.2009, Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus la Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău cerere de chemare către ÎS "Centrul Resurselor Informaţionale de Stat "Registru"", solicitînd recunoaşterea concedierii lor ca ilegală, restabilirea în funcţie şi încasarea a sumelor băneşti, legate de încălcarea dreptului la muncă. La caz, Colegiul lărgit susţine concluzia instanţei de fond, care reţine faptul că cu toate că litigiul respectiv a fost unul de muncă şi conform prevederilor procedurale urma a fi examiat în regim de urgenţă şi prioritar, prima instanţa a admis derogări de la prevederile respective, astfel fiind constatat faptul că, împreuna cu acţiunile pîrîtului, prima instanţă a amînat de mai multe ori examinarea litigiului de munca, or, în final examinarea acesteia fiind finalizata abia la data de 08.07.2010 cînd a fost pronunţata hotarîrea pe marginea cauzei.

Or, instanţa de fond corect reţine drept acţiune de tergiversare şi faptul că la data de 14.12.2010, instanţa de apel a emis încheiere privind remiterea dosarului în prima instanţa pentru corectarea unei greşeli "minore", care ca urmare a generat faptul că prima instanţa dupa emiterea unei încheieri de corectare a greşelii, a omis să remită dosarul în instanţa de apel pentru examinarea cererii de apel pe parcursul perioadei de aproximativ jumătate de an, aceasta fiind remisa abia la data de 07.06.2011. Este de menţionat faptul că şi acţiunile instanţei de apel au dus la tergiversarea examinării cauzei, or, după ce a fost recepţionat dosarul din prima instanţă, Curtea de Apel Chişinău a numit data examinării cauzei la data 25.10.2011, la data respectivă examinarea cauzei nu a avut loc, deoarece intimatul a prezentat referinţă la cererea de apel, astfel cererea de apel fiind examinată doar la data de 13.12.2011.

În astfel de circumstanţe Colegiul lărgit reţine că procedura de examinare a unui litigiu de munca a durat de la 03.09.2009 pînă la 13.12.2011 adică 2 ani, 10 luni şi 3 zile. Potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, criteriile de apreciere a termenului rezonabil de judecare a cauzei sînt complexitatea cazului, comportamentul părţilor la proces, comportamentul organelor extrajudiciare şi al instanţelor de judecată, care urmează să participe la soluţionarea cazului. Respectarea termenului rezonabil la judecarea cauzei concrete se asigură de către instanţa ierarhic superioară în procesul examinării cazului respectiv pe căile de atac şi în caz de constatare, acesta urmînd a fi argumentat în hotărîrîrea respectivă.

Curtea Europenă reiterează că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei ţinînd cont de complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi ai autorităţilor relevante dar si importanţa cauzei pentru reclamant. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se efectueze într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în consideraţie durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac. 6 Colegiul lărgit reţine că la stabilirea obiectivă a duratei de examinare a unei cauze anumite, este necesar de reţinut termenul de examinare în fiecare instanţa.

De asemenea este de reţinut şi faptul că Statul poate să repare prejudiciul cauzat în cazurile expres prevăzute de lege, adică conform art. 53 din Constituţia RM, Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 "Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti", art.1405 al Codului Civil şi Legea nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

În circumstanţele stabilite, instanţa de recurs reţine faptul că tergiversarea examinării pricinii în cauză, nu poate fi motivată ca survenire a valorificării de fiecare din părţi a drepturilor sale de procedura, depunînd cereri de recurs şi apel, or, termenul de examinare de 2 ani 10 luni şi 3 zile a unui litigiu de munca urmează a fi considerat ca unul exagerat. Potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor fizice sau psihice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice circumstanţele şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţele morale (psihice), prin ce se manifestă acestea.

Cu referire la pretenţiile reclamanţilor cu privire la încasarea prejudiciului material instanţa de recurs reţine faptul că Plemeannic Anatolie a solicitat încasarea a 66510,00 lei, iar Nichitoi Iurie a solicitat încasarea sumei de 34 110,00 lei cu titlu de venit neobţinut, adică cu titlu de venit ratat, fapt care le-a devenit cunoscut în vara anului 2010. Colegiul lărgit susţine concluzia instanţei de apel, care menţionează faptul că reclamanţii nu au prezentat probe în confirmarea acestui prejudiciu, or, consideră instanţa de judecată că reclamanţii nu au fost lipsiţi de posibilitatea de a se angaja în cîmpul muncii pentru perioada de examinare a litigiului.

Potrivit art.4 al.(l) din Legea Nr.87 din 21.04.2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului, în astfel de împrejurări, instanţa de recurs considera cerinţele reclamanţilor cu privire la încasarea prejudiciului moral neîntemeiată şi care urmează a fi respinsa, or, in susţinerea acestei cerinţe, reclamanţii nu au prezentat careva probe concludente şi întemeiate.

Tot în acest context, Colegiul lărgit menţionează faptul că potrivit art. 5 al.(2) din Legea Nr.87 din 21.04.2011, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. 7 Prin urmare, Colegiul susţine concluzia instanţei de fond de a admite parţial acţiunea, în partea constatării încălcării termenului rezonabil la examinarea unui litigiu de munca. Din analiza deciziei, instanţa de recurs constată că instanţa de fond în susţinerea soluţiei a invocat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea acestei cereri, precum şi a concluziilor de susţinere a soluţiei sale.

În această ordine de idei, Colegiul conchide despre netemenicia pretenţiilor înaintate de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie respectiv Ministerul Finanţelor RM. Astfel, Colegiul lărgit civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurenţi nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursurilor şi acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie şi recursul declarat de Ministerul Finanţelor RM Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Plemeannic Anatoli şi Nichitoi Iurie către Ministerul Finanţelor RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 8