2rh-70/14 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 2rh-70/14 Judecător: E.Clim Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V. Doagă, N. Clima, I. Druţă, I. Corolevschi, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Plemeannic Anatoli şi Nichitoi Iurie împotriva Ministerului Finanţelor RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La data de 02.07.2012 Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus cerere de chemare in judecata către Ministerul Finanţelor al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei privind recunoaşterea concedierii lor ca efectuată cu încălcarea legislaţiei, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material si moral.

În motivarea cererii reclamanţii au indicat că la data de 03.09.2009 Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au depus în Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău cerere de chemare în judecată către IS „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru””, solicitînd recunoaşterea concedierii lor ca ilegală, restabilirea în funcţie şi încasarea a sumelor băneşti, legate cu încălcare dreptului la muncă. Consideră reclamanţii că, în procesul respectiv părţile urmau a fi convocate nu mai tîrziu de 17.09.2009, iar hotărîrea judecătorească urma a fi emisa nu mai tîrziu de 06.10.2009, însă aceşti termeni nu au fost respectaţi chiar de la bun început.

Totodată, împreună cu instanţa de judecată, vina o poartă şi pîrîtul care la data de 09.10.2009, adică peste 36 zile după înregistrare acţiunii, şi după termenul limită, cînd cercetarea judecătorească urma să se finiseze, a fost numită prima şedinţa de judecată, dar din cauza neprezentării nemotivată a reprezentanţilor pîrîtului şedinţa a fost amînată pe 23 zile, iar la 02.11.2009, adică peste 60 zile după înregistrare acţiunii, contrar dispoziţiei instanţei de judecata, pîrîtul nu a prezentat referinţa pe marginea cauzei, au fost declarate demersurile procesuale despre prezentare documentelor, şedinţa fiind iaraşi amînată. 1 La data de 12.11.2009, reprezentanţii pîrîtului au solicitat amînarea şedinţei pentru întocmirea referinţei, în legătură cu ce şedinţă a fost din nou amînată.

La data de 18.11.2009, şedinţa de judecata iarăşi a fost amînata. La data de 11.12.2009, şedinţă nu a avut loc, din motivul absenţei judecătorului raportor. La data de 14.01.2010, reprezentantul pîrîtului iarăşi a solicitat acordarea timpului pentru prezentarea poziţiei sale, instanţa de judecata admiţînd cerinţa, şi acordindu-i pîrîtului un nou termen de două săptămîni. La data de 28.01.2010, pîrîtul a continuat prezentarea copiilor actelor, care confirmă poziţia acestuia, însa în legătură cu finisarea termenului rezervat pentru examinarea cauzei, şedinţa de judecată a fost amînată. La data de 08.02.2010, a fost începută examinarea cauzei în fond, însă ţinînd cont de faptul că în instanţa de judecată a început ora mesei şi că timpul preconizat pentru examinarea cauzei s-a epuizat, a fost declarată întrerupere.

Deoarece pîrîtul la flecare şedinţă continua „să aducă” acte în mod deschis tergeversind examinarea cauzei, reclamanţii au depus demers privind deschiderea tuturor probelor şi numelor martorilor, pe care pîrîtul intenţionează de a le folosi în proces. La data de 09.02.2010, pe motivul neprezentării documentelor solicitate din partea pîrîtului, a fost emisă încheiere protocolată despre asigurarea prezentarea probelor solicitate prin demersurile admise anterior, iar procesul de judecata a fost întrerupt din nou. La data de 18.03.2010, reieşînd din faptul că pîrîtul a prezentat probele sale neautentificate, instanţa a emis încheiere protocolată despre prezentarea documentelor în original şi iaraşi a fost declarată o întrerupere.

La data de 08.04.2010, pîrîtul a prezentat originalele unor documente, care pe parcursul întregei şedinţe de judecată au fost examinate de judecător, examinarea cauzei în fond neavînd loc, astfel fiind declarată iarăşi întrerupere pentru altă dată. La data de 07.05.2010, şedinţa de judecata a fost amînata din motivul lipsei judecătorului raportor. La data de 24.05.2010, şedinţa de judecata iarăşi nu a avut loc, din cauza neprezentării reprezentanţilor pîrîtului. La data de 04.06.2010, şedinţa de judecata de asemenea nu a avut loc, din cauza absenţei judecătorului raportor. La data de 23.06.2010, au fost cercetate toate materialele care se conţineau în dosar, astfel timpul rezervat pentru examinarea fondului fiind epuizat, şedinţa de judecata a fost amînată.

La data de 29.06.2010, şedinţa nu a avut loc, din motiv că nici judecătorul raportor şi nici reprezentanţii pîrîtului nu s-au prezentant din motive necunoscute. La data de 30.06.2010, examinarea cauzei în fond a fost finalizată, însă instanţa de judecata a amînat pronunţarea hotaririi pentru data de 08.07.2010, însă la data de 26.07.2010, înainte de expirare termenului de păstrare de 20 de zile, dosarul a fost transmis la Curtea de Apel Chişinău. Astfel la data de 12.08.2010, dosarul a fost înregistrat în instanţa de apel şi a fost repartizat pentru examinare apelului, depus de către reclamanţi. Reclamanţii menţionează ca nici în aceasta procedura nu au fost respectaţi termenii procedurali, or, nici termenii de examinare a pregătirii pentru examinare, nici obligaţiunea expedierii documentelor de apel, nici obligaţiunea examinării litigiului de muncă în termeni restrînşi, nu au fost respectaţi.

2 Au menţionat reclamanţii ca la data de 19.10.2010, judecătorul raportor, în şedinţa de judecată a înmînat reprezentantului pîrîtului/intimatului apelul şi actele anexate şi i-a acordat pîrîtului/intimatului un termenul de două luni de zile pentru pregătire. La data de 14.12.2010, instanţa de apel a emis încheiere privind remiterea dosarului în prima instanţa pentru corectarea greşelilor. In aceste împrejurări, reclamanţii au menţionat şi faptul că după corectarea greşelilor depistate în instanţa de apel, prima instanţa în loc să remită dosarul în instanţa de apel pentru examinarea cererii de apel, pe parcursul perioadei de aproximativ jumătate de an, din pricini necunoscute a reţinut dosarul, acesta fiind remis abia la data de 07.06.2011.

Astfel, consideră reclamanţii că termenul finalizării examinării litigiul de muncă privind concedierea ilegală, care în conformitate cu prevederile legale trebuie să fie examinat în termen de nu mai mult de 30 zile, a fost examinat în primă instanţă 642 zile. Cu toate acestea, Curtea de Apel Chişinău a continuat încălcarea repetată a dreptului la judecarea în termen rezonabil şi în loc să numească examinarea repetată a cererii de apel în mod prioritar, instanţa de apel a numit data examinării cauzei la 25.10.2011, adică peste aproximativ jumătate de an după intrarea repetată a dosarului în instanţa de apel. La data de 25.10.2011, examinarea cauzei nu a avut loc, deoarece pîrîtul/intimatul care este subdiviziune a guvernului, în cadrul şedinţei de judecată a prezentat referinţă la cererea de apel.

La data de 13.12.2011, cererea de apel a fost examinată şi respinsă, însă doar la data de 17.02.2012, adică după 66 de zile de la pronunţarea deciziei instanţei de apel reclamantul/apelantul Plemeannic Anatolie a fost informat despre redactarea in întregime a deciziei şi în aceiaşi zi a primit contra semnătură decizia respectiva, iar reclamantul/apelantul Nichitoi Iurie a primit decizia prin intermediul poştei ceva mai tîrziu. Considera reclamanţii/apelanţii ca, apelul declarat de asemenea a fost examinat cu derogare de la prevederile procedurale şi cu încalcarea termenilor rezonabili, or, cererea de apel a fost examinata de către instanţa de apel în termen de 355 de zile.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, acţiunea lui Plemeannic Anatoli şi Nichitoi Iurie către Ministerul Finanţelor RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material şi moral, a fost admisă parţial, în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material şi moral acţiunea a fost respinsă. Considerînd ilegală decizia instanţei de fond, la 17 aprilie 2013, Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013 în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea reclamanţilor privind încasarea plăţilor de la Ministerul Finanţelor RM pentru prejudiciul material şi cel moral cauzat să fie admisă.

Ulterior, la data de 05 septembrie 2013, decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013, a fost contestată cu recurs şi de către Ministerul Finanţelor RM, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2013 în partea constatării încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamanţilor faţă de Ministerul Finanţelor RM să fie respinse. 3 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, s-a respins recursul declarat de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie şi cel declarat de Ministerul Finanţelor RM.

La 02.01.2014, Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie au înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei a cărei revizuire se cere, cu transmiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de recurs invocînd ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute anterior. Drept circumstanţe noi revizuentul invocă că, în procedura de recurs a raportat actele cauzei judecătorul care a fost recuzat de către revizuienţi, iar cererea de recurs nu a trecut procedura admisibilităţii. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 02.01.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013 şi invocă ca temei de revizuire, lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru 4 soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de faptul că în procedura de recurs a raportat actele cauzei judecătorul care a fost recuzat de către revizuienţi, iar cererea de recurs nu a trecut procedura admisibilităţii, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui.

Mai mult, recursul declarat de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013 a trecut procedura admisibilităţii, acesta fiind declarat admisibil prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 iulie 2013 iar judecătorul, acţiunile cărora au fost contestate de revizuienţi, a înaintat cerere de abţinere, aceasta fiind admisă prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2013. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o 5 apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Plemeannic Anatolie şi Nichitoi Iurie împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Plemeannic Anatoli şi Nichitoi Iurie împotriva Ministerului Finanţelor RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi de a încasa în beneficiul reclamanţilor compensarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 6