2ra-2888/15 — Repararea prejudiciului prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil

prima instanţă, jud.: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-2888/2015 instanţa de apel, jud.: N. Vascan, V. Negru, S. Arnăut ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Plemeanic, Iurie Nichitoi împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 30 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 10 februarie 2014, reclamanţii Anatoli Plemeanic şi Iurie Nichitoi s-au adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, solicitînd repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. În motivarea cererii reclamanţii au invocat că, la 02 iulie 2012, au înregistrat în Curtea de Apel Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei şi încasarea prejudiciului moral şi material cauzat. La 27 iulie 2012, reclamanţii au depus cerere de accelerare a examinării pricinii, cerere care însă a fost lăsată fără examinare.

Menţionează reclamanţii că, prin cererea adresată instanţei de fond la 03 august 2012, au solicitat expedierea în adresa pîrîtului a copiei de pe acţiune şi actele anexate, însă nici această cerere nu a fost examinată de instanţă. La 15 octombrie 2012, adică peste 105 zile după înregistrarea acţiunii şi după expirarea termenului limită stabilit de lege, a fost numită şedinţa de judecată, care, din cauza neprezentării pîrîtului, a fost amînată. La 15 octombrie 2012, reclamanţii au depus repetat cerere de accelerare a examinării pricinii, care nu a fost soluţionată. Instanţa a stabilit şedinţe de 1 judecată pentru 05 noiembrie 2012 şi 10 decembrie 2012, care nu au fost lucrative, astfel cauza a rămas la faza pregătirii pricinii pentru examinare.

Au mai menţionat reclamanţii că, la 16 ianuarie 2013, cauza fiind total nepregătită spre examinare, instanţa de judecată a trecut la examinarea pricinii în fond, iar la 25 ianuarie 2013 a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii. Mai afirmă că, după pronunţarea dispozitivului hotărârii, instanţa a încălcat termenul de redactare a hotărîrii motivate, care a fost depăşit cu 47 zile. Solicită reclamanţii constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral cauzat pentru încălcarea pretinsă, în mărime de 80 000 lei pentru fiecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă constatarea încălcării dreptului la examinarea pricinii civile în termen rezonabil şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamanților Anatoli Plemeanic şi Iurie Nichitoi a prejudiciului moral în valoare de 2 000 lei pentru fiecare reclamant, în rest acţiunea a fost respinsă. Invocînd ilegalitatea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din data de 30 aprilie 2014, la 05 mai 2014, Ministerul Justiţiei al RM, a declarat apel solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea reclamanților. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2014. La 18 august 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu pronunţarea unei decizii prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a menționat că, consideră decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, în cazul în care instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material care reglementează acordarea prejudiciului moral. Menţionează recurentul că, rezonabilitatea duratei procedurilor în privinţa unei cauze urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite în jurisprudenţa CEDO, şi anume: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, interesul pentru reclamant.

Consideră că, materialele cauzei denotă că reclamanţii au dat dovadă de lipsă de interes în soluţionarea pricinii, în cazul în care la 19 iulie 2012 fiind legal citați nu s-au prezentat la examinarea cauzei, iar ulterior nu s-a prezentat reprezentantul pîrîtului, iar reclamanţii au considerat imposibilă examinarea pricinii în lipsa pîrîtului, fapt care a şi dus la amînarea examinării pricinii, astfel, omisiunea reclamanților de a obiecta împotriva amînărilor şedinţelor de judecată nu le permite să pretindă violarea art. 6 CEDO. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al RM în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial 2 şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform 3 jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4