3ra-1693/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1693/13 prima instanţă: M. Diaconu, instanţa de apel: A. Minciuna, A. Nogai, V. Pruteanu, ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliului sătesc Ghidighici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Ghidighici cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, prin care apelul declarat de Consiliului sătesc Ghidighici a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 martie 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 decembrie 2011 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Ghidighici cu privire anularea deciziei Consiliului sătesc Ghidighici nr. 2/1 din 12.08.2011 cu privire la constituirea Comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului sătesc Ghidighici. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 12.08.2008 Consiliul sătesc Ghidighici a adoptat decizia nr. 2/1 cu privire la constituirea Comisiilor Consultative de specialitate ale Consiliului sătesc Ghidighici, prin care a aprobat componenţa comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului.

Prin notificarea nr. 407-S/11 din 06.07.2010 a solicitat anularea deciziei ca fiind emisă contrar legislaţiei, însă în termenul prevăzut nu a primit răspuns. Consideră Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat că decizia contestată a fost emisă contrar prevederilor art. 14 alin. (2) lit. w) al Legii privind administraţia public locală şi pct. 16 al Regulamentului-cadru privind constituirea şi funcţionarea consiliilor locale şi raţionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr. 457 din 14.11.2003, care prevăd că numărul locurilor care revin fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenţi în fiecare comisie de specialitate se stabileşte de către consiliul local în funcţie de ponderea acestora în cadrul consiliului.

Însă, în cadrul Comisiei pentru urbanism şi dezvoltare rurală, prestări servicii şi susţinerea micului business şi Comisia pentru buget şi finanţe, economie şi reforme au fost desemnaţi doar consilieri, care fac parte din acelaşi grup de consilieri. Solicită Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei Consiliului sătesc Ghidighici nr. 2/1 din 12.08.2011 cu privire la constituirea Comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului sătesc Ghidighici. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 martie 2012 acţiunea a fost admisă, s-a anulat decizia Consiliului sătesc Ghidighici nr. 2/1 din 12.08.2011 cu privire la constituirea Comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului sătesc Ghidighici.

La 15 august 2012 Consiliul sătesc Ghidighici a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, apelul declarat de Consiliului sătesc Ghidighici a fost respins şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 martie 2012, de admitere a acţiunii. La 25 februarie 2013 Consiliul sătesc Ghidighici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului Consiliul sătesc Ghidighici a indicat că instanţele de judecată la examinarea pricinii incorect au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios şi nu au constata şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond. În special s-a invocat că instanţele de judecată eronat au stabilit că decizia Consiliul sătesc Ghidighici este un act normativ deoarece de fapt este un act individual din care considerente nu sunt aplicabile prevederile art. 78 din Legea nr. 317-XV din 18.07.2003, precum sunt nejustificate şi referirile instanţei de apel la pct. 8.9 şi 16 al Regulamentului-cadru privind constituirea şi funcţionarea consiliilor locale şi raţionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R.M.

nr. 457 din 14.11.2003. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 26 decembrie 2012 la 11 februarie 2013, astfel cererea de recurs depusă la data de 25 februarie 2013 se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Toate argumentele din recurs au fost obiect de examinare în instanţele judecătoreşti şi instanţele s-au expus asupra acestora.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul sătesc Ghidighici, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Consiliul sătesc Ghidighici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov