3ra-341/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-341/14 prima instanţă: G. Moscalciuc, instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 20 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Cojocari Cristina şi Consiliul sătesc Ghidighici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial a Cancelariei de Stat Chişinău împotriva Consiliului sătesc Ghidighici, intervenient accesoriu Cojocari Cristina cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Cojocari Cristina şi Consiliul sătesc Ghidighici şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La data de 25 martie 2013, Oficiul Teritorial a Cancelariei de Stat Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Ghidighici, intervenient accesoriu Cojocari Cristina cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 14 decembrie 2012 Consiliului sătesc Ghidighici a adoptat decizia nr.5/7-5 din „Cu privire la modificarea Deciziei Consiliului sătesc Ghidighici nr.1/5.5 din 16.02.07 „Cu privire la retragerea şi atribuirea spaţiului locativ”, prin care s-a modificat pct. 3 din decizia 1/5/5 din 16.02.2007, în următoarea redacţie: se acordă spaţiu locativ - 42 m.p.

spaţiu total- 77,6 m.p. în casa individuală de locuit din str. A. Mateevici 25, cet. Cristina Cojocari, secretar al Consiliului sătesc Ghidighici, cu componenţa familiei din trei persoane. Oficiul Teritorial a Cancelariei de Stat Chişinău consideră, că decizia dată contravine prevederilor legislaţiei în vigoare şi urmează a fi anulată. Astfel, invocă reclamantul, că potrivit art.14 alin.(5), (6) Codul cu privire la locuinţe, consiliile locale ţin evidenţa cetăţenilor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, repartizează fondul de locuinţe şi acordă încăperi de locuit, exercită controlul asupra corectitudinii evidenţei cetăţenilor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, şi asupra corectitudinii acordării încăperilor de locuit cetăţenilor în casele fondului obştesc şi departamental de locuinţe, precum şi în casele cooperativelor de construire a locuinţelor.

încăperile de locuit li se acordă cetăţenilor potrivit ordinii de succesiune, stabilite în liste, ţinîndu-se seama de timpul luării la evidenţă şi punerii la rînd şi în dependenţă de mărimea spaţiului locativ dat în exploatare şi eliberat în centrul populat respectiv. Invocă că potrivit art.47 din Codul cu privire la locuinţe, modul de acordare a încăperilor de locuit este reglementat prin Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Sovietului Miniştrilor nr.405 din 25 noiembrie 1987. Conform pct.16 din Regulament, se consideră că au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit cetăţenii, care dispun pentru fiecare membru al familiei de şase şi mai puţin metri pătraţi de spaţiu locativ.

Menţionează reclamantul, că în temeiul deciziei Consiliului sătesc Ghidighici nr. 1/5.5 din 16 februarie 2007, familia Cojocari a fost asigurată cu spaţiu locativ conform numărului membrilor familiei, respectîndu-se normele spaţiului locativ prevăzute de Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit pe teritoriul Republicii Moldova. Iar prin decizia nr. 1/9.3 din 11 februarie 2011 „Cu privire la atribuirea sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini” cet. Cojocari Cristina i-a fost atribuit un teren pentru construcţie locativă. Astfel, aceasta deţine cu drept de proprietate terenul cu numărul cadastral 0124211556, amplasat în satul Ghidighici.

Consideră reclamantul, că familiei Cojocari, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai , i-a fost atribuit teren pentru construcţia locuinţei cu titlu gratuit, consideră, că locuinţa urmează a-i fi transmisă în proprietate după achitarea costului acesteia la preţuri comerciale, fapt care este necesar a fi indicat în decizia consiliului de transmitere în proprietate a locuinţei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 a fost admisă acţiunea. A fost anulată decizia Consiliului sătesc Ghidighici nr.5/7-5 din 14 decembrie 2012 „Cu privire la modificarea Deciziei Consiliului Sătesc Ghidighici nr. 1/5.5 din 16.02.07 „Cu privire la retragerea şi atribuirea spaţiului locativ”.

Consiliul sătesc Ghidighici şi Cojocari Cristina au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii şi adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de Cojocari Cristina şi Consiliul sătesc Ghidighici şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral. La 18 ianuarie 2014, Cojocaru Cristina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurenta Cojocaru Cristina a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat legea. Suplimentar invocă reclamanta că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi anume faptul că atribuirea unui lot de teren nu constituie îmbunătăţirea condiţiilor de trai, prin urmare decizia contestată este legală şi întemeiat, plus la aceasta nu s-a luat în consideraţie că încăperea oferită pentru locuire în perioada de angajare la Primăria s. Ghidighici este aceeaşi locuinţă oferită pentru privatizare, din care considerente nu sunt temeiuri de anulare a deciziei contestate. La 22 ianuarie 2014, Consiliul sătesc Ghidighici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul Consiliul sătesc Ghidighici a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, dat fiind faptul că instanţa de apel la examinarea pricinii eronat a aplicat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. În special a indicat că instanţa de apel eronat a interpretat şi aplicat prevederile art. 30 alin. (7) din Codul cu privire la locuinţe, precum şi prevederile art. 5(2) din Legea privatizării fondului de locuinţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul notează că recurentul Consiliul sătesc Ghidighici la emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, a încălcat prevederile art. 14 din Codul cu privire la locuinţe, prin urmare a fost încălcat carul normativ care reglementează modul de atribuire a spaţiului locativ şi îmbogăţirea condiţiilor de trai. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursurilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Cojocari Cristina şi Consiliul sătesc Ghidighici ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursurile declarate de către Cojocari Cristina şi Consiliul sătesc Ghidighici se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă