2rac-537/13 — Încasarea sumei şi penalităţii

prima instanţă: L. Ţurcan dosarul nr. 2rac-537/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Gordilă Iurie Diaconu examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Leana- Gulivaciuc” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” împotriva Întreprinderii Individuale „Leana-Gulivaciuc” cu privire la încasarea sumei şi penalităţii împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Medopteh”, casată integral hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 05 iulie 2012şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 22 iunie 2011 SRL „Medopteh” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Leana-Gulivaciuc” cu privire la încasarea sumei şi penalităţii.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 ianuarie 2009, a încheiat cu ÎI „Leana- Gulivaciuc” contractul nr. 3 cu privire la arendarea unei încăperi cu suprafaţa de 9,9 m2, la preţul de 10 Euro/m2, conform cursului BNM, pentru perioada 01 ianuarie 2009-01 ianuarie 2010. Menţionează că ulterior au prelungit contractul pentru perioada 01 ianuarie 2010-01 ianuarie 2011. Afirmă că din luna decembrie 2009 pârâtul nu a mai achitat plata pentru chirie. Susţine că la 15 iunie 2010 a trimis în adresa pârâtului o pretenţie la care însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 21657,23 lei, pentru neplata chiriei în temeiul contractului nr. 3 din 01 ianuarie 2009 şi a contractului nr. 3 din 01 ianuarie 2010, pentru perioada 01 decembrie 2009 - 01 ianuarie 2011; a penalităţii în sumă de 372009,58 lei, pentru neplata la timp a chiriei în temeiul 1 contractului nr.3 din 01 ianuarie 2009 şi a contractului nr.3 din 01 ianuarie 2010 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 05 iulie 2012 acţiunea a fost respinsă. Totodată, a fost încasat de la SRL „Medopteh” în beneficiul ÎI „Leana- Gulivaciuc” suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL „Medopteh”, casată integral hotărârea primei instanţe şi pronunţată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la ÎI „Leana- Gulivaciuc” în beneficiul SRL „Medopteh” suma de 200208,81 lei şi cheltuielile de judecată însumă de 16730 lei. La 29 august 2013 ÎI „Leana-Gulivaciuc” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013 şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând că aceasta a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Consideră eronată concluzia instanţei de apel prin care a reţinut că „intimatul recepţiona facturile fiscale pentru plata locaţiunii, fapt confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi aplicarea ştampilei pe aceasta.” Cu referire la art.8 alin.(2) lit.(a) Cod civil, indică că temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile, primul rând rezultă din contracte, totodată considerând că decizia instanţei de apel nu este întemeiată pe condiţiile contractuale şi contravine legii. Afirmă că obligaţiunile contractuale se realizau numai odată cu prezentarea lunară de către SRL „Medopteh” a facturilor fiscale, care au fost anexate la materialele prezentei cauze, care era o condiţie obligatorie a contractului (numai pentru o lună), iar calculele trimestriale nu se aplicau şi nu erau prevăzute.

Cu referire la pct. 6.1 al contractului, menţionează că penalitatea survine numai în cazul când locatorul i-a transmis la timp conturile. Afirmă că calculele sumelor penalităţilor efectuate de către instanţa de apel nu corespund nici temeiurilor faptice şi nici celor de drept a cauzei. Cu referire la art.60 alin.(4) CPC,consideră că instanţa judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii. Susţine că faptic, în calculele sumei penalităţilor aplicate de către instanţa de apel, se conţin alte temeiuri de calculare a sumei datoriilor neachitate şi a penalităţilor, decât acelea, care au fost prezentate anterior în pretenţia din 15 iunie 2010 şi în cererea de chemare în judecată.

Menţionează că asemenea cerinţe nu au fost înaintate în prima instanţă. Relatează că în cererea de chemare în judecată în calitate de temei şi obiect al acţiunii, se ia în calcul suma penalităţilor reieşind din plata de întârziere în mărime de 5%pentru fiecare zi, reieşind din calculele datoriei pentru fiecare lună în parte,pe când în calculul reclamantului din 14 martie 2013 şi hotărârea instanţei de apel, se ia în consideraţie deja o altă sumă a datoriei în mărime de 13663,76lei (pentru toată perioada), care în genere lipseşte, concomitent, această sumă nemotivat se înmulţeşte cu 180 zile. 2 Consideră că suma de 13663,76 lei este arbitrară şi nu se formează imediat după prima lună, ceea ce de asemeni contravine întru totul cerinţelor înaintate în acţiune de către reclamant şi condiţiilor contractului de locațiune.

Mai indică că instanţa de apel incorect a aplicat şi interpretat art. 268 Cod civil, reţinând că ultima achitare efectuată de către intimat a avut loc la data de 28 septembrie 2011. Indică că ultima factură a plăţilor de chirie a fost prezentată de către reclamant în iulie 2010. Totodată afirmă că instanţa nu a dat apreciere faptului că cererea de chemare în judecată a fost înaintată cu încălcarea prevederilor art. 268 CPC, adică a termenului special de prescripţie de 6 luni. Susţine că examinarea cererii de chemare în judecată, depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, este o încălcare a principiului egalităţii şi securităţii raporturilor juridice şi este inadmisibil în domeniul de drept.

Invocă că instanţa de apel incorect a interpretat şi aplicat prevederile art. 602 alin. (1), (2) şi art. 624 alin. (1) Cod civil. Afirmă că erorile admise la calcularea sumelor penalităţilor, au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nu a fost stabilit termenul concret de întârziere şi a sumei propriu-zise. Consideră că suma este disproporţional mărită şi constituie o îmbogăţire fără justă cauză. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 13 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 30 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 199). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat în termen recursul la 29 august 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu judecarea acţiunii SRL „Medopteh” împotriva ÎI „Leana- Gulivaciuc” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 21657,23 lei, pentru neachitarea locaţiunii în temeiul contractelor de locaţiune şi încasarea penalităţii în sumă de 372009,58 lei, pentru neachitarea la timp a plăţii pentru locaţiune, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecând apelul declarat de către SRL „Medopteh”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casării hotărârii primei instanţe şi pronunţării unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii. Instanţa de recurs reţine că la caz a fost constatat incontestabil că la 01 ianuarie 2009 SRL „Medopteh” a acordat în locaţiune Întreprinderii Individuale „Leana-Gulivaciuc” o încăpere nelocuibilă situată în str. Ştefan cel Mare, 6/1 cu 3 suprafaţa de 9,9 m.p.

(ghereta nr. 17) în acest sens fiind încheiat contractul de locaţiune a încăperilor nelocuibile nr. 3 din 01 ianuarie 2009, valabil până la 01 ianuarie 2010 (f. d. 5-6). Din conţinutul contractului nominalizat se reflectă că locatorul SRL „Medopteh” s-a obligat să transmită încăperea în locaţiune conform actului de primire-predare, iar locatarul ÎI „Leana-Gulivaciuc” s-a obligat la plata chiriei în mărime de 10 euro pentru 1 m²/ lună, inclusiv TVA, conform cursului BNM. Punctul 3.2 din contract indică că locatarul transferă plata chiriei nu mai târziu de data 5 a primei luni a fiecărui trimestru, din momentul intrării în vigoare a contractului. Iar pct. 6.1 al aceluiaşi contract expres statuează că în cazul întârzierii oricărei din plăţi în termenele stabilite de prezentul contract, locatarul achită penalităţi în mărime de 5% din suma plăţii neachitate pentru fiecare zi de întârziere, cu condiţia că locatorul i-a trimis transmis la timp conturile.

Tot material probator atestă că, deşi SRL „Medopteh” a transmis ÎI „Leana- Gulivaciuc” facturile fiscale în vederea achitării plăţii pentru arenda încăperii pentru perioada decembrie 2009 – iunie 2010, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale eliberate la 02 decembrie 2009 pentru suma de 1667,42 lei, la 12 ianuarie 2010 pentru suma de 1770,20 lei, la 03 februarie 2010 pentru suma de 1855,62 lei, la 02 martie 2010 – 1776,64 lei, la 06 aprilie 2010 – 1661,88 lei, la 03 mai 2010 – 1761,04 lei şi la 04 iunie 2010 pentru suma de 1569,90 lei (f. d. 149-154, 156), ÎI „Leana-Gulivaciuc” nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi nu a efectuat plata pentru locaţiune în termenul stabilit de contract.

Drept urmare, la 15 iunie 2010 SRL „Medopteh” a expediat în adresa ÎI „Leana-Gulivaciuc” aviz cu privire la lichidarea datoriilor, solicitând achitarea plăţii pentru arendă începând cu 01 decembrie 2009 până la 15 iunie 2010 în sumă totală de 12062,70 lei (f. d. 9), însă care a rămas fără niciun răspuns. Aici urmează de remarcat că la 09 iulie 2010 de către SRL „Medopteh” a fost eliberată şi factura de plată pentru arenda încăperii pe luna iulie 2010 în sumă de 1601,06 lei (f. d. 155), care, la fel, ca şi cele precedente, a fost primită de către ÎI „Leana-Gulivaciuc”, ce se confirmă prin semnătura directorului şi ştampila întreprinderii aplicată pe factură. Însă nici această factură nu a fost achitată, cum, de altfel, nu a fost efectuată plata pentru locaţiunea încăperii de către ÎI „Leana-Gulivaciuc” nici pentru perioada august 2010-decembrie 2010 inclusiv.

Conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Astfel, raportând la caz prevederile enunţate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de apel că ÎI „Leana-Gulivaciuc” contrar prevederilor legale nu şi-a executat obligaţiile contractuale în termenul stabilit, astfel a acumulat o datoriei 4 faţă de SRL „Medopteh” pentru plata locaţiunii pe perioada 01 decembrie 2009 – 01 ianuarie 2011 în sumă totală de 21657,23 lei.

În acest context este de remarcat că doar după primirea pe rol de către prima instanţă a prezentei cereri de chemare în judecată, ÎI „Leana-Gulivaciuc” la 28 septembrie 2011 a efectuat achitarea parţială a datoriei sale faţă de SRL „Medopteh” în sumă de 13663,76 lei conform facturilor fiscale eliberate de ultima pentru lunile decembrie 2009 – iulie 2010, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 14 din 28 septembrie 2011 (f. d. 160). În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine drept corectă soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea din cotul ÎI „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul SRL „Medopteh” a sumei de 7993,47 lei (21657,23 - 13663,76 lei), ce constituie datoria pentru plata locaţiunii încăperii nelocuibile pentru perioada august 2010 – decembrie 2010 inclusiv.

Or, având în locaţiune încăperea nelocuibilă, ca urmare a încheierii contractului de locaţiune, ÎI „Leana-Gulivaciuc” era obligată să efectueze plata pentru chirie. La acest segment, instanţa de recurs reţine corectitudinea respingerii de către instanţa de apel a susţinerii reprezentantului ÎI „Leana-Gulivaciuc” precum că neachitarea plăţii chiriei s-a datorat faptului neprezentării conturilor de către SRL „Medopteh”, deoarece ÎI „Leana-Gulivaciuc” avea la cunoştinţă despre conturile intimatului pe care anterior efectua virarea plăţii pentru chirie, acestea fiind practic identice, respectiv avea posibilitatea de a efectua plăţile corespunzătoare pentru folosirea spaţiului primit în locaţiune.

În acelaşi timp, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată concluzia instanţei de apel cu privire la încasarea sumei de 192215,34 lei cu titlu de penalitate.

În susţinerea opiniei date se vor reţine prevederile pct. 6.1 din contractul de locaţiune încheiat între părţile în proces la 01 ianuarie 2009, care direct indică că în cazul întârzierii oricărei din plăţi în termenele stabilite de prezentul contract, locatarul achită penalităţi în mărime de 5% din suma plăţii neachitate pentru fiecare zi de întârziere, cu condiţia că locatorul i-a transmis la timp conturile (f. d. 6). La caz, însă, s-a constatat cu certitudine că SRL „Medopteh”, în calitatea sa de locator, nu i-a transmis la timp, locatarului ÎI „Leana-Gulivaciuc”, conturile pentru achitarea plăţilor de locaţiune pentru lunile august 2010 – decembrie 2010 inclusiv, ce constituie suma de 7993,47 lei, respectiv, acesta, prin prisma pct. 6.1 din contractul menţionat, nu poate pretinde, pentru perioada dată, la achitarea penalităţii de întârziere în mărime de 5% pentru fiecare zi.

Totodată, la caz se stabileşte cert că SRL „Medopteh” şi-a executat obligaţiile şi la timp a transmis ÎI „Leana-Gulivaciuc” conturile, prin facturile fiscale, pentru a fi achitată plata locaţiunii pentru perioada 01 decembrie 2009 – iulie 2010 inclusiv, în sumă totală de 13663,76 lei, însă ultima, încălcând prevederile contractului, a acoperit această datorie doar la 28 septembrie 2011. Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

5 Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Astfel fiind, reieşind din prevederile enunţate, precum şi pct. 6.1 din contractul de locaţiune încheiat între părţi, instanţa de recurs consideră că ÎI „Leana- Gulivaciuc” este ţinută să achite penalitatea pentru întârzierea achitării plăţii în mărime de 13663,76 lei.

Nu pot fi reţinute criticele recurentului cu privire la faptul că la caz a fost omis termenul de prescripţie stabilit de art. 268 lit. a) Cod civil pentru înaintarea pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii de întârziere, deoarece acest termen poate fi prescris după expirarea a 6 luni, doar în cazul în care obligaţia de bază a fost executată, pe când la caz plata locaţiunii pretinsă de către intimat a fost achitată parţial numai la 28 septembrie 2011, respectiv termenul stabilit de lege pentru înaintarea acestei pretenţii, pentru o perioadă de 180 zile, nu a fost încălcat. Concomitent, însă, instanţa de recurs relevă că suma de 120274,11 lei, calculată de instanţa de apel din suma datoriei de 13663,76 lei neachitată în termen, pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 5%, pentru o perioadă de 180 zile, este una disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportat de către creditor.

Or, situaţiei date sunt relevante prevederile art. 630 alin. (1) Cod civil, care indică că în cazuri excepţionale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Prin urmare, prevederile acestui articol permit instanţei de judecată să micşoreze clauza penală, atunci când aceasta este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor. Această prerogativă a fost dictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau exclude efectul negativ al clauzelor abuzive conţinute în contracte şi, respectiv de a asigura exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor civile.

Astfel, prin prisma normei enunţate, ţinând cont de durata neexecutării obligaţiei de bază, de procentul excesiv de înalt al clauzei penale, respectiv şi de proporţionalitatea dintre clauza penală şi prejudiciu, în speţă se reliefează necesitatea reducerii penalităţii calculate pentru întârzierea achitării plăţii chiriei în sumă de 13663,76 lei, pentru perioada decembrie 2009 – iulie 2010, aceasta urmând a fi încasată în mărime de 30000 lei. În conexiunea celor relatate se constată că, deşi la caz se impune necesitatea casării deciziei instanţei de apel doar în partea pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii, aceasta urmează a fi casată integral, deoarece în conţinutul dispozitivului deciziei nu este divizată suma ce constituie plata pentru locaţiune de cea cu titlu de penalitate, fiind încasată o sumă unică în mărime de 200208 lei, fapt ce face imposibil de a menţiona partea în care decizia se casează şi în care se menţine.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către ÎI „Leana-Gulivaciuc”, de a casa intrgral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanşe şi a pronunţa o nouă hotărâre prin care a încasa 6 de la Întreprinderea Individuală „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” suma de 7993,47 lei cu titlu de datorie pentru plata locaţiunii şi 30000 lei cu titlu de penalitate pentru întârzierea plăţii locaţiunii pentru perioada decembrie 2009 – iulie 2010. Având în susţinere şi prevederile art. 94 CPC, concomitent se va încasa de la ÎI „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul SRL „Medopteh” cheltuielile de judecată, formate din taxa de stat, proporţional sumei adjudecate, ce constituie 2108 lei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Leana- Gulivaciuc”. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 05 iulie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” împotriva Întreprinderii Individuale „Leana-Gulivaciuc” cu privire la încasarea sumei şi penalităţii şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” împotriva Întreprinderii Individuale „Leana-Gulivaciuc” cu privire la încasarea sumei şi penalităţii.

Se încasează de la Întreprinderea Individuală „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” suma de 7993,47 (şapte mii nouă sute nouăzeci şi trei lei patruzeci şi şapte bani) lei cu titlu de datorie pentru plata locaţiunii. Se încasează de la Întreprinderea Individuală „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh” suma de 30000 (treizeci mii) lei cu titlu de penalitate. Se încasează de la Întreprinderea Individuală „Leana-Gulivaciuc” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Medopteh suma de 2108 (două mii una sută opt) lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Gordilă Iurie Diaconu 7