Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-3689/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
13 noiembrie 2013
Părțile
Spijavca Serghei, Spijavca Lidia vs SRL Princiar, SRL Service-Auto
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-3689/13 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenurilor şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: C. Stănilă dosarul nr. 2ra-3689/13 instanţa de apel: I. Grosu, A.Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Spijavca şi Lidiei Spijavca împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Princiar” şi Firmei de Producţie şi Comerţ „Service-Auto” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenurilor şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca şi menţinută hotărârea Judecătoriei Glodeni din 20 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 decembrie 2012, Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Princiar” cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenurilor şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii au indicat că ei sunt proprietarii terenurilor agricole, cu suprafaţa de 5,59 ha, care sunt amplasate în extravilanul com. Iabloana r-nul Glodeni. Menţionează că până în anul 2010 au avut încheiat contract de arendă a terenurilor cu SRL „Princiar”, iar după ce au expirat contractele de arendă, ei nu au încheiat alt contract, solicitând de la pârât să elibereze terenurile pentru a le folosi în mod individual, însă pârâtul se foloseşte în mod abuziv de terenurile lor. Afirmă că conform art. 97 Cod funciar, pagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sau prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuie să fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de terenuri care au suportat aceste pagube).

Consideră că pârâtul prin ocuparea abuzivă a terenurilor le-a cauzat o pagubă, reieşind din venitul ratat şi anume pentru faptul că ei nu au avut venit de pe terenurile, care se află în mod nelegitim la pârât, astfel suportând pierderi în valoare de 50000 lei anual, iar pentru 2 ani, pârâtul este ţinut să repare prejudiciul în mărime de 100000 lei. Solicită obligarea SRL „Princiar” să nu creeze impedimente în folosirea terenurilor agricole cu suprafaţa de 5,59 ha amplasate în extravilanul com. Iabloana r-nul Glodeni şi repararea prejudiciul cauzat în sumă de 100000 lei. La 15 ianuarie 2013 Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca au depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva SRL „Princiar” şi FPC „Service-Auto” SRL cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenurilor şi repararea prejudiciului material.

În susţinerea cererii au menţionat că în anul 2011 SRL „Princiar” printr-un acord încheiat cu FPC „Service-Auto” SRL, a transmis în folosinţă ultimei, fără acordul lor, cotele de teren ce le aparţin cu drept de proprietate. Afirmă că FPC „Service-Auto” SRL nu a încheiat cu ei contract de arendă a terenurilor şi nici nu achită plata pentru arendă şi folosire a terenurilor agricole. Indică că au fost ilegal lipsiţi de terenuri şi de venitul ce urma a fi obţinut. Susţin că nu li s-a adus la cunoştinţă despre faptul că terenurile sunt înstrăinate lor au fost transmise altei persoane juridice. Consideră necesar ca în proces trebuie să fie atras ca pârât şi FPC „Service- Auto” SRL şi să fie încasat în mod solidar de la ambii pârâţi prejudiciul cauzat lor în sumă de 100000 lei.

În cadrul judecării pricinii Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca şi-au concretizat cerinţele în privinţa prejudiciul material cauzat, solicitând încasarea în mod solidar din contul SRL „Princiar” şi FPC „Service-Auto” SRL în beneficiul lui Serghei Spijavca cu titlu de prejudiciu, pentru o perioadă de 2 ani, suma de 25000 lei, deoarece are o singură cotă de teren, iar în beneficiul Lidiei Spijavca suma de 75000 lei, deoarece are 3 cote de teren (f. d. 187 verso-188 vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Glodeni din 20martie 2013 a fost respinsă acţiunea şi a fost încasat de la Serghei Spijavca în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 500 lei, iar de la Lidia Spijavca a fost încasată taxa de stat în sumă de 2250 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 august 2013, Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerând că instanţele judecătoreşti superficial au examinat cauza, n-au stabilit circumstanţele cauzei şi eronat au aplicat legea la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, fără a intra în esenţa litigiului.

Susţin că instanţele n-au dat o apreciere justă tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei. Menţionează că la caz nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii, respectiv nefiind stabilit cine este vinovat şi cine urmează să achite pentru folosirea cotelor de teren ce le aparţin, care au fost folosite cu ridicarea recoltei. La fel nu s-a ţinut cont de faptul că ei sunt proprietarii loturilor de teren şi au dreptul la revendicare bunurilor sale conform art. 374 Cod civil. Afirmă că prima instanţă eronat a aplicat legea, făcând trimitere la art.911, 912, 915 şi art.921 Cod civil, deoarece de ei n-au fost încheiate contracte de arendă pe anii 2011-2012, dar cotele lor de pământ de fapt au fost folosite de persoanele neîmputernicite, fapt prin care au fost deposedaţi ilegal de bunurile imobile şi de fructele şi valoarea acestora.

Consideră că prima instanţă unilateral a examinat cauza şi superficial a apreciat probele administrate, astfel hotărârea fiind contrară prevederilor art. 239-240 CPC, însă instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra faptului dat. Invocă dezacordul cu decizia recurată, susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel suplimentară. Insistă că la caz nu a fost dovedit faptul că la moment FPC „Service-Auto” SRL legal deţine cu consimţământul lor terenurile cu suprafaţa de 145 ha în câmpul „Nicolaevca”. Consideră că din materialele dosarului rezultă că cotele de teren care le aparţin lor sunt situate în câmpul „Nicolaevca” - 145 ha şi au fost transmise prin acordul de împărţire de la SRL „Princiar” către SRL „Service-Auto”.

Afirmă că intimaţii ţinând cont de egalitatea părţilor în drepturile procedurale prin nimic n-au combătut pretenţiile lor. Invocă că în şedinţa instanţei de apel din 13 iunie 2013 ei n-au fost asiguraţi cu asistenţă juridică calificativă de un avocat, deşi era necesar să le apere interesele, neavând posibilitate să încheie contract cu un avocat ales, fiind pensionari, neavând surse băneşti şi de faptul că nu posedă limba moldovenească, din care considerente a fost greu să se apere. Recurenţii susţin că instanţele judecătoreşti fac referinţă la faptul că ei nu au încheiat contracte de arendă, fără a ţine cont că ei s-au adresat în scris şi verbal cu solicitarea să le atribuie cotele lor pentru a fi prelucrate individual, însă adresările au rămas fără răspuns şi au fost ignorate de către intimaţi.

Afirmă că nu este clar de ce instanţa de judecată prin hotărârea din 20 martie 2012 a încasat de la Serghei Spijavca în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 500 lei şi de la Lidia Spijavca s-a încasat taxa de stat în sumă de 2250 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 13 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 20 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 12338(f. d. 255), fiind recepţionată la 24 iunie 2013, fapt care se atestă prin avizul de recepţie (f. d. 257). Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 05 august 2013, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nici argumentul recurenţilor ce ţine de cuantumul diferenţiat al taxei de stat încasat de la ei în beneficiul statului prin hotărârea primei instanţe nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece cuantumul acestor sume a fost calculat de instanţă reieşind din pretenţiile înaintate de către Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca cu privire la repararea prejudiciului material.

Ca urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Serghei Spijavca şi Lidia Spijavca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.