2rac-534/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Fl. Dragan dosarul nr. 2rac-534/13 instanţa de apel: V. Harmaniuc, G. Polivenco, A. Albu DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria comunei Alexăndreni, raionul Sîngerei împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 martie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 20 decembrie 2011 Primăria comunei Alexăndreni raionul Sîngerei a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că pârâtul deţine în folosinţă pe teritoriul Primăriei un teren aferent cu suprafaţa de 32,72 ha, care este proprietatea Primăriei comunei Alexăndreni raionul Sîngerei. Susţine că prin decizia Consiliului local Alexăndreni din 23 aprilie 2008 a fost aprobată plata de arendă pentru terenul menţionat în mărime de 0,2% din preţul normativ al pământului în sumă de 59114,15 lei pentru anul 2008, iar prin decizia Consiliului local Alexăndreni din 05 decembrie 2008 a fost stabilită plata anuală de arendă pentru anul 2009 pentru terenurile folosite de pîrît cu suprafaţa de 32,72 ha în mărime de 6% din preţul nominativ calculat pentru terenurile aferente cu destinaţia respectivă în sumă de 1773424,52 lei.

Mai indică că a fost stabilită plata anuală de arendă pentru terenurile aferente folosite de pîrît cu suprafaţa de 3,07 h în mărime de 1% din preţul nominativ calculat 1 pentru terenurile aferente cu destinaţia respectivă în sumă de 27732,34 lei şi plata anuală de arendă pentru terenurile folosite de pârât cu suprafaţa de 0,09 ha în mărime de 1% din preţul nominativ calculat pentru terenurile aferente cu destinaţia respectivă în sumă de 813,00 lei. Afirmă reclamantul că pîrîtul în perioada anilor 2008-2010 s-a folosit de terenul cu suprafaţa de 32,72 ha, însă nu a achitat plata pentru arenda terenului respectiv, datoria totală constituind suma de 4788246,21 lei. Solicită Primăria comunei Alexăndreni raionul Sîngerei încasarea din contul SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” în beneficiul său a datoriei în mărime de 4788246,21 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 martie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind încasat din contul SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” în beneficiul Primăriei comunei Alexăndreni raionul Sîngerei datoria în mărime de 4788246,21 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 50000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 12 aprilie 2012 obiecţiile înaintate de SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” asupra procesului verbal al şedinţei de judecată din 27 martie 2012 au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2012 a fost respins recursul declarat de către SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” şi menţinută încheierea Judecătoriei Bălţi din 27 martie 2012. La 25 iulie 2012 SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2012 nu s-a dat curs cererii de apel declartă de către SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67”, fiind acordat apelantului termen până la 11 octombrie 2012 pentru achitarea taxei de stat.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de către SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67”, casată încheierea instanţei de apel din 12 septembrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău la etapa primirii cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 iulie 2013 SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural, susţinînd că la caz nu au fost constatate şi elucidate circumstanţele esenţiale ale pricinii. Invocă că decizia instanţei de apel, a fost semnată de un judecător care nu era în drept să o semneze în baza autorecuzării.

Consideră că nu a fost probat prin probe concludente faptul că societatea se foloseşte de terenul aferent, nefiind stabilită la caz nici suprafaţa terenului, invocând în acest sens că a procurat de la Primăria Bălţi construcţiile nefinisate pentru demolarea şi folosirea materialelor de construcţie, construcţiile date fiind demolate şi vândute până în 2 anul 2003, fapt ce se confirmă prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2007, contractul de vânzare-cumpărare nr. 18 din 25 iunie 2007, facturile fiscale nr. UZ0452293 din 28 septembrie 2007, nr. UZ 0412506 din 30 iunie 2007, UW 0258462 din 31 decembrie 2008, WU 0258469 din 31 decembrie 2008 şi actul de recepţie din 30 iunie 2007. Susţine că în baza documentelor menţionate, nu mai este proprietar al obiectivului dat şi nici nu se foloseşte de acesta, proprietar al acestor imobile începând cu anul 2007 fiind SRL ,,Melasi Exim” şi SRL ,,Vocaţie”.

Menţionează că instanţele inferioare nejustificat au respins demersul său de anexare ca probă la materialele cauzei a contractului încheiat cu SRL ,,Vocaţia”, prin care se confirmă că nu se foloseşte de imobilele date. La fel, invocă că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, neexpunându-se asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, or, instanţa de apel nu s-a expus asupra faptului că plata de arendă, în baza art. 10 alin. (1) a Legii cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, poate fi încasată numai în baza art. 1 a Legii menţionate şi numai în cazuri de vânzarea - cumpărarea terenurilor, excluderea terenurilor, înstrăinarea forţată a terenurilor, relaţiilor de arendă.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, trimiţând pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit. b). În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67”, Primăria comunei Alexăndreni, raionul Sîngerei a solicitat încasrea din contul SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” a datoriei în mărime de 4788246,21 lei. Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă ajuns la concluzia admiterii acţiunii integral, soluţie care a fost menţinută şi de instanţe de apel.

La adoptarea hotărârilor judecătoreşti, în susţinerea concluziilor sale, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în susţinerea concluziilor sale, cu referire la prevederile art. 10/1 alin.(1) al Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 15 iulie 1997, au concluzionat că Consiliile locale sunt în drept să stabilească prin deciziile sale în mod unilateral plata pentru folosirea terenurilor 3 aferente care nu au fost cumpărate sau nu au fost arendate, considerînd drept legale Deciziile Consiliului local Alexăndreni din 23 aprilie 2008, prin care pentru SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” care nu a are încheiat contract de arendă a terenului folosit s-a decis că, plata pentru folosirea terenului va constitui 0,2% din preţul normativ a terenului folosit pentru anul 2008 ceea ce constituie suma de 59114,15 lei, Decizia din 05 decembrie 2008 prin care s-a stabilit că plata pentru folosirea aceluiaşi teren va constitui 6% ceea din preţul normativ a terenului folosit pentru anul 2009 ce constituie suma de 1773424,52 lei şi Decizia din 11 decembrie 2009, prin care s-a stabilit că plata pentru folosirea aceluiaşi teren va constitui 10% ceea din preţul normativ a terenului folosit pentru anul 2009, ce constituie suma de 2955707,54 lei.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe aceleaşi aprecieri arbitrare fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă. Astfel, se stabileşte că interpretarea dată de prima instanţă este bazată pe o apreciere insuficientă şi arbitrară a materialului probator şi argumentelor susţinute de reclamant, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. Aici, este de menţionat că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că ajungînd la concluzia temeiniciei pretenţiilor înaintate de Primăria comunei Alexăndreni raionul Sîngereni instanţele de judecată s-au referit la faptul că deoarece SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” nu are contract de arendă funciară şi nici nu a privatizat terenul funciar, cade sub incidenţa prevederilor art. 10/1 alin.(1) al Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997 şi este ţinut să achite plata pentru folosirea terenului aferent în mărimea procentuală din preţul normativ al pămîntului stabilită în temeiul Deciziilor Consiliului local Alexăndreni.

Drept urmare este cert că la caz instanţele nu au verifica şi nu au stabilit cu certitudine dacă SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” se foloseşte de terenul aferent pentru care i-a fost stabilită plata pentru folosirea acestui teren şi nici suprafaţa reală a acestui teren, deoarece, după cum rezultă din actele cauzei şi după cum insistă recurentul, deşi, la 18 martie 2002 a cumpărat de la Primăria Bălţi construcţiile 4 nefinisate pentru demolarea şi folosirea ulterioară a materialelor de construcţie, însă care pînă în anul 2008, şi anume la data de 10 aprilie 2007 şi la data de 25 iunie 2007 acest obiectiv a fost înstrăinat SC „Melasia-Exim” SRL şi SRL „Vocaţie”.

În acest context, instanţa de recurs ţine să menţioneze că odată ce SA ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” a menţionat că din anul 2007 nu mai este proprietară a construcţiilor nefinisate, instanţele urmau să verifice circumstanţele invocate şi numai în dependenţă de cele constate, să stabilească cu certitudine dacă ultima s-a folosit de terenul aferent construcţiei şi dacă este persoana responsabilă la plata pentru terenul folosit, pe cînd aceste circumstanţe au rămas fără o apreciere adecvată de către instanţele de judecată, deşi urmau a fi verificate şi analizate minuţios întru soluţionarea corectă a litigiului.

Prin urmare, se constată că prima instanţă nu a verificat temeinicia pretenţiilor formulate de Primăria comunie Alexăndreni sub aspectul aprecierii argumentelor, temeiurilor şi probelor aduse de ultima întru susţinerea cererii sale, omisiune care, de altfel, nu a fost corectată nici de instanţa de apel, fapt ce contravine dispoziţiile art. 373 CPC, deşi faptul înstrăinării obiectivului altor persoane juridice a fost invocat şi în instanţa de apel. Aceste circumstanţe necesită însă a fi examinate şi stabilite, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea prezentului litigiu, or, în caz contrar s- ar iscă încălcarea dreptului de proprietate care este unul garantat de lege.

Instanţa de recurs consideră că, în asemenea situaţie, se impune verificarea circumstanţei date şi în dependenţă de cele constatate, întru evitarea, în eventualitatea adoptării unei hotărâri judecătoreşti, atingerii drepturilor SRL „Melasia-Exim” şi SRL „Vocaţie”, potrivit principiilor garantate de art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi prin prisma prevederilor art. 67 CPC, este necesar de a examina necesitatea şi posibilitatea atragerii SRL „Melasia-Exim” şi SRL „Vocaţie” ca părţi în procesul dat.

În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată la examinarea cauzei nu a calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care, după cum a fost menţionat mai sus, duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Drept urmare, se constată că contrar prevederilor art. 239 şi art. 241 alin. (5) CPC, prima instanţă a judecat pricina superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept ce guvernează raportul juridic în litigiu, or pretenţiile invocate în acţiune urmează a fi examinate şi prin prisma materialului probator existent la dosar, iar în caz de necesitate, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

De altfel, şi instanţa de apel judecând apelul nu a constatat neajunsurile din hotărârea primei instanţe, nu s-a expus asupra acestora, prin urmare, se stabileşte că şi judecarea apelului a fost efectuată în mod arbitrar, cu încălcarea prevederilor stipulate la art. 373 CPC. 5 Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c1), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 martie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare înaintată de Primăria comunei Alexăndreni, raionul Sîngerei împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr. 67” cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chișca-Doneva 6