2rhc-73/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rhc-73/13 instanţa de apel: I. Pleşca, A. Pahopol, Gh. Creţu instant de recurs: S. Filincova, T. Vieru, Iu. Cimpoi, G. Stratulat, S. Novac ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire depusă de către societatea pe acţiuni “Ev- Cuşlarî”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Burlacu-Vin” împotriva societăţii pe acţiuni „Aroma” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, prin care recursurile declarate de societatea pe acţiuni “Burlacu-Vin” şi de societatea pe acţiuni “Aroma” au fost admise, iar decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011 au fost parţial casate şi modificate, c o n s t a t ă: La data de 15.04.2011, reclamanta SA „Burlacu-Vin” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Aroma” privind încasarea datoriei în sumă de 49 806 201,36 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat, că conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 43c din 21.09.2007, cu modificările ulterioare din 11.02.2008 şi din 03.03.2008, încheiat între SA „Burlacu-Vin” şi SA „Aroma”, reclamanta SA „Burlacu-Vin” s-a obligat să presteze 900 mii decalitri material de vin pentru producerea divinului, iar pîrîta să primească şi să achite vinul brut prestat pînă la data de 31.08.2008. La data de 09.04.2010 SA „Burlacu-Vin” a încheiat cu SA „Aroma” contractul nr. 36c/2010 privind modul de achitare a datoriei formate. Conform p.2.1. al contractului menţionat, începînd cu data de 09.04.2010, pîrîta SA „Aroma” s-a obligat să achite în adresa reclamantei SA „Burlacu-Vin” în contul stingerii datoriei cîte 600 000 lei lunar.

În afară de acesta, pîrîta s-a obligat nu mai tîrziu de data de 30.09.2010 să încheie cu reclamanta SA „Burlacu-Vin” acordul 1 adiţional la contractul nr. 36c/2010 în privinţa prestării 500 mii decalitri material de vin pentru distilarea în distilatorul de vin, însă aceste obligaţii nu au fost executate de către pîrîtă. Astfel, la data de 01.04.2011 trebuia să fie achitată suma în mărime de 7 200 000 lei, dar de fapt a fost achitată suma în mărime de 815 170 lei. Concomitent, nu a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a materialului de vin. Conform actului de verificare, între întreprinderile menţionate, după starea la data de 01.04.2011, datoria pîrîtei SA „Aroma” faţă de reclamanta SA „Burlacu-Vin” constituia 19 000 916,19 lei.

Conform p.6.1 al contractului nr. 36c/2010, în cazul neexecutării obligaţiilor menţionate, pîrîta SA „Aroma” recuperează reclamantei prejudiciul cauzat în întregime, achită penalitate, toate procentele pentru întîrziere, rezultate din contractul nr. 43c din 21.09.2007 şi toate sancţiunile prevăzute de către acest contract. Conform p.5.2 din contractul nr. 43c din 21.09.2007, cumpărătorul se obligă să achite penalitate în mărime de 364 229,27 lei. Concomitent reclamanta a menţionat, că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Astfel, dobînda de întîrziere constituie 12 808 552, 53 lei. Totodată, venitul ratat pentru materialul de vin neprocurat constituie 9 600 000 lei - 61,50 lei - preţul mediu de piaţă a unui decalitru material de vin, minus 42,30 lei - costul producerii unui decalitru material de vin înmulţit la 500 000 decalitri: (61,5 - 42,3) x 500 000 = 9 600 000 lei.

Mai mult ca atît, indică, că reclamanta SA „Burlacu-Vin” a transmis în gaj instituţiilor bancare BC „Fincombank” SA şi BC „Victoriabank” SA datoria creditorială a pîrîtei SA „Aroma” în contul asigurării reparării creditelor bancare, luate pentru executarea obligaţiunilor sale faţă de SA „Aroma”. Astfel, în legătură cu încălcarea termenelor de achitare, reclamantei SA „Burlacu-Vin” i-a fost cauzat prejudiciul suplimentar pe achitarea băncilor menţionate a procentelor şi penalităţii în suma 9 384 183, 37, care se constituie din: 4 083 340,20 lei - creditul neachitat în termen, penalitatea şi comisia pentru prolongare - BC „Fincombank” SA şi 5 300 843,17 creditul neachitat în termen, penalitate şi comisia pentru prolongare - BC „Victoriabank” SA.

La data de 01.02.2011 reclamanta SA „Burlacu-Vin” a expediat în adresa pîrîtei pretenţia sa, iar ca răspuns, pîrîta a recunoscut datoria sa în întregime, dar achitarea nu a fost efectuată. În procesul examinării cauzei în şedinţa instanţei de fond reclamanta a redus cuantumul pretenţiilor în acţiune şi anume mărimea venitului ratat, din cauză, că volumul real conform declaraţiei prezentate la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare la data de 15.08.2010 la păstrarea în SA „Burlacu-Vin” s-a aflat 429 600 dal vin brut, care aparţineau reclamantei. Astfel, venitul ratat în legătură cu nelivrarea materialului de vin constituie 8 248 320 lei. Prin urmare, solicită încasarea din contul pîrîtei SA „Aroma” în folosul reclamantei SA „Burlacu-Vin” SA a sumei de 49 806 201,36 lei.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02.06.2011 acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la SA „Aroma” în folosul SA „Burlacu-Vin” suma în mărime de 49 806 201,36 lei, care include: 19 000 916,19 lei - suma datoriei, 364 229, 27 lei - penalitate, 12 808 552,53 lei - dobînda de întîrziere, 9 384 183,37 lei - prejudiciul cauzat şi 8 248 320 lei - venitul ratat. A fost încasat din contul SA „Aroma” în beneficiul SA „Burlacu-Vin” taxa de stat în sumă de 50 000 lei. A fost încasat de la SA „Burlacu-Vin” în folosul bugetului de stat taxa de stat în mărime de 50 000 lei. A fost încasat de la SA „Aroma” în beneficiul SA „Burlacu-Vin” suma serviciilor juridice achitate în mărime de 10 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.04.2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Aroma”, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02.06.2011, în partea încasării prejudiciului cauzat şi a dobînzii de întîrziere, fiind adoptată o nouă hotărâre în această parte, prin care s-au respins cerinţele SA „Burlacu-Vin” împotriva SA „Aroma” privitor la încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 12 808 552,53 lei şi a prejudiciului cauzat în mărime de 9 384 183,37 lei, ca fiind neîntemeiate, micşorînd cuantumul sumei încasate în total pînă la 27 613 465,46 lei. S-a anulat hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02.06.2011 în partea încasării din contul SA „Aroma” în beneficiul SA „Burlacu-Vin” a taxei de stat în mărime de 50 000 lei ca ilegală şi s-a pronunţat o nouă hotărîre în această parte, prin care s-a respins această cerinţă ca fiind neîntemeiată.

În rest hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02.06.2011 a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 a fost admis recursul declarat de SA „Burlacu-Vin”.

Decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 a fost casată în partea în care s-a respins acţiunea privind încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 12 808 552,53 lei de la SA „Aroma” şi în această parte, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011. S-a admis recursul declarat de către SA „Aroma”, iar decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011 au fost casate în partea în care s-a încasat de la SA „Aroma” în folosul SA „Burlacu-Vin” a sumei de 8 248 320 lei cu titlu de venit ratat, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind respingerea cerinţei SA „Burlacu-Vin” către SA „Aroma” privind încasarea sumei de 8 248 320 lei cu titlu de venit ratat, ca neîntemeiată.

Decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011 au fost modificate în partea încasării penalităţii de la SA „Aroma” în folosul SA „Burlacu-Vin”, prin micşorarea sumei încasate de la 364 229,27 lei pînă la 342 016,20 lei. Hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011 a fost casată în partea încasării taxei de stat de la SA „Burlacu-Vin” în folosul statului, în sumă de 50 000 lei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind încasarea de la SA „Aroma” în folosul statului taxa de stat în mărime de 50 000 lei. 3 În rest, Decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 02 iunie 2011 au fost menţinute fără modificări.

La data de 11 septembrie 2013, SA “Ev-Cuşlarî” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, prin care a solicitat casarea partială a deciziei instanţei de recurs din 26 decembrie 2012, a deciziei instanţei de apel din 24 aprilie 2012 şi a hotărîrii primei instanţe din 02 iunie 2011 în partea încasării din contul SA “Aroma” în folosul SA “Burlacu-Vin” a datoriei în mărime de 3 613 834 lei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind respingerea cerinţei de încasare de la SA “Aroma” în beneficiul SA “Burlacu-Vin” a datoriei în mărime de 3 613 834 lei ca neîntemeiată. În motivarea cererii, revizuenta a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b), c) CPC.

În acest context a menţionat că, în temeiul contractelor de cesiune de creanţă nr. 30/04-2010 din 30 aprilie 2010, nr. 2A-15/06-2010 din 15 iunie 2010 şi nr. 3A- 15/08-2010 din 15 august 2010, SA “Burlacu-Vin” a cesionat în favoarea revizuentei SA “Ev-Cuşlarî” creanţa sa, în mărime de 3 613 834 lei, pe care o are faţă de SA “Aroma” în baza contractului nr. 36C/2010 din 09 aprilie 2010. Ca urmare a încheierii respectivelor contracte, revizuenta SA “Ev-Cuşlarî” a devenit creditor, iar SA “Aroma” a devenit debitor în privinţa sumei sus-indicate. Consideră revizuenta SA “Ev-Cuşlarî” că, a fost lezată în drepturi. De asemenea, revizuenta a mai menţionat că, a aflat despre litigiul examinat deja între SA “Burlacu-Vin” şi SA “Aroma” la data de 29 iulie 2013, cu ocazia intentării unei acţiuni de către SA “Ev-Cuşlarî” împotriva SA “Aroma” privind încasarea sumei datorate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta 4 dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că, circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv pînă la pronunţarea hotărîrii, iar revizuientul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărîrii, revizuirea căreia se cere.

Conform dispoziţiei art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. În acest context, este de menţionat că, instanţa de judecată urmează să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios. Astfel că, urmează a fi prezentate probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi.

Avînd ca temei de revizuire a hotărîrii judecătoreşti prevederile normelor legale menţionate, revizuenta a anexat la cererea de revizuire copiile contractelor de cesiune de creanţă nr. 30/04-2010 din 30 aprilie 2010, nr. 2A-15/06-2010 din 15 iunie 2010 şi nr. 3A-15/08-2010 din 15 august 2010, semnate de SA “Burlacu- Vin” şi SA “Ev-Cuşlarî”, prin care, prima a cesionat în favoarea revizuentei creanţa sa, în mărime totală de 3 613 834 lei, pe care o are faţă de SA “Aroma” în baza contractului nr. 36C/2010 din 09 aprilie 2010. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă, că, copiile contractelor de cesiune de creanţă nu pot constitui temei de revizuire în sensul dispoziţiilor legale enunţate, din considerentele ce urmează.

În baza prevederilor art. 556 alin. (1) şi (2) Cod civil, o creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă. Cesiunea creanţei nu poate aduce atingere drepturilor debitorului şi nici nu poate face obligaţia acestuia mai oneroasă. Iar, dispoziţia art. 557 Cod civil statuează precum că, titularul unei creanţe o poate transmite, fără consimţămîntul debitorului, unui terţ dacă aceasta nu contravine esenţei obligaţiei, înţelegerii dintre părţi sau legii. Înţelegerea cu debitorul asupra inadmisibilităţii cesiunii produce efecte doar atunci cînd acesta are un interes legitim în acest sens.

Conform pct. 9.2 din contractul nr. 36C/2010 din 09 aprilie 2010, încheiat între SA “Burlacu-Vin” şi SA “Aroma”, nici o parte nu este în drept să transmită drepturile şi obligaţiile sale fără acordul celeilalte părţi. În temeiul art. 666 alin. (1) şi (2) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic. 5 În conformitate cu art. 199 alin. (1) Cod civil, consimţămînt este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Faţă de cele ce preced şi ţinînd cont de faptul că, SA “Aroma” nu şi-a manifestat acordul la încheierea contractelor de cesiune de creanţă sus-indicate, instanţa de revizuire conchide că, aceste din urmă contracte nu pot să producă efecte juridice.

Or, dispoziţiile legale şi contractuale sus-enunţate indică în mod imperativ despre prezenţa acordurilor părţilor la transmiterea drepturilor sau obligaţiilor. Astfel că, revizuentei SA “Ev-Cuşlarî” nu i-au fost lezate drepturile şi prin urmare nu este subiect al raportului juridic material litigios. Este important, la caz, de remarcat că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) şi c) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

6 În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către societatea pe acţiuni “Ev-Cuşlarî” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „Burlacu-Vin” împotriva societăţii pe acţiuni „Aroma” privind încasarea datoriei. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 7