2rac-495/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Z.Talpalaru dosarul nr. 2rac-495/13 instanţa de apel:T.Duca A.Albu, A.Revenco DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Nicolae Clima, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Andrei Harghel examinând recursul declarat de Tomuz Angela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Balchievschii” împotriva ÎI „Tomuz Angela” cu privire la încasarea datoriilor şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013 c o n s t a t ă La data de 24 martie 2010 ÎI „Balchievschii” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Tomuz Angela” cu privire la încasarea datoriilor şi a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamantul ÎI „Balchievschii” a menţionat, că la data de 01 iunie 2007 între ÎI „Balchievschii” şi ÎI „Tomuz Angela” a fost încheiat contractul de locaţiune a încăperii situate în or. Drochia, str. Independenţei, 63 cu suprafaţa totală de 31 m.p. pe un termen până la 01 iunie 2012, cu plata chiriei în mărime de 806 lei lunar. Prin acordul adiţional încheiat între părţi plata chiriei a fost majorată până la 1600 lei lunar. Pârâta nu-şi execută obligaţiile contractuale şi nu achită plata pentruchirie. În pct. 5.4 din contract este prevăzută penalitatea de întârziere în caz de neplată în mărime de 0,05%. Pe parcursul examinării pricinii ÎI „Balchievschii” a depus cereri de modificare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la ÎI „Tomuz Angela” în 1 beneficiul său a datoriei în sumă de 14444 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă de 1073,32 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 noiembrie 2010 acţiunea s-a admis parţial şi s-a încasat de la ÎI „Tomuz Angela” în beneficiul ÎI „Balchievschii” datoria în sumă de 14444 lei şi 433,32 lei cu titlu de taxă de stat, iar în rest cerinţele s-au respins ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de Tomuz Angela, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe, s-a încasat de la Tomuz Angela în beneficiul ÎI „Balchievschii” suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 31 iulie 2013 Tomuz Angela a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu încetarea procesului.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au admis parţial cerinţele intimatului, deoarece cu certitudine s-a constatat că, pretenţiile privind încasarea datoriei pentru plata chiriei sunt întemeiate.

Potrivit prevederilor art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Art. 886 alin. (1) din Codul civil prevede că, plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Conform materialelor dosarului, obligaţiile asumate de recurenta faţă de intimat în baza contractului nr. 6 din 01 iunie 2007 nu sunt stinse.

Astfel, prin contractul de locaţiune nr. 6 din 01 iunie 2007 încheiat între ÎI „Balchievschii” şi ÎI „Tomuz Angela”, intimatul s-a obligat să transmită recurentei în posesia şi folosinţa temporară încăperea amplasată în or.Drochia, str. Independenţei, 63, cu suprafaţa de 31 m.p., iar recurenta la rândul ei s-a obligat să achite plăţile de locaţiune nu mai târziu de data de 10 a fiecărei luni(f.d.5). 2 Conform calculelor din acelaşi contract plata lunară de chirie a fost convenită la suma de 806 lei lunar, iar ulterior prin acordul adiţional din 01 ianuarie 2009 semnat de ambele părţi, plata a fost modificată la 1600 lei(f.d.7). Instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia că, modificarea plăţii de chirie nu contravine legislaţiei, or potrivit prevederilor art. 887 din Codul civil, cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părţilor.

Locatorul poate cere modificarea chiriei numai o dată în an şi numai în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă. Locatarul are dreptul să ceară reducerea chiriei în cazul în care condiţiile, stipulate în contract, de folosire a bunului sau starea lui s-au înrăutăţit considerabil în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa locatarului. Instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au raportat normele enunţate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile, stabilind că, recurenta nu şi-a executat obligaţiunile asumate, nu a respectat prevederile contractuale, iar pretenţiile intimatului sunt întemeiate. Argumentele recurentei, că instanţele nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de prima instanţă şi instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Instanţa de recurs conchide că, instanţele de judecată corect au respins argumentele recurentei că, plata pentru chirie urmează a fi compensată prin cheltuielile suportate de dînsa în legătură cu reparaţia încăperii arendate, or prin pct. 4.5 din contractul de arendă nr. 6 din 01 iunie 2007 locatarul se obligă să efectueze lucrări de reparaţie din cont propriu. Mai mult ca atât, recurenta nu a confirmat prin probe concludente şi pertinente existenţa unui acord bilateral pentru efectuarea unor cheltuieli suplimentare, iar conform art. 886 alin. (2) Cod civil, plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între părţi.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanţele de judecată corect au încasat de la recurentă în beneficiul intimatei suma de 433,32 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii, proporţional părţii admise din pretenţii, deoarece în conformitate cu art. 94 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Cu referire la argumentele recurentei, că litigiul urma să fie examinat de instanţa de drept comun şi nu de către Judecătoria Economică de circumscripţie, instanţa de recurs le consideră lipsite de suport legal, or în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă (în vigoare la data înaintării şi examinării acţiunii în prima instanţă), instanţele judecătoreşti economice judecă litigiile economice ce apar din raporturi juridice civile, 3 financiare, funciare, din alte raporturi dintre persoane juridice, persoane fizice care practică activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, având statut de întreprinzător individual, dobândit în modul stabilit de lege.

Argumentele recurentei că, instanţa de apel i-a refuzat anexarea unor acte la materialele cauzei sunt neîntemeiate, deoarece conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din 04 iunie 2013 s-a admis parţial demersul recurentei de anexare a actelor la materialele dosarului (f.d.218). Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia Curţii de Apel Bălţi şi hotărârea judecătoriei Economice de Circumscripţie sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia Curţii de Apel Bălţi şi hotărârea judecătoriei Economice de Circumscripţie.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Tomuz Angela. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013 şi hotărârea judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 noiembrie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Balchievschii” împotriva ÎI „Tomuz Angela” cu privire la încasarea datoriilor şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Corolevschi Iuliana Oprea Andrei Harghel 4