2ra-2890/13 — Încasarea datoriei, declararea nulă a contractului de împrumut

prima instanţă I. Ghilas dosarul nr.2ra-2890/13 instanţa de apel T. Duca S. Procopciuc A. Albu DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Andrei Harghel, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Dumitru Ţurcanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Ţurcanu împotriva lui Igor Babcineţchi cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, şi la cererea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi împotriva lui Dumitru Ţurcanu cu privire la declararea nulă a contractului de împrumut, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013 prin care a fost respinsă cererea lui Dumitru Ţurcanu privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii şi împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Dumitru Ţurcanu, casată hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 27 aprilie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea iniţială a lui Dumitru Ţurcanu a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi a fost admisă, c o n s t a t ă: La 05 ianuarie 2012, Dumitru Ţurcanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Babcineţchi cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 19 octombrie 2010 a împrumutat lui Igor Babcineţchii suma de bani în mărime de 19000 euro, în acest sens fiind întocmită o recipisă. Potrivit recipisei pârâtul urma să-i întoarcă lunar câte 1000 euro şi astfel, până la data de 19 mai 2012 să stingă datoria. Susţine că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile asumate şi nu i-a achitat nici o tranşă stabilită prin recipisa. Solicită Dumitru Ţurcanu încasarea din contul lui Igor Babcineţchi în beneficiul său a sumei împrumutului în mărime de 19000 euro. La 15 martie 2012, Igor Babcineţchi a depus o cerere reconvenţională împotriva lui Ţurcanu Dumitru cu privire la declararea nulităţii a contractului de împrumut.

1 În motivarea cererii reconvenţionale a indicat că nu a împrumutat de la Dumitru Ţurcanu nici o sumă invocată de acesta. Susţine că în anul 2010 Dumitru Ţurcanu i-a propus spre realizare un autoturism de model „Şevrole” la suma de 7000 euro, iar la momentul înţelegerii i-a fost transmis autoturismul pentru ce a achitat suma de 2500 euro. Menţionează că autoturismul menţionat a fost întors pârâtului din motivul că nu era posibil de a oforma tranzacţia documental. Tot atunci Dumitru Ţurcanu i-a propus un alt automobil de model „Lexus ES-350” la preţul de 24000 euro. Fiind de acord cu propunerea şi în contul achitărilor i-a transmis lui Dumitru Ţurcanu suma de 2500 euro, dar a menţionat că automobilul are defecte tehnice, la ce ultimul a promis că le va înlătura, fiind comandate piese auto la Odesa şi va repara autoturismul, însă promisiunile asumate nu şi le-a onorat.

Mai indică că ulterior, autoturismul menţionat a fost reparat de el, cheltuind în acest sens 2000 euro, iar în timpul reparaţiei a stabilit că acesta a fost accidentat, deoarece în salon au fost depistate cioburi de sticla, şi în afara de aceasta în salon ploua, fapt despre care a fost anunţat pârâtul, iar automobilul a fost restituit acestuia. Afirmă că de comun acord l-au schimbat cu un automobil de model „Hammer”, pe care l-a primit la preţul de 19000 euro, dintre care a achitat lui Dumitru Ţurcanu 6000 euro. Prin urmare, solicită Igor Babcineţchi declararea nulităţii contractului de împrumut din 19 octombrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 27 aprilie 2012, acţiunea iniţială a lui Dumitru Ţurcanu a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi fost admisă şi a fost anulat contractul de împrumut a sumei de 19000 euro încheiat la data de 19 octombrie 2010 între Dumitru Ţurcanu şi Igor Babcineţchi.

Totodată fiind considerat valabil contractul de vînzare-cumpărare a automobilului de model „Lexus ES-350” încheiat între Dumitru Ţurcanu şi Igor Babcineţchi în anul 2010 la preţul de 24000 euro. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013 a fost respinsă cererea lui Dumitru Ţurcanu cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Dumitru Ţurcanu, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea iniţială a lui Dumitru Ţurcanu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi a fost admisă şi a fost anulată recipisa din 19 octombrie 2010 privind acordarea împrumutului de 19000 euro de către Dumitru Ţurcan lui Igor Babcineţchi.

La 05 iulie 2013, Dumitru Ţurcanu a declarat recurs împotriva încheierii şi deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel şi emiterea unei noi încheieri de admitere a cererii de asigurare a acţiunii şi casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea iniţială sa fie admisă, iar acţiunea reconvenţională să fi respinsă. Recurentul, Dumitru Ţurcanu, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea şi decizia instanţei de apel deoarece sunt nemotivate şi ilegale.

2 Menţionează că instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe contrar prevederilor art. 239 CPC, a anulat recipisa din 19 octombrie 2010 în temeiul art. 220 alin. (1) şi 679 Codul civil, cu toate că nici o parte în proces nu a solicitat anularea recipisei în temeiul normelor de drept menţionate, astfel instanţa de apel a depăşit limitele pretenţiilor înaintate, a aplicat şi interpretat greşit normele de drept enunţate, nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel. Mai mult intimatul pe parcursul judecării pricinii nu a negat semnarea recipisei. De asemenea a criticat şi încheierea instanţei de apel prin care i-a fost respinsă cererea cu privire la asigurarea acţiunii şi aplicarea sechestrului pe toate bunurile intimatului, interpretând în mod eronat prevederile art. 174 şi 175 CPC, dând o apreciere arbitrară probelor în acest sens.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii este cert faptul că la 16 iunie 2013 recurentul Dumitru Ţurcan a recepţionat decizia instanţei de apel din 16 aprilie 2013, iar recurentul Dumitru Ţurcan la 05 iulie 2013, adică în termenul prevăzut de lege a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 04 septembrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei şi încheierii instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din actele pricinii s-a stabilit că la 05 ianuarie 2012 Dumitru Ţurcanu a depus acţiune în judecată împotriva lui Igor Babcineţchi privind încasarea datoriei în baza contractului de împrumut.

În sensul confirmării existenţii relaţiilor de împrumut între părţi a fost invocată recipisa întocmită şi semnată de către pârâtul Igor Babcineţchi la 19 octombrie 2010, conform căreia ultimul confirmă primirea cu împrumut a sumei de 19000 euro până la 19 mai 2012. Conform art. 867 alin. (1) Codul civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Art. 871 alin. (1), (3) şi (4) Codul civil prevede că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract.

Dacă nu au fost 3 stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul şi pînă la expirarea termenului. În cazul în care a împrumutat o sumă de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a ţine cont de variaţiile valorii banilor. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire. Astfel din acţiunea iniţială rezultă că Dumitru Ţurcanu a solicitat încasarea sumei în mărime de 19000 euro cu titlu de împrumut, invocînd în acest sens doar prevederile art. 867 şi art. 871 Codul civil.

După cum rezultă din actele pricinii şi anume din acţiunea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi, acesta contestă valabilitatea contractului de împrumut, adică a recipisei semnate la 19 octombrie 2010, indicând că între părţi nu a existat în realitate înţelegere de efectuare a tranzacţiei de împrumut, că nu a luat bani cu împrumut de la recurent, dar a avut în realitate cu Dumitru Ţurcanu o tranzacţie de vînzare-cumpărare a automobilelor. Intimatul a mai menţionat că contractul în cauză contravine legii prin faptul încălcării unei clauze esenţiale de valabilitate a actului juridic – acordul de voinţă la naşterea drepturilor şi obligaţiilor civile de împrumut. De drept şi-a întemeiat acţiunea reconvenţională pe prevederile art. 195 şi 220 Codul civil.

Conform art. 216 alin. (1) Codul civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Iar, conform art. 219 alin. (1) Codul civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor. Astfel, art. 220 alin. (1) Codul civil stipulează că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Totodată art. 679 Codul civil prevede că contractual se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. Sunt esenţiale clauzele care sunt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie realizat un acord.

Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, concluzia instanţei de apel este pripită şi greşită cu aplicarea eronată a legislaţiei materiale şi procedurale. În acest sens, se reţine că la soluţionarea justă a litigiului din speţă instanţa de apel urmează să precizeze pretenţiile reclamanţilor şi să stabilească ce fel de raporturi juridice au apărut între părţi, a fost încheiat un contract de împrumut sau de vînzare-cumpărare şi care este proveninţa datoriei de 19000 euro, ţinînd cont de faptul că părţile nu neagă semnarea recipisei şi că însăşi recurentul în cadrul examinării pricinii recunoaşte că nu a transmis în realitate intimatului suma indicată cu împrumut.

Apoi în baza cumulului de probe administrate în cadrul dezbaterilor judiciare să se realizeze o distincţie clară dacă între părţi au existat raporturile unui contract de împrumut ori raporturi obligaţionale, dacă părţile s-au conformat prevederilor legale enunţate, dacă intimatul a primit real aceşti bani, de verificat cu ce scop a 4 folosit acest împrumut şi dacă l-a folosit, este necesar să se verifice suplimentar, în ansamblu, toate împrejurările cauzei, ca această eroarea judiciară a instanţei de apel să fie corectată.

Or, actele pricinii confirmă cu certitudine că banii invocaţi ca împrumutaţi nu au existat, nu au fost împrumutaţi, nu a existat consimţământul părţilor la naşterea drepturilor şi obligaţiilor de împrumut, dar cu toate acestea instanţa de recurs nu poate declara nulitatea recipisei din 19 octombrie 2010, or aceasta este o probă scrisă care confirmă existenţa unei obligaţii băneşti a intimatului faţă de recurent, însă nu s-a stabilit originea acestei datorii băneşti. Cu atît mai mult, părţile recunosc că între ele există anumite datorii care au apărut în urma vânzării cumpărării unor automobile. Instanţele însă nu au constatat cuantumul acestor datorii.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia şi încheierea instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Dumitru Ţurcanu.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013 şi încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Ţurcanu împotriva lui Igor Babcineţchi cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, şi la cererea reconvenţională a lui Igor Babcineţchi împotriva lui Dumitru Ţurcanu cu privire la declararea nulă a contractului de împrumut, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Andrei Harghel Ion Corolevschi 5