3ra-1629/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I.Busuioc dosarul nr. 3ra-1629/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dimitriu Ghenadie către Ministerul Apărării privind recunoaşterea acţiunilor ilegale şi obligarea pîrîtului să-i acorde spaţiul locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către reprezentantul Ceban Alexandru în interesele apelantului Dimitriu Ghenadie, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012 Dimitriu Ghenadie a formulat o cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării privind recunoaşterea acţiunilor ilegale şi obligarea pîrîtului să-i acorde spaţiul locativ. În motivarea acţiunii a invocat că, începând cu 18.08.1997 îşi exercită serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale ale Republicii Moldova. Actualmente deţine funcţia de şef G6 Serviciu comunicaţii şi sisteme informaţionale Stat Major Comandament Forţe Terestre, avînd gradul militar de locotenent-colonel. Pe parcursul serviciului militar a solicitat, în ordinea stabilită de legislaţie, luarea la evidenţă pentru acordarea locuinţei. Pîrîtul în repetate rânduri l-a asigurat că, a fost luat la evidenţă şi v-or fi îmbunătăţite condiţiile de trai pentru familia reclamantului în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Pînă în prezent nu i s-a repartizat locuinţă sau compensaţia bănească în schimbul spaţiului locativ. Indică reclamantul că, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, prin cerere prealabilă din 16.11.2012, a solicitat de la Ministrul Apărării al Republicii Moldova asigurarea cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat. Prin răspunsul, nr.70/1287 din 11.12.2012, i s-a comunicat despre imposibilitatea de asigurare cu spaţiu locativ, motivându-se prin faptul că, în conformitate cu art. XIV al Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90 din 04.12.2009, art.21 al Legii cu privire la statutul militarilor nr.162-XVI din 22.07.2005 a fost modificat, drept urmare, obligaţia de asigurare cu spaţiu locativ a militarilor prin contract, fiind exclusă.

Consideră reclamantul afirmaţiile pîrîtului referitor la acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr.162-XVI din 22.07.2005, în aspectul că prevederile art.21 din această lege au fost excluse prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90-XVIII din04.12.2009, nu au temei legal. Astfel, pîrîtul a ignorat faptul că, reclamantul a activat în Cadrul Armatei Naţionale în perioada anilor când acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr.162-XVI din 22.07.2005 (în redacţia precedentă) se răsfrîngea asupra lui şi din acest motiv el are dreptul la spaţiu locativ. Susţine că, s-au ignorat prevederile art.6 alin.(l) din Codul civil care stabileşte că legea civilă nu are caracter retroactiv.

Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior şi potrivit prevederilor art.267 Codul Civil, termenul general de prescripţie extinctivă în interiorul căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, este de 3 ani. Solicită obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a-i acorda spaţiu locativ din fondul de stat pentru Ghenadie Dimitriu şi membrii familiei lui (soţia Axenia Dimitriu, fiica Cătălina a.n.25.05.1999, fiica Flavia 2.05.2006 şi fiul Chiril a.n.25.03.2009), sau de a achita compensaţia bănească în schimbul locuinţei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 aprilie 2013 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe reprezentantul Ceban Alexandru în interesele apelantului Dimitriu Ghenadie a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de către reprezentantul Ceban Alexandru în interesele apelantului Dimitriu Ghenadie, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătorie Centru, mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. Astfel, instanţa de apel a constatat că, conform Codului cu privire la locuinţe solicitanţii, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai.

Astfel, militarul prin contract în baza prevederilor legale menţionate, dispunea de dreptul de a interveni cu o cerere în adresa Comandamentului superior prin care să invoce necesitatea acordării spaţiului locativ cu anexarea materialelor confirmătoare. Cu cererea respectivă reclamantului s-a adresat la data de 15.02.1999, fiind luat la evidenţă şi inclus în lista generală a persoanelor, angajaţi ai Armatei Naţionale (cu statut ca şi reclamantul) ce necesită asigurare cu spaţiu locativ. Astfel, instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond just a constatat, că reclamantului nu i-au fost încălcate careva drepturi la asigurarea cu locuinţă a militarilor înscrişi în lista persoanelor, angajaţi ai Armatei Naţionale, ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ, or, lista evidenţa solicitanţilor se efectuează în baza raportului depus în acest sens şi nu în conformitate cu data încadrării în serviciul militar prin contract.

În şedinţa de judecată, reprezentantul intimatului a confirmat că, Ministerului Apărării este dispus la asigurarea reclamantului cu spaţiu locativ, cu respectarea normelor stabilite în baza cererilor depuse de solicitanţi, odată cu alocarea surselor financiare necesare în acest scop. În acest sens, Ministerul Apărării prin răspunsul nr. 70/1287 din 11.12.2012 a comunicat reclamantului că, dreptul la asigurare cu spaţiu locativ, de comun cu membrii familie sale, este recunoscut de către Ministerul Apărării, iar cererea acestuia va fi propusă spre reexaminare în modul stabilit odată cu stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia. Răspunsul la adresarea reclamantului nu poate fi interpretat ca fiind un refuz în asigurarea cu spaţiu locativ, din moment ce, Ministerul Apărării consideră cererea justificată, explicîndu-i adresatului că va fi asigurat cînd î-i va veni rîndul.

Conform prevederilor din Legea nr. 90-XVIII din 04.12.2009 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contract cu spaţiu locativ. După modificarea cadrului legal, în lista generală a solicitanţilor Armatei Naţionale, ce necesită asigurare cu spaţiu locativ continuă să figureze circa 1010 militari prin contract şi rezervişti ai Armatei Naţionale, care au depus anterior rapoarte în acest sens. Instanţa de apel a menţionat că, Ministerul Apărării a întreprins măsurile necesare pentru precăutarea posibilităţilor şi implementarea mecanismului legal, în vederea asigurării cu spaţiu locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale.

Acest fapt se adevereşte prin aprobarea Hotărârilor de Guvern nr.91 din 13.02.2012 şi nr.873 din 20.11.2012 „Cu privire la parteneriatul public-privat pentru construcţia de locuinţe şi obiective de menire social-culturală". Totodată, actualmente Ministerul Apărării promovează un alt proiect de construcţie a locuinţelor pentru personalul Armatei Naţionale. Reieşind din cele expuse, instanţa de apel a constatat just faptul că, afirmaţiile reclamantului privind inacţiunile admise de către Ministerul Apărării în problema asigurării cu spaţiu locative, sunt nefondate. La 21 august 2013 avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s- a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei. La 24 septembrie 2013 Ministerul Apărării al R.M a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Ceban Alexandru în interesele recurentului Dimitriu Ghenadie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru