2ra-3157/13 — Încasarea cotei-părţi din datoria comună

Judecătoria Ciocana Dosarul nr. 2ra-3157/13 Judecător: Al.Spoială Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Nicolae Clima, Andrei Harghel Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Nazarciuc Boris, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Anatoliei Nazarciuc către Boris Nazarciuc privind încasarea a ½ cotă-parte din datoria comună în mărime de 4 322 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, CONSTATĂ : La 08 noiembrie 2012, Nazarciuc Anatolia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Nazarciuc Boris privind încasarea a ½ cotă-parte din datoria comună şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamanta a indicat că, la data de 24 martie 2000, a încheiat căsătoria cu Nazarciuc Boris, iar în timpul căsătoriei a locui, împreună cu pîrîtul şi copii în apartamentul ce-i aparţine cu drept de proprietate reclamantei Nazarciuc Anatolia. La fel, reclamanta a indicat că, în timpul căsătoriei, nu a avut încheiat cu Nazarciuc Boris un contract matrominial, raporturile patrimoniale ale soţilor fiind ghidate de regimul legal al bunurilor soţilor, între soţi existînd comunitatea de bunuri şi de obligaţii. Totodată, reclamanta a susţinut că, pe parcursul traiului comun, au acumulat datorii pentru serviciile comunale folosite, şi anume pentru agentul termic, apă, deservirea blocului locativ, transportarea deşeurilor şi deservirea achipamentului tehnic.

Datoria comună a soţilor Nazarciuc, la momentul plecării pîrîtului de acasă, constituia 8 644 lei, ceea ce reprezintă cîte 4 322 lei/fiecare. În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile art. 24 din Codul familiei şi art. 94 şi 166 CPC. A solicitat Nazarciuc Anatolia încasarea de la Nazarciuc Boris ½ cotă-parte din datoria comună, ceea ce constituie suma de 4 322 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, acţiunea înaintată de Nazarciuc Anatolia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 1 La 31 ianuarie 2013, Nazarciuc Anatolia a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă.

În motivarea apelului apelanta a indicat că, instanţa de fond a considerat verosimile doar explicaţiile pîrîtului, care nu au fost confirmate prin nici o probă, dar în acelaşi timp, absolut nu a dat o apreciere explicaţiilor reprezentantului reclamantei şi nu a argumentat preferinţa unor probe faţă de altele. Totodată, apelanta a indicat că, este eronată concluzia instanţei de fond potrivit căreia intimatul nu urmează să participe la cheltuielile comunale încît deseori se certa cu apelanta şi era nevoit să părăsească pentru anumite perioade apartamentul, pe motiv că, Nazarciuc Boris nu deţinea o altă locuinţă nici în proprietate şi nici în folosinţă. De asemenea, Nazarciuc Anatolia a indicat că, prima instanţă a făcut referire la normele de drept material care nu au fost invocate de nici o parte în proces şi nici nu s-au pus în discuţie, dar totodată, instanţa absolut a ignorat norma invocată de reclamantă chiar în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, apelanta a indicat că, apartamentul în care au locuit soţii aparţinea reclamantei, şi respectiv, toate contractele de prestări de servicii comunale au fost încheiate pe numele ei, deci obligaţiile au fost asumate de unul din soţi, dar în interesul familiei, care nu includea numai soţul, dar şi copiii minori. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, a fost admis apelul declarat de Nazarciuc Anatolia, a fost casată hotărîrea JudecătorieiCiocana, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Nazarciuc Boris în beneficiul lui Nazarciuc Anatolia suma de 4 322 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

În suportul concluziei sale au fos invocate prevederile art. 24 alin. (2) Codul familiei, art. 284 alin. (1) CC, menţionînd că intimatul a locuit în apartamentul litigios în perioada 2005 – februarie 2012, iar datoria pentru serviciile comunale formată în timpul căsătoriei urmează a fi partajată proporţional fiecărui soţ. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 26.07.2013, Nazarciuc Boris a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06.06.2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28.01.2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că Nazarciuc Boris nu este înregistrat în apartamentul litigios, el locuind împreună cu cei trei copii minori în chirie. Mai indică că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinăun din 25.04.2012, în calitate de pîrîţi au fost atraşi Nazarciuc Anatolia şi Iordachi Valeri, recurentul nefiind atras în acest proces şi astfel, această hotărîre nefiindu-i opozabilă. La fel, susţine recurentul că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinăun din 25.04.2012, datoria pentru serviciile comunale a fost încasată de la doi pîrîţi, iar instanţa de apel împarte această datorie între Nazarciuc Anatolia şi 2 Nazarciuc Boris, prin ce îl eliberează pe Iordachi Valeri de la plata datoriei în baza hotărîrii menţionate.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Nazarciuc Boris a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă.

Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 24.03.2000 a fost încheiată căsătoria între Nazarciuc Boris şi Nazarciuc Anatolia. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15.11.2012, această căsătorie a fost desfăcută, totodată fiind stabilit cu tatăl locul de trai al celor trei copii minori. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25.04.2012, a fost dispusă încasarea în mod solidar de la Nazarciuc Anatolia Valeri şi Iordachi Valeri Sidor în beneficiul SA „Termocom” a datoriei în mărime de 6 537,39 lei.

Nazarciuc Anatolia s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere către Nazarciuc Boris privind încasarea a ½ cotă parte din datoriile acumulate la serviciile comunale, invocînd faptul că pîrîtul pînă în februarie 2012 a locuit în apartamentul 44 din mun. Chişinău, str. Piaţa Unirii Principatelor, 3. Instanţa de fond a respins integral acţiunea, din motiv că reclamanta nu a probat faptul că pîrîtul împreună cu familia sa a locuit în aprtamentul litigios, iar cheltuielile pentru traiul separat de soţ nu pot fi calificate ca datorii comune în interesul familiei. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de admitere a acţiunii, motivînd prin aceea că, intimatul a locuit în apartamentul litigios în perioada 2005 – februarie 2012, iar datoria pentru serviciile comunale formată în timpul căsătoriei urmează a fi partajată proporţional fiecărui soţ.

Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit art. 24 alin. (2) din Codul familiei, soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrşirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor. Astfel, instanţa de recurs constată că obligativitatea răspunderii soţilor apare doar în cazul în care aceste obligaţii au fost asumate în interesul familiei.

La caz, obligaţia de plată a serviciilor comunale, nu poate fi încadrată la categoria obligaţiilor asumate în interesul familiei, deoarece diferă esenţial ca conţinut. Or, obligativitatea achitării acestor servicii, este reglementată de alte norme de drept decît cele care guvernează obligaţiile familiale. 3 În acest sens, Colegiul menţionează că achitarea serviciilor comunale este reglementată de Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă.

Potrivit pct. 2 din Regulamentul vizat, proprietar este definită persoană fizică ori juridică sau un grup de persoane care posedă, utilizează şi dispun de proprietatea lor (apartament în blocul locativ, încăpere locuibilă în cămin, încăpere nelocuibilă în blocul locativ, precum şi de proprietatea indiviză în blocul locativ) în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare; chiriaş - persoană fizică, căreia locuinţa i se acordă în chirie în baza unui contract de închiriere, încheiat cu gestionarul fondului locativ pe termen limitat sau nelimitat şi contra plată, în conformitate cu actele legislative în vigoare; locatar - persoană fizică sau juridică ce posedă şi foloseşte, în baza contractului de locaţiune, o încăpere în blocul locativ sau cămin, cu altă destinaţie decît cea de locuinţe ce îi aparţine proprietarului; Potrivit pct. 17 al aceluiaşi Regulement, plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Prin urmare, norma de drept evocată supra expres indică persoanele pasibile obligării la plata serviciilor comunale, cît şi temeiul apariţiei acestor obligaţiei. În speţă, intimata nu a probat faptul că recurentul a fost chiriaş sau locatar a apartamentului respectiv. Mai mult ca atît, faptul că recurentul locuia periodic în acel apartament, nu-l plasează în categoria persoanelor ce le poate fi imputată obligaţia de plată a serviciilor comunale prestate acelui aprtament, deoarece nu are la bază nici un temei legal, nefiind trecut nici macar în fişa de locuinţe. În acelaşi timp, datoriile acumulate pentru serviciile comunale în cauză, nu pot fi calificate ca datorii comune devălmaşe.

Or, pentru o atare încadrare, urma ca aceste datorii să fi apărut ca urmare a asumării cărorva obligaţii în interesul familiei, pe cînd în speţă, aceste datorii sunt urmare a prestării serviciilor de termoficare, aprovizionare cu apă potabilă şi menajeră, deservirea blocului, transportarea deşeurilor şi deservirea echipamentului tehnic a apartamentului în care sunt înregistrate şi locuiesc şi alte persoane decît familia recurentului. Totodată, Colegiul constată că instanţa de apel superficial a analizat hotărîrea instanţei de fond, atunci cînd a conchis că aceasta eronat a aplicat normele de drept material, pe motiv că art. 24 alin. (1) Codul familiei nu a fost invocată. Or, din analiza hotărîrii primei instanţe, rezultă că aceasta a comis o eroare tehnică, indicînd art. 24 alin. (1) Codul familie, însă corect a redat conţinutul alin. (2) al acestei norme de drept, prin prisma căruia a şi fost soluţionată cauza.

La fel, instanţa de recurs reţine şi faptul că, prin decizia instanţei de apel, a fost obligat recurentul să achite ½ cotă parte din datoriile la serviciile comunale, în acest sens fiind omis că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişină din 25.04.2012, această datorie le-a fost imputată persoanelor care de fapt locuiesc şi 4 sunt înscrise în acest apartament şi în acest fel, persoana solidară Iordachi Valeri Sidor a fost scutită eronat de la plata acestei datorii. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că argumentele aduse de Nazarciuc Boris şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială şi procesuală, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Nazarciuc Boris.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Anatoliei Nazarciuc către Boris Nazarciuc privind încasarea a ½ cotă-parte din datoria comună în mărime de 4 322 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Andrei Harghel Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5