2ra-3643/13 — Declararea nulităţii contractelor de vînzare cumpărare

dosarul nr. 2ra-3643/13 prima instanţă: V.Gîscă instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 07 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandr Vidriţki, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Valentina Negruş împotriva lui Victorin Negruş, Elena Vidriţkaia şi Alexandr Vidriţki cu privire la declararea nulităţii contractelor de vînzare – cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Alexandr Vidriţki, Elena Vidriţkaia şi Victorin Negruş şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 18 iulie 2011, Valentina Negruş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victorin Negruş, Elena Vidriţkaia şi Alexandr Vidriţki cu privire la declararea nulităţii contractelor de vînzare – cumpărare. În motivarea acţiunii reclamanta, Valentina Negruş a indicat că la data de 10 iunie 1987 s-a căsătorit cu Victorin Negruş, obţinînd în acest sens actul de căsătorie nr. 2397. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 august 2002, căsătoria sa cu Victorin Negruş a fost desfăcută. Motivul divorţării a servit faptul că după plecarea reclamantei în statul Israel, Victorin Negruş a început traiul în concubinaj cu Elena Vidriţkaia, o fostă prietenă a familiei Negruş.

Dat fiind că în perioada anilor 2000 - 2006 reclamanta s-a aflat în Israel, judecarea procesului de divorţ a avut loc în lipsa ei. Astfel, la momentul desfacerii căsătoriei nu s-a soluţionat chestiunea privind partajarea averii comune a foştilor soţi Negruş. Menţionează reclamanta că averea comună în devălmăşie a foştilor soţi Negruş a fost constituită din apartamentul nr. 1, cu două odăi, suprafaţa totală de 45.5 m2, amplasat în mun. Chişinău, str. A. Marinescu 15/2, dobîndit prin contractul de vînzare-cumpărare din 15 iulie 1996, autentificat de notarul Veronica Roşca, Notariatul nr. 9 din mun. Chişinău şi înregistrat la Biroul de Inventariere Tehnică din mun.

Chişinău la 02 august 1996, precum şi lotul de teren pomicol nr. 151 din întovărăşirea Pomicolă „Agrohimic”, privatizat la 18 decembrie 1997, nr. titlul deţinătorului de teren 020793, înregistrat la OCT Chişinău cu nr. 80392330051. Se afirmă că, revenind în Republica Moldova în anul 2006, reclamanta a constatat că Victorin Negruş a vîndut apartamentul care era proprietatea lor în devălmăşie, la 07 februarie 2003, conform contractului de vînzare-cumpărare, autentificat de Notarul Marina Zvonov şi înregistrat la OCT Chişinău la 10 februarie 2003. La 23 septembrie 2008, reclamanta a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Victorin Negruş solicitînd partajarea averii comune, care prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 19 martie 2010, a partajat averea foştilor soţi Negruş în modul următor: - lui Victor Negruş i s-a atribuit apartamentul nr. 1, bloc locativ 15/2, situat pe adresa str. Marinescu, mun. Chişinău; - Valentinei Negruş i s-a atribuit terenul pomicol nr. 5 amplasat pe terenul întovărăşirii Pomicole „Agrohimic” din s. Truşeni, mun. Chişinău; - s-a încasat din contul lui Victorin Negruş în beneficiul lui Valentinei Negruş sulta în mărime de 210 000 lei, ceea ce constituie diferenţa dintre 1/2 cotă-parte din bunurile imobile partajate. Reclamanta a indicat că, în partea obligării pîrîtului la achitarea sultei, instanţa a indicat că, deoarece apartamentul a fost deja înstrăinat de către pîrît (apartamentul cu două odăi, nr. 1 din str. A. Marinescu, mun.

Chişinău), ultimul procurînd o altă locuinţă, care nu poate fi supusă partajului în natură (apartamentul cu o odaie, nr. 45 din str. A. Doga 29, mun. Chişinău), instanţa a considerat posibil, în conformitate cu art. 361 CC efectuarea partajului comun conform cotelor părţi egale, dat fiind că întreg bunul i-a revenit pîrîtului, urmînd încasarea de la acesta în beneficiul reclamantei a sultei în mărime de 1/2 parte din costul acestuia după preţul real al bunului. La 08 aprilie 2010, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 martie 2010, a devenit definitivă. Astfel, la 04 iunie 2010, de către Executorul Judecătoresc Alexandru Focşa a fost intentată procedura de executare. La aceeaşi dată Executorul Judecătoresc a înaintat un demers către OCT Chişinău, solicitînd aplicarea sechestrului pe apartamentul nr. 45 din str. A. Doga 29, mun.

Chişinău. La 06 iunie 2010, OCT Chişinău a înştiinţat Executorul Judecătoresc că în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 5844 din 04 iunie 2010, proprietar al apartamentului în cauză a devenit Elena Vidriţkaia. Menţionează reclamanta în cererea de chemare în judecată că Elena Vidriţkaia este concubina lui Victorin Negruş. Prin contractul nr. 6939 din 12 iunie 2010, Victorin Negruş a înstrăinat şi lotul pomicol din întovărăşirea Pomicolă „Agrohimic”, situat în s. Truşeni, mun. Chişinău, cu suprafaţa de 0.09 ha, nr. cadastral 8039233.093, fiului Elenei Vidriţkaia – Alexandr Vidriţki. Mai invocă reclamanta că, aceste două acte de înstrăinare a bunurilor imobile au fost încheiate de către Victorin Negruş fără intenţia de a produce efecte juridice, cu scopul de a se eschiva de la plata sultei pe care o datorează reclamantei în mărime de 210 000 lei.

Cere reclamanta, Valentina Negruş: - anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 6939 din 12 iunie 2010 a lotului pomicol nr. 100 situat în întovărăşirea pomicolă din mun. Chişinău, com. Truşeni, cu nr. cadastral: 8039233.093, încheiat între Victorin Negruş şi Alexandr Vidriţki; - anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 5844 din 04 iunie 2010 a apartamentului nr. 45 din mun. Chişinău, str. A. Doga, 29, cu nr. cadastral 0100423118.01.045, încheiat între Victorin Negruş şi Elena Vidriţkaia şi recunoaşterea dreptului de proprietate a Valentinei Negruş asupra apartamentului nr. 45 din mun. Chişinău, str. A. Doga, 29, cu nr. cadastral: 0100423118.01.045. Ulterior, la 10 iulie 2012, reclamanta a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat: - anularea contractului de vînzare-cumpărare a lotului pomicol nr. 100 situat în întovărăşirea pomicolă din mun.

Chişinău. Corn. Truşeni, cu nr. cadastral 8039233.093, nr. 6939 din 12 iunie 2010, încheiat între Victorin Negruş şi Alexandr Vidriţki; - anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 5844 din 04 iunie 2010 a apartamentului nr. 45 din mun. Chişinău, str. A. Doga, 29, cu nr. cadastral 0100423118.01.045 încheiat între Victorin Negruş şi Elena Vidriţkaia şi încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor Victorin Negruş, Elena Vidriţkaia şi Alexandr Vidriţki în beneficiul lui Valentina Negruş a cheltuielilor de judecată în mărime de 15685 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 iulie 2012, acţiunea Valentinei Negruş a fost admisă, fiind anulat contractul de vînzare-cumpărare nr. 6939 din 12 iunie 2010 a lotului pomicol nr. 100 situat în ÎP „Agrohimic” din mun.

Chişinău, com. Truşeni, cu nr. cadastral 8039233.093, încheiat între Victorin Negruş şi Alexandr Vidriţki, a fost anulat contractul de vînzare-cumpărare nr. 5844 din 04 iunie 2010 a apartamentului nr. 45 din mun. Chişinău, str. A. Doga, 29, cu nr. cadastral 0100423118.01.045, încheiat între Victorin Negruş şi Elena Vidriţkaia, s-a încasat în mod solidar de la Victorin Negruş, Elena Vidriţkaia şi Alexandr Vidriţki în beneficiul Valentinei Negruş, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 15685 lei şi 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, s-a încasat în mod solidar de la Victorin Negruş, Elena Vidriţkaia şi Alexandr Vidriţki în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 4350 lei 53 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, apelurile declarate de Alexandr Vidriţki, Elena Vidriţkaia şi Victorin Negruş au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 iulie 2013, recursul declarat de Elena Vidriţkaia, a fost considerat ca inadmisibil. La 19 aprilie 2013, Alexandr Vidriţki a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul, Alexandr Vidriţki a invocat că prima instanţa şi instanţa de apel la examinarea pricini eronat au aplicat legea materială şi procedurală, prin ce au emis hotărîre ilegală.

În special, s-a invocat că în cadrul examinării cauzei în instanţa de fond a depus o cerere la care a fost anexată schema prin care s-a explicat că Valentinei Negruş i s-a atribuit un lot (nr. 51 cu nr.. cadastral 8039233.051), iar recurentul a cumpărat un alt lot (nr.100, cu nr. cadastral 8039233.093). Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandr Vidriţki este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Mai mult ca atît, s-a menţionat deja că prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 iulie 2013, recursul declarat de Elena Vidriţkaia, a fost considerat ca inadmisibil. Prin încheierea respectivă s-a constatat că instanţa de fond în mod just a admis cerinţele reclamantei, or, după cum rezultă din cele enunţate, contractul nr. 6939 din 12 iunie 2010, încheiat între Victorin Negruş şi Alexandr Vidriţki cu privire la vînzarea-cumpărarea lotului de teren pomicol nr. 100 situat în întovărăşirea pomicolă din mun.

Chişinău, corn. Truşeni şi contractul nr. 5844 din 04 iunie 2010, încheiat între Victorin Negruş şi Elena Vidriţkaia cu privire la vînzarea-cumpărarea apartamentului nr. 45 din mun. Chişinău, str. A. Doga, 29, sunt fictive deoarece nu sunt încheiate cu intenţia de a produce efecte juridice. în acest sens, s-a menţionat că vînzarea apartamentului şi a lotului de teren pomicol de către Victorin Negruş, unor persoane apropiate lui, s-a efectuat fară intenţia de a produce efecte juridice, dar în scopul de a se eschiva de la plata datoriei faţă de reclamantă. In partea ce ţine de vînzarea lotului pomicol nr. 100 situat în întovărăşirea pomicolă din mun. Chişinău, corn. Truşeni de către Victorin Negruş către Alexandr Vidriţki, se conchide aceeaşi concluzie, şi anume că, la încheierea acestei tranzacţii nu s-a urmărit intenţia părţilor de a produce efecte juridice.

De asemenea s-a constatat din declaraţiile pîrîtului Alexandr Vidriţki, că ultimul a reprezentat interesele lui Victorin Negruş în cadrul procesului de partajare a averii dintre Victorin Negruş şi Valentina Negruş, finisat cu adoptarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 martie 2010 (f.d. 7). Astfel, în calitatea sa de cumpărător, Alexandr Vidriţki, la încheierea contractului nr. 6939 din 12 iunie 2010, cunoştea despre faptul că pîrîtul Victorin Negruş a fost obligat prin hotărîre judecătorească definitivă la plata unei sulte în favoarea Valentinei Negruş în mărime de 210 000 lei, precum şi faptul că lotul pomicol pe care îl procurase a fost transmis prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă Valentinei Negruş.

Instanţa de apel a reţinut ca justă şi întemeiată concluzia instanţei de fond, precum că, faptele expuse atestă că cumpărătorul Alexandr Vidriţki a fost de rea- credinţă, or, acesta cunoştea cu certitudine că bunul pe care îl procurase îi aparţine unei alte persoane. Din circumstanţele relatate, prima instanţă corect a concluzionat că pîrîtul Victorin Negruş cu rea-credinţă şi-a diminuat valoarea patrimoniului, în scopul eschivării de la plata sumei pe care o datorează reclamantei Valentina Negruş, ca urmare a partajării averii.

Totodată s-a constatat existenţa în privinţa reclamantei Valentinei Negruş a unui interes legitim de a pretinde de la pîrîtul Victorin Negruş plata sultei pe care acesta o datorează în urma partajării averii comune, precum şi faptul că acest interes permite reclamantei de a cere anularea actelor încheiate de către debitorul Victorin Negruş, care au drept consecinţă imposibilitatea urmăririi sumei datorate, or, contractele a căror nulitate o cere reclamanta în speţă au un impact direct asupra diminuării patrimoniului debitorului Victorin Negruş şi în rezultat fac imposibilă executarea obligaţiei acestuia faţă de reclamantă.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În aspectul celor expuse se resping argumentele din recurs inclusiv şi cel că Valentinei Negruş i s-a atribuit un lot (nr. 51 cu nr.. cadastral 8039233.051), iar recurentul a cumpărat un alt lot (nr.100, cu nr. cadastral 8039233.093), deoarece obiectul litigiului a fost altul şi nu contractul de vînzare cumpărare a lotului nr. 100, cu nr. cadastral 8039233.093.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Alexandr Vidriţki, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Alexandr Vidriţki se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă