2rc-417/13 — Atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a insolvabilităţii

prima instanţă: Sv. Caitaz dosarul nr. 2rc-417/13 DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Valentina Hamurari, în pricina civilă la cererea introductivă înaintată de Întreprinderea Mixtă ,,Sonatagrup” Societatea cu Răspundere Limitată privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, prin care a fost admisă cererea Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Salant-M” şi dispusă atragerea la răspundere subsidiară a lui Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurii, în ordinea aplicării măsurilor de asigurare fiind pusă interdicţie de înstrăinare a patrimoniului Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Bis-engenering” şi bunurilor proprietate personală a lui Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurii, c o n s t a t ă La 08 aprilie 2009 ÎM ,,Sonatagrup” SRL a depus cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de societatea fondată, invocând incapacitatea de plată a datoriilor scadente, care la data depunerii cererii constituiau 3582401, 60 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 10 aprilie 2009 cererea introductivă depusă de ÎM ,,Sonatagrup” SRL a fost admisă spre examinare, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor ÎM ,,Sonatagrup” SRL în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare şi desemnat administrator provizoriu Ambrosi Tudor. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2009 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Sonatagrup”, desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate Tudor Ambrosi, convocată prima adunare pentru audierea raportului administratorului şi validarea creanţelor pentru 16 iulie 2010, notificaţi despre intentarea procesului de insolvabilitate şi despre măsurile de asigurare persoanele indicate în art. 45 a Legii insolvabilităţii.

În cadrul procedurii de insolvabilitate au fost validate creanţele a 14 creditori în valoare totală de 2521970 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 11 iulie 2011 a fost încetat procesul de insolvabilitate faţă de ÎM ,,Sonatagrup” SRL şi iniţiată procedura de lichidare a acesteia, pe motiv că debitorul nu dispune de masă debitoare suficientă pentru acoperirea creanţelor creditoare şi a cheltuielilor procesului de insolvabilitate, obligând lichidatorul desemnat să prezinte instanţei de judecată bilanţul de lichidare a debitorului şi concluzia despre lipsa masei debitoare spre aprobare.

Tot prin aceeaşi încheiere a fost propus creditorilor cu creanţe garantate şi celor care deţin un drept de separare a bunurilor, să precizeze neîntârziat bunurile din masa debitoare asupra cărora deţin un drept de proprietate, precum şi temeiurile apariţiei acestui drept şi să le înainteze instanţei de judecată, fiind totodată, obligat lichidatorul să publice dispozitivul prezentei încheieri în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Încheierea de încetare a procesului de insolvabilitate şi trecere la lichidarea debitorului a fost atacată cu recurs de către creditorii SRL „Salant-M” şi SRL „Vadina”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 noiembrie 2011 a fost admis recursul declarat de SRL „Salant-M” şi SRL „Vadina”, casată încheierea Curţii de Apel Economice din 11 iulie 2011, iar cauza restituită spre rejudecare.

La 08 februarie 2012 creditorul SRL ,,Salant-M” a depus cerere de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM ,,Sonata Grup” SRL, directorului Marcov David, contabilului - şef Hamurari Valentina, asociaţilor Moraru Boris şi Danilişin Iurii, în vederea satisfacerii creanţelor creditoriale din contul averii lor personale, în măsura în care masa debitoare este insuficientă pentru executarea tuturor creanţelor creditorilor. În motivarea cererii de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM ,,Sonatagrup” SRL în proces de insolvabilitate, creditorul SRL „Salant-M” a invocat că în cadrul urmării penale pe cauza penală nr. 2099978270 pornită de Procuratura Generală la 16 septembrie 2009 în baza arat.

252 alin. (2) lit. b) CP pe faptul insolvabilităţii intenţionate, prin actul de revizie din 25 iunie 2010 s-a constatat că organele de conducere şi asociaţii debitorului ÎM ,,Sonatagrup” SRL au însuşit contra destinaţiei în interes personal mijloace financiare ale întreprinderii în sumă de 1096865 lei, ceea ce a contribuit la declanşarea procesului de insolvabilitate, cauzând creditorilor din vina lor daune materiale în proporţii deosebit de mari.

Mai indică că cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de societate a fost depusă de debitor cu încălcarea termenului stabilit la art. 26 al Legii insolvabilităţii de o lună din data survenirii temeiurilor de insolvabilitate, ÎM ,,Sonatagrup” SRL fiind în incapacitate de plată încă în luna august 2008. Menţionează că, cu toate acestea, ÎM ,,Sonatagrup” a continuat să acumuleze datorii, eschivându-se să se achite cu creditorii, persoanele responsabile irosind ilicit mijloacele financiare ale întreprinderii. Susţine că auditul efectuat în luna decembrie 2008 la iniţiativa asociatului Moraru Boris a constatat un şir de încălcări financiare în activitatea debitorului, abuzuri din parte conducătorului Societăţii - debitoare, însuşiri ilicite ale mijloacelor băneşti şi bunurilor materiale ale firmei în proporţii deosebit de mari.

La 12 noiembrie 2012 SRL „Salant-M” a depus o cerere suplimentară la cererea de atragere la răspundere materială subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM ,,Sonatagrup” SRL în proces de insolvabilitate, în care a indicat că, conform Raportului de expertiză din 10 februarie 2012 nr. 325 efectuat în cadrul urmării penale în cauza nr. 209997270, s-a stabilit că, în baza Procesului-verbal al adunării asociaţilor ÎM ,,Sonatagrup” SRL din 17 februarie 2008, contractului de novaţie din 24 decembrie 2008, în contul stingerii datoriei de 605 777 lei, prin factura de expediţie din 12 ianuarie 2009 nr. 542936, debitorul ÎM ,,Sonatagrup” SRL a transmis în proprietatea „BIS-Engineering” SRL un teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,087 ha, nr. cadastral 01000518336, situat în mun.

Chişinău, str. Ghidighici, iar în baza contractului de gaj din 12 ianuarie 2009, prin facturile fiscale nr. 3x4306313 din 23 februarie 2009, nr. 9x4306315 din 03 aprilie 2009 şi nr. 3x4306316 a transmis în proprietatea „BIS- Engineering” SRL bunuri materiale în valoare de 434058,53 lei. A mai indicat că aceste transferuri de proprietate în valoare totală de 1039835,53 lei au fost efectuate în dauna intereselor celorlalţi creditori, care aveau prioritate faţă de „BIS-Engineering” SRL, datoriile faţă de care fiind ajunse la scadenţă cu mult înainte faţă de datoriile „BIS-Engineering” SRL. De asemenea, invocă creditorul SRL „Salant-M”, că asociatul Moraru Boris este fondator şi asociat al ambelor firme - ÎM ,,Sonatagrup” SRL şi „BIS-Engineering” SRL astfel, existând un vădit conflict de interese.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admisă cererea SRL ,,Salant-M”, atras la răspundere subsidiară Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurie, în ordinea aplicării măsurii de asigurare instanţa fiind pusă interdicţie de înstrăinare a patrimoniului „BIS-Engineering” SRL şi bunurilor proprietate personală a lui Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013 a fost admis recursul declarat de către Boris Moraru, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 în partea atragerii la răspundere subsidiară a lui Moraru Boris, cu restituirea pricinii în această parte la rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admisă cererea SRL ,,Salant-M”, dispusă atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM ,,Sonatagrup” SRL – Moraru Boris pentru o parte din datoriile ÎM ,,Sonatagrup” SRL, în proces de insolvabilitate. La 18 iunie 2013 SRL ,,Salant-M” a depus cerere cu privire la asigurarea executării hotărârii în temeiul art. 258 CPC, solicitând aplicarea interdicţiei de a părăsi Republica Moldova cetăţeanului Marcov David. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 cererea SRL ,,Salant- M” privind aplicarea interdicţiei a fost admisă, fiind aplicată în privinţa lui Marcov David interdicţia de a părăsi ţara pe un termen de 6 luni.

La 23 august 2013 Hamurari Valentina a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, solicitând admiterea acestuia, repunerea în termenul de declarare a recursului, anularea hotărârii în partea atragerii sale la răspundere subsidiară pentru întoarcerea datoriilor firmei SRL ,,Sonatagrup” şi aplicarea sechestrului pe bunurile proprietate personală şi a emite în partea dată hotărâre nouă de respingere a cererii SRL ,,Salant-M”. În motivarea recursului invocă dezacordul cu încheierea dată, considerând-o neîntemeiată.

Susţine că despre existenţa încheierii contestate i s-a adus la cunoştinţă, doar la 13 septembrie 2013, când executorul judecătoresc Igor Doroftei a aplicat sechestru asupra contului bancar la BC ,,Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA, pe care i-a fost transferat salariu de muncă, cu hotărârea făcând cunoştinţă nemijlocit doar la 16 septembrie 2013. Menţionează că nu a fost citată pentru examinarea cererii de atragerea sa la răspundere subsidiară, fiindu-i astfel încălcate grav drepturile procesuale, fiind privată de posibilitatea de a-şi expune poziţia sa şi a depune probe întru argumentarea acesteia. Întru susţinerea poziţiei sale invocă că deşi a activat în calitate de contabil şef la debitor, în temeiul art. 221 alin. (1) pct. e a Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001 nu poate fi atrasă la răspundere subsidiară în caz de ţinere a unei contabilităţi fictive.

Menţionează că pe perioada activităţii sale la SRL,,Sonatagrup” SRL, nu a admis careva încălcări, evidenţa contabilă fiind efectuată în conformitate cu Legea contabilităţii, Standardele Naţionale şi alte acte normative. Susţine că deşi în hotărârea contestată este indicat că în luna decembrie 2008 prin auditul efectuat de firma SRL ,,Audit-Farm” au fost stabilite încălcări financiare, însă în decembrie 2008 a fost efectuat control de Inspectoratul Fiscal de Stat, actul de control efectuat de firma SRL ,,Audit-Farm” nefiindu-i adus spre cunoştinţă. Apreciază drept lipsite de suport probatoriu afirmaţiile lui Moraru Boris precum că prin intermediul firmei SRL ,,Sonatagrup” au fost procurate şi instalate în apartamentul său 8 complete de uşi şi că au fost transferate mijloace băneşti firmei ,,La Pescuit” în mărime de 3785,9 lei pentru organizarea pescuitului pentru feciorul său.

Afirmă că mijloacele băneşti pentru cele 8 complete de uşi în mărime de 21071,14 lei au fost introduşi în casa debitorului, conform dispoziţiei de încasare nr. 4 din 01 aprilie 2009, că mijloacele băneşti în mărime de 37885,9 lei au fost transferate firmei ,,La Pescuit” în vederea organizării întâlnirilor de convorbire cu partenerii debitorului, iar cadourile de 8 martie au fost dăruite tuturor doamnelor care activau la SRL ,,Sonatagrup” la momentul respectiv. Mai menţionează că serviciile stomatologice şi medicale au fost acordate tuturor colaboratorilor SRL ,,Sonatagrup”, inclusiv şi finelor lui Moraru Boris, pe cînd fiica sa nebeneficiind de careva servicii în acest sens. La fel invocă că a fost eliberată din funcţie încă la 06 aprilie 2009, fapt ce implică la caz încălcarea termenului de prescripţie prevăzut la art. 267 CC.

În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că încheierea recurată a fost emisă şi pronunţată în lipsa recurentei Valentina Hamurari, iar ultima insistă că copia încheierii a fost primită la 16 septembrie 2013. Alte date care ar atesta data recepţionării de recurentă a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 nu au fost prezentate. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 august 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind recursul în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii recurate în partea, prin care a fost atrasă la răspunderea subsidiară Hamurari Valentina pentru restituirea datoriilor SRL „Sonatagrup” şi în partea aplicării interdicţiilor de înstrăinare a bunurilor proprietate personală şi restituirea cauzei spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

După cum denotă actele cauzei, în cadrul derulării procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Sonatagrup” creditorul SRL „Salant-M” a înaintat o cerere prin care a solicitat atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului, consecutiv înaintînd şi cerere cu privire la luarea măsurilor de asigurare a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 a fost admisă cererea SRL ,,Salant-M”, atraşi la răspundere subsidiară Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurie, în ordinea aplicării măsurii de asigurare instanţa fiind pusă interdicţie de înstrăinare a patrimoniului „BIS-Engineering” SRL şi bunurilor proprietate personală a lui Marcov David, Hamurari Valentina, Moraru Boris şi Danilişin Iurii.

Conform art. 221 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, la cererea creditorilor, administratorului sau din oficiu, în cazul insuficienţei masei debitoare, instanţa de judecată decide printr-o încheiere ca o parte din datoriile debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului dacă aceştia sînt vinovaţi de: folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; majorarea fictivă a pasivelor debitorului; procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; ţinerea unei contabilităţi fictive; dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care ducea în mod vădit debitorul la incapacitate de plată; dispunerea, în ultimele 3 luni de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.26; comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.

În condiţiile normelor citate este de înţeles că pentru ca membrii organelor de conducere a societăţii să fie atraşi la răspundere subsidiară este necesar să fie demonstrată vina acestora la survenirea stării de insolvabilitate a societăţii, pe cînd la caz nu s-a stabilit incontestabil vinovăţia contabilului-şef, Valentinei Hamurari, de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea a SRL „Sonatagrup” şi nici ţinerea de către acesta a unei contabilităţi fictive, or, în acest sens instanţei de insolvabilitate nu au fost prezentate careva probe admisibile şi concludente. Totodată, instanţa de insolvabilitate nu a determinat care este cuantumul creanţei ce urmează a fi acoperit prin atragerea la răspundere subsidiară a Valentinei Hamurari.

În aceste circumstanţe este cert faptul că soluţia dată de primei instanţe prin încheierea din 28 noiembrie 2012 este bazată doar pe explicaţiile creditorului SRL „Salant-M” fără a acorda dreptul recurentei de a-şi argumenta poziţia, ceea ce contravine art.26 alin. (1) şi (2) CPC care stabileşte că procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.

În circumstanţele menţionate, instanţa de recurs constată că deşi la judecare cererii SRL „Salant-M” cu privire la atragerea la răspundere materială subsidiară, au fost supuse spre soluţionare drepturile şi interesele recurentei Hamurari Valentina, însă prima instanţă a examinat cererea respectivă în lipsa ultimei, în privinţa căreia procedura de citare legală nu a fost respectată. Aici instanţa de recurs va remarcă că deşi la materialele cauzei este anexată copia înştiinţării Valentinei Hamurari despre examinarea pricinii pentru 27 noiembrie 2012 (f. d. 151), însă careva date, referitor la înmânarea înştiinţării lipsesc, fapt ce contravine prevederilor art. 105 alin. (1) CPC, care indică că, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată.

Data înmânării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmânează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. Astfel, reieşind din prevederile art. 27 alin. (1) din CPC, prima instanţă nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, ce se afirmă prin posibilitatea, în primul rând a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare. Totodată, instanţa de recurs remarcă că la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma expedierea încheierii din 28 noiembrie 2012 în adresa Valentinei Hamurari, precum şi recepţionarea încheierii date, fapt care indică că de către instanţă nu au fost respectate nici prevederile art. 100 CPC, care reglementează comunicarea actelor de procedură.

Prin urmare, se constată că la adoptarea încheierii din 28 noiembrie 2012 Curtea de Apel a admis încălcarea normelor procedurale, consecinţă ce duce la casarea încheierii în partea contestată şi remiterea cauzei în această parte spre rejudecare. Mai mult că, încheierea menţionată poartă un caracter prematur, la caz nefiind stabilite toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii respective.

În acest sens instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 în partea, prin care a fost atrasă la răspunderea subsidiară Valentina Hamurari şi în partea aplicării măsurilor de asigurare pe bunurile proprietate personală a Valentinei Hamurari şi de a restitui în această parte pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. art. 427 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Hamurari Valentina.

Se casează parţial încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea introductivă înaintată de Întreprinderea Mixtă ,,Sonatagrup” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, în partea prin care a fost atrasă la răspunderea subsidiară Valentina Hamurari şi în partea aplicării măsurilor de asigurare pe bunurile proprietate personală a Valentinei Hamurari, cu restituirea pricinii în această parte spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva