2ri-39/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: S. Caitaz dosar nr. 2ri-39/13 DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Moraru Boris, în pricina civilă privind intentarea procesului de insolvabilitate a Întreprinderii Municipale „Sonatagrup” SRL, la cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) Moraru Boris, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care a fost admisă cererea SRL „Sanat-M” şi dispusă atragerea la răspundere subsidiară a asociatului Moraru Boris pentru o parte din datoriile ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate), c o n s t a t ă: La 08 aprilie 2009 Î.M.

„Sonatagrup” SRL a depus cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, invocînd drept temei incapacitatea de plată totală a întreprinderii. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 10 aprilie 2009, cererea introductivă a fost admisă spre examinare şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, fiind dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii. În calitate de administrator provizoriu a fost numit Ambrosi Tudor (certificatul de perfecţionare profesională nr. 9698 din 14.12.2007). Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 12 iunie 2009, cererea introductivă a fost admisă faţă de ÎM „Sonatagrup” SRL fiind intentat procesul de insolvabilitate.

În calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a ÎM „Sonatagrup” SRL a fost desemnat Tudor Ambrosi. În cadrul procedurii de insolvabilitate au fost validate creanţele a 14 creditori în valoare totală de 2 521 970 lei (f.d. 109, vol. 2). La 11.07.2011 instanţa de insolvabilitate a dispus încetarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „Sonatagrup” SRL şi a iniţiat procedura de lichidare a 1 acesteia, pe motiv că debitorul nu dispune de masă debitoare suficientă pentru acoperirea creanţelor creditoare şi a cheltuielilor procesului de insolvabilitate, obligînd lichidatorul desemnat să prezinte instanţei de judecată bilanţul de lichidare a debitorului şi concluzia despre lipsa masei debitoare spre aprobare (f.d.

117, vol. 2). Încheierea de încetare a procesului de insolvabilitate şi trecere la lichidarea debitorului a fost atacată cu recurs de către creditorii SRL „Salant-M” şi SRL „Vadina”. Prin decizia Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie din 10.11.2011 recursul declarat de SRL „Salant-M” şi SRL „Vadina” a fost admis, încheierea Curţii de Apel Economice din 11.07.2011 a fost casată, iar cauza a fost restituită spre rejudecare (f.d. 130-139, vol. 2). Procesul de insolvabilitate continuă pînă în prezent.

La 08.02.2012, în cadrul procedurii de insolvabilitate, creditorul SRL „Salant- M” a depus în instanţă o cerere de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL – directorului Marcov D., contabilului-şef Hamurari V., asociaţilor Moraru Boris şi Danilişin Iurii, în vederea satisfacerii creanţelor creditoriale din contul averii lor personale, în măsura în care masa debitoare este insuficientă pentru executarea tuturor creanţelor creditorilor.

În motivarea cererii de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL în proces de insolvabilitate, creditorul SRL „Salant-M” a invocat, că cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de societate a fost depusă de debitor cu încălcarea termenului stabilit la art. 26 al Legii insolvabilităţii de o lună din data survenirii temeiurilor de insolvabilitate, ÎM „Sonatagrup” SRL fiind în incapacitate de plată încă în luna august 2008, că auditul efectuat în luna decembrie 2008 la iniţiativa asociatului Moraru Boris a constatat un şir de încălcări financiare în activitatea debitorului, abuzuri din parte conducătorului Societăţii - debitoare, însuşiri ilicite ale mijloacelor băneşti şi bunurilor materiale ale firmei în proporţii deosebit de mari (f.d.

151-152, vol. 2). La 12.11.2012 SRL „Salant-M” a depus o cerere suplimentară la cererea de atragere la răspundere materială subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL în proces de insolvabilitate, în care a indicat că, conform raportului de expertiză din 10.02.2012 nr. 325 efectuat în cadrul urmării penale în cauza nr. 209997270, s-a stabilit că, în baza procesului-verbal al adunării asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL din 17.02.2008, contractului de novaţie din 24.12.2008, în contul stingerii datoriei de 605 777 lei, prin factura de expediţie din 12.01.2009 nr. 542936, debitorul ÎM „Sonatagrup” SRL a transmis în proprietatea „BIS-Engineering” SRL un teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,087 ha, nr. 2 cadastral 01000518336, situat în mun.

Chişinău, str. Ghidighici, iar în baza contractului de gaj din 12.01.2009, prin facturile fiscale nr. 3x4306313 din 23.02.2009, nr. 9x4306315 din 03.04.2009 şi nr. 3x4306316 a transmis în proprietatea „BIS-Engineering” SRL bunuri materiale în valoare de 434058,53 lei. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admisă cererea SRL „Salant-M”, fiind dispusă atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) Moraru Boris pentru o parte din datoriile ÎM „Sonatagrup” în proces de insolvabilitate. La 15 iulie 2013, Moraru Boris, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea privind atragerea sa la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, susţinînd că Curtea de Apel Chişinău a emis hotărîrea sa conducîndu-se de prevederile art. 247-248, 253 ale Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012. Admiţînd pretenţiile creditorului – „Salant-M” SRL, instanţa nu a ţinut cont de art. art. 247, 248 ale Legii insolvabilităţii, care stabilesc condiţiile tragerii la răspundere subsidiară a persoanei pentru datoriile întreprinderii care se află în proces de insolvabilitate: Membrul organului de conducere al debitorului trebuie să fie persoana cu funcţie de răspundere a firmei-debitoare; în acţiunile persoanei cu funcţie de răspundere a firmei-debitoare trebuie să fie stabilită culpa acestuia în survenirea insolvabilităţii debitorului; dreptul de înaintare a pretenţiei de tragere la răspundere subsidiară este oferit de lege în exclusivitate doar administratorului procesului de insolvabilitate (lichidatorului).

Indică că niciodată nu a fost şi nici în prezent nu este persoana cu funcţie de răspundere a firmei debitoare, fapt confirmat de extrasele de la Camera Înregistrării de Stat, care sunt anexate la dosar, precum şi nu a desfăşurat activitate individuală de întreprinzător. Se menţionează că concluzia Curţii de Apel Chişinău despre aceea că Moraru Boris este persoana ce poartă răspundere pentru survenirea stării de insolvabilitate a firmei „Sonatagrup” SRL se bazează pe afirmaţiile verbale ale reprezentantului „Salant-M” SRL, precum şi pe faptul că Moraru Boris a fost fondatorul „Sonatagrup” SRL cu cota-parte de 34% şi, ca fondator al acestei firme, la 17.12.2008 a participat la luarea deciziei la adunarea generală a fondatorilor „Sonatagrup” SRL despre transmiterea patrimoniului către firma „BIS-Engineering” SRL, în contul stingerii datoriei în sumă de 1.037328,81 lei.

Făcînd trimitere la art. 221 alin. (1), lit. g), i) al Legii insolvabilităţii nr. 632 DIN 14.11.2001, Curtea de Apel Chişinău l-a calificat ca fiind persoană cu funcţie de 3 răspundere, care în ultimele trei luni de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate a acţionat în dauna celorlalţi creditori şi comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Însă această concluzie este eronată, deoarece procesul de insolvabilitate a firmei „Sonatagrup” SRL a fost intentat la 12 iunie 2009 – cu aproape 5 luni mai tîrziu decît data luării deciziei de transmitere a patrimoniului către firma „BIS-Engineering” SRL în contul stingerii datoriei (f.d. 59, vol. I). Care au fost alte acţiuni ale lui Moraru Boris şi care au pricinuit daune patrimoniului creditorului, instanţa de judecată nu le-a stabilit şi nu a argumentat aceste fapte.

În afară de aceasta, recurentul invocă că nu a făcut parte şi nu face parte actualmente din persoanele cu funcţii de răspundere ale firmei „Sonatagrup” SRL şi de aceea art. 221 al Legii insolvabilităţii Nr. 632 din 14.11.2001 nu se propagă asupra sa. La 05 august 2013 SRL „Salant-M” prin intermediul cancelariei a depus o referinţă prin care a invocat dezacordul cu recursul declarat de Moraru Boris, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de Moraru Boris, de a casa hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii depuse de SRL „Salant-M”, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Reieşind din materialele cauzei se constată că prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 12 iunie 2009, a fost admisă cererea introductivă faţă de ÎM „Sonatagrup” SRL, fiind intentat procesul de insolvabilitate. La 08.02.2012, în cadrul procedurii de insolvabilitate, creditorul SRL „Salant- M” a depus în instanţă o cerere de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL – directorului Marcov D., contabilului-şef Hamurari V., asociaţilor Moraru Boris şi Danilişin Iurii, în vederea satisfacerii creanţelor creditoriale din contul averii lor personale, în măsura în care masa debitoare este insuficientă pentru executarea tuturor creanţelor creditorilor.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost admisă cererea SRL „Salant-M”, fiind dispusă atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) Moraru Boris pentru o parte din datoriile ÎM „Sonatagrup” în proces de insolvabilitate. 4 În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a indicat că dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană.

A mai indicat că hotărîrea de transmitere a bunurilor asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) în contul stingerii datoriei „BIS- Engineering” SRL a fost adoptată de adunarea generală a asociaţilor ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate), care potrivit reglementărilor art. 48 al Legii nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată, este organul suprem de conducere a societăţii cu răspundere limitată, iar Moraru Boris a participat la acea adunare generală şi a votat pentru adoptarea hotărîrii respective. Mai mult decît atît, reieşind din conţinutul normei art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, în afară de membrii organelor de conducere ale debitorului menţionaţi la art. 247 al Legii, poate fi atrasă la răspundere şi orice altă persoană, care s-a făcut vinovată de comiterea acţiunilor enumerate în art. 248 al Legii şi căreia i-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră soluţia primei instanţe ca una neîntemeiată, lipsită de suport legal, reieşind din următoarele considerente. Reieşind din prevederile art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prin urmare, reieşind din norma legală, se constată că Moraru Boris este asociat cu 34% al ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate). La materialele dosarului nu persistă nici un act (probă) care ar demonstra că Moraru Boris să fi fost membru al organelor de conducere ale ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate).

Totodată reieşind din prevederile art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii / lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: 5 a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. La caz, urmează de menţionat că la 17.12.2008 recurentul a participat la luarea deciziei la adunarea generală a fondatorilor ÎM „Sonatagrup” SRL, unde s-a examinat chestiunea privind transmiterea patrimoniului către firma „BIS- Engineering” SRL, în contul stingerii datoriei în sumă de 1037328,81 lei. Mai mult, de către reclamantul SRL „Sanat-M” nu au fost prezentate careva probe că în urma acţiunilor lui Moraru Boris a fost prejudiciată întreprinderea ÎM „Sonatagrup” SRL, care s-ar încadra în unul din cele 9 temeiuri arătate în art. 248 alin. (1) a Legii insolvabilităţii.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu sunt temeiuri legale de atragere a recurentului Boris Moraru la răspundere subsidiară, iar concluziile primei instanţe privind temeinicia cererii SRL „Salant-M” privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului Boris Moraru sunt neîntemeiate şi ilegale. În afară de aceasta, potrivit art. 130 în coroborare cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă.

Însă-şi din dispozitivul hotărîrii primei instanţe nu este clar în care parte recurentul urmează să poartă răspundere subsidiară, şi ca urmare o astfel de soluţie este una neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, 6 prin care cererea administratorului SRL „Salant-M” privind atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL, Moraru Boris de respins. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Moraru Boris.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 în pricina civilă privind intentarea procesului de insolvabilitate a ÎM „Sonatagrup” SRL, la cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) Moraru Boris şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se respinge cererea SRL „Salant-M” privind atragerea la răspunderea subsidiară a asociatului ÎM „Sonatagrup” SRL (în proces de insolvabilitate) – Boris Moraru. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 7