2rac-559/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Teleneşti Dosarul nr. 2rac-559/13 Judecător: V. Stihi Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Amiconstruct”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Amiconstruct” către Consiliul raional Teleneşti şi Primăria s. Ordăşei, r-l Teleneşti cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, CONSTATĂ : La 16.12.2011, SRL „Amiconstruct” a înaintat cerere de chemare de judecată către Consiliul raional Teleneşti şi Primăria s. Ordăşei, r-nul Teleneşti cu privire la încasarea forţată în mod solidar a sumei de 182 872,36 lei cu titlu de datorie rezultată din neonorarea obligaţiei conform contractului de antreprinză.

În motivarea pretenţiilor, reclamantul a indicat că, conform contractului de antrepriză nr. 40 din 06 septembrie 2010, încheiat între Consiliul raional Teleneşti şi Primăria s. Ordăşei, r-nul Teleneşti pe de o parte şi SRL „Amiconstruct”, ultima a executat lucrări de construcţie a galeriei şi lucrări de reparaţie a grădiniţei de copii din satul Ordăşei, r-nul Teleneşti cu valoarea devizului de cheltuieli de 854701,55 lei. Lucrările au fost încheiate la 01 iulie 2011, despre ce a fost întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Pe parcursul efectuării lucrărilor s-a constatat strict necesar de a efectua un şir de lucrări suplimentare, care nu au fost incluse în devizul de cheltuieli de către proiectanţii firmei „Fainex” SRL.

Au depăşit esenţial devizul de cheltuieli, întrucît legislaţia în vigoare permite şi anume art. 949 Cod civil. Devizul de cheltuieli a fost depăşit cu suma de 158970,96 lei, care constă din următoarele: La executarea fundaţiei n-a fost prevăzut de către proiectanţi şi nu a fost inclus în caietul de sarcini cantitatea de armatură necesară pentru armarea fundaţiei şi anume 96,8 kg, apoi la construcţia ramei s-au folosit 168,7 kg, la elementele de consolidare s-au folosit 34,5 kg. În cazul neefectuării volumului de lucru suplimentar, neprevăzut de devizul de cheltuieli iniţial, starea încăperilor ar fi dus la imposibilitatea exploatării de mai departe, iar efectuarea ulterioară a lor putea duce la cheltuieli suplimentare cu 1 strămutarea sistemelor instalate.

Reclamantul susţine că a fost nevoit să recurgă la depăşirea devizului de cheltuieli. La nenumărate adresări către beneficiari, pentru a confirma volumul de lucru suplimentar efectuat, atît Consiliul raional Teleneşti cît şi Primăria s. Ordăşei, r-nul Teleneşti nu au reacţionat şi nu s-au expus asupra cazului. La data de 05.09.2011, apoi la data de 04.10.2011 şi la 24.10.2011 au fost expediate părţilor scrisori- pretenţii, care au rămas fără răspuns. Solicită reclamantul încasarea forţată din contul pîrîţilor în mod solidar a sumei de 182 872,36 lei. În drept reclamantul îşi întemeiază pretenţiile sale pe prevederile art. 949 Cod civil. Pe parcursul examinării pricinii în instanţa de fond, reclamantul şi-a diminuat volumul pretenţiilor, indicînd că suma restantă de 23 901,40 lei a fost achitată de către pîrîţi, de aceea solicită încasarea sumei de 158 970,96 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 noiembrie 2012 acţiunea depusă de SRL „Amiconstruct” a fost respinsă din lipsă de temei. La 04 ianuarie 2013, SRL „Amiconstruct”, a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea cererii, apelantul a indicat, că la examinarea cauzei instanţa de fond a dat o apreciere greşită probelor administrate nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond şi incorect a aplicat legea.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Amiconstruct”, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 noiembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. În motivarea deciziei sale, instanţa de apel a luat în considerare şi reglementările aliniatului (1) al art. 949 CC, conform căruia, în cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau eliberarea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 15 august 2013 SRL „Amiconstruct a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de chemare în judecată şi cererea de apel.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Adaşan Liviu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Adaşan Liviu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Amiconstruct”, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a a SRL „Amiconstruct” către Consiliul raional Teleneşti şi Primăria s. Ordăşei, r-nul Teleneşti cu privire la încasarea forţată a sumei de 158970,96 lei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4