2ra-3409/13 — Încasarea despăgubirilor materiale

prima instanţă: I. Mînăscurtă dosarul nr.2ra-3409/13 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova împotriva Elenei Astapovici cu privire la încasarea despăgubirilor materiale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, prin care apelul declarat de Departamentul Poliţiei de Frontieră (succesor a Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova) a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 06 martie 2013 de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 05 iulie 2012 Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Astapovici cu privire la încasarea despăgubirilor materiale. În motivarea acţiunii a indicat că Astapovici Elena a activat în cadrul Serviciului Grăniceri în perioada 11 august 2003 – 26 iulie 2010. În luna mai anul 2010 Astapovici Elena a înaintat raport privind acordarea concediului anual obligatoriu pentru anul 2010. La 16 iunie 2010 a fost emis ordinul Directorului General nr. 113 în temeiul căruia Astapovici Elena a beneficiat de concediu anual obligatoriu în număr de 35 zile cu acordarea ajutorului material anual.

La 23 iulie 2010 prin ordinul 379/ps Astapovici Elena a fost trecută în rezerva Forţelor Armate în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. m) Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor (din iniţiativă personală), iar prin ordinul Directorului General al Serviciului Grăniceri nr. 142 din 27 iulie 2010 a fost exclusă din listele efectivului Serviciului Grăniceri şi de la toate tipurile de aprovizionare. A invocat că conform art. 148 alin. (4) Codul muncii, pârâta reieşind din faptul că s-a eliberat înainte de expirarea anului de muncă 2010 în contul căruia a folosit deja concediul, este obligată să restituie suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului (suma achitată pentru concediul anual obligatoriu utilizat înainte de expirarea anului) care constituie 1922,74 lei.

La 10 mai 2012 a adresat pîrîtei cerere prealabilă solicitând restituirea benevolă a sumei achitate pentru concediul anual proporţional perioadei din data 1 eliberării pînă la sfârşitul anului 2010 pentru care ea a utilizat concediul anual, însă nu a primit nici un răspuns, din care motiv a înaintat prezenta acţiune. Solicită Departamentul Poliţiei de Frontieră (succesor a Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova) încasarea din contul Elenei Astapovici în beneficiul Departamentului Poliţiei de Frontieră a sumei de 1922,74 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 06 martie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 01 aprilie 2013 Departamentul Poliţiei de Frontieră a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 apelul declarat de Departamentul Poliţiei de Frontieră a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 06 martie 2013. Prin procura din 11 ianuarie 2013 Lozan Sergiu a fost împuternicit de Departamentul Poliţiei de Frontieră să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată, cu dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească, etc. La 09 august 2013 Lozan Sergiu a declarat recurs în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instaţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanţele de judecată eronat au interpretat circumstanţele de drept şi neîntemeiat nu s-au expus asupra recunoaşterii acţiunii de către intimată. În conformitate cu art. 439 Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 recursul declarat de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) şi art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează în lipsa părţilor, în limitele invocate în cerere, pe baza referinţei depuse de intimat şi fără a administra noi dovezi. La 07 octombrie 2013 Elena Astapovici a depus referinţă la recursul declarat de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră şi a solicitat declararea inadmisibilităţii acestuia. Verifecînd argumentele invocate de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră pe baza materialelor dosarului şi a referinţei depuse de Astapovici Elena, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii din următoarele motive.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 19 iunie 2013 la 12 iulie 2013 (f. d. 228). Prin urmare, recursul declarat de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră la 09 august 2013 este depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din actele pricinii rezultă că Astapovici Elena a activat în cadrul Serviciului Grăniceri în perioada 11 august 2003 – 26 iulie 2010. La 01 mai 2010 Astapovici Elena a înaintat raport privind acordarea concediului anual obligatoriu pentru anul 2010. La 16 iunie 2010 a fost emis ordinul Directorului General de brigadă nr. 113 conform căruia Elenei Astapovici i s-a acordat concediu anual obligatoriu pe termen de 35 zile, de la 17 iunie 2010 pînă la 21 iulie 2010. La 23 iulie 2010 prin ordinul 379/ps Astapovici Elena a fost trecută în rezerva Forţelor Armate conform art. 35 alin. (3) lit. m) Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, din iniţiativă personală, iar prin ordinul Directorului General al Serviciului Grăniceri nr. 142 din 27 iulie 2010 a fost exclusă din listele efectivului Serviciului Grăniceri şi de la toate tipurile de aprovizionare.

Prin prezenta acţiune Departamentul Poliţiei de Frontieră solicită încasarea din contul Elenei Astapovici a sumei de 1922,74 lei cu titlu de despăgubiri materiale, care au survenit în urma demisionării intimatei înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia ea a folosit deja concediul. La 06 martie 2013 Astapovici Elena a depus referinţă în care a indicat că urmează să restituie Departamentului Poliţiei de Frontieră suma de 1280,41 lei, dar nu 1922,74. În conformitate cu art. 131 alin. (4) şi (6) Codul de procedură civilă, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor.

Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. În cazul cînd instanţa judecătorească are îndoieli referitor la recunoaşterea efectuată, constatînd că s-a procedat astfel pentru tăinuirea circumstanţelor reale ale pricinii ori în urma unei înşelăciuni, violenţe, ameninţări sau erori, ea va respinge, printr-o încheiere, recunoaşterea. În acest caz, faptele recunoscute urmează a fi dovedite în baza regulilor generale. Contrar prevederilor art. 131 alin. (4) şi (6) Codul de procedură civilă, prima instanţă şi instanţa de apel nu au respins recunoaşterea parţială a acţiunii Elenei Astapovici printr-o încheiere.

În asemenea circumstanţe se constată că instanţele de judecată au încălcat prevederile legii procedurale. 3 Conform art. 148 alin. (4) Codul muncii, în caz de eliberare a salariatului înainte de expirarea anului de muncă în contul căruia el a folosit deja concediul, angajatorul îi poate reţine din salariu suma achitată pentru zilele fără acoperire ale concediului. Reţinerea pentru aceste zile nu se face dacă salariatul şi-a încetat sau suspendat activitatea în temeiurile indicate la art.76 lit. e), art.78 alin.(1) lit. d), art.82 lit. a) şi i), art.86 alin.(1) lit. b)-e) şi u), în caz de pensionare sau înmatriculare la o instituţie de învăţămînt conform art. 85 alin. (2), precum şi în alte cazuri prevăzute de contractul colectiv sau cel individual de muncă ori prin acordul scris al părţilor.

Instanţa de apel referindu-se la norma de drept citată a respins apelul Departamentului Poliţiei de Frontieră şi a menţinut hotărîrea primei instanţe de respingere a acţiunii motivînd că recurentul solicită încasarea sumei, dar nu reţinerea acestei sume din salariul intimatei, situaţie care nu este reglementată de prevederile normei de drept citată. Concluziile expuse în acest sens sunt contradictorii şi se consideră eronate din următoarele motive.

Conform art. 348 Codul muncii, jurisdicţia muncii are drept obiect soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi conflictelor colective de muncă privind purtarea negocierilor colective, încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor colective şi individuale de muncă, a convenţiilor colective prevăzute de prezentul cod, precum şi soluţionarea conflictelor colective privind interesele economice, sociale, profesionale şi culturale ale salariaţilor, apărute la diferite niveluri între partenerii sociali. Articolul 354 lit. c) Codul muncii prevede că se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă.

Actele pricinii atestă că litigiul dedus judecăţii este generat de divergenţele dintre Departamentului Poliţiei de Frontieră şi Astapovici Elena în legătură cu încetarea contractului individual de muncă. Prin urmare, cerinţa recurentului de încasare a sumei solicitate este justificată prin prevederile art. 348 şi art. 354 lit. c) Codul muncii, iar concluziile primei instanţe şi a instanţei de apel că solicitarea de încasare a sumei şi nu de reţinere a acesteia nu are suport legal este contradictorie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept citate. În aceste circumstanţe, deoarece suma pretinsă de recurent a fost achitată Elenei Astapovici care a solicitat încetarea contractului individual de muncă anterior finisării anului calendaristic, pretenţia de restituire a sumei de 1922,74 lei pentru zilele fără acoperire ale concediului urmează a fi admisă integral.

Or, această sumă nu reprezintă salariul plătit în plus de către angajator care nu ar putea fi reţinut în temeiul art. 148 alin. (5) Codul muncii, ci este indemnizaţia de concediu de care intimata Astapovici Elena a beneficiat şi a încetat relaţiile de muncă din proprie iniţiativă, înainte de finisarea anului calendaristic. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit pe deplin circumstanţele pricinii, însă au încălcat normele de drept procedural şi material, că nu este necesară verificarea suplimentară de 4 dovezi şi acţiunea este întemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 06 martie 2013 şi de a emite o nouă hotărîre de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Lozan Sergiu în interesele Departamentului Poliţiei de Frontieră. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 06 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova împotriva Elenei Astapovici cu privire la încasarea despăgubirilor materiale şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova împotriva Elenei Astapovici cu privire la încasarea despăgubirilor materiale.

Se încasează de la Astapovici Elena în beneficiul Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova suma de 1922 (una mie nouă sute douăzeci şi doi) lei 74 bani. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan 5