3ra-1176/13 — Anularea parţială a ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Minciuna dosar nr. 3ra-1176/12 DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Alexandru Siminiuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Siminiuc împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea parţială a ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 20 iulie 2012, Alexandru Siminiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea parţială a ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că a activat în cadrul Serviciului de Grăniceri în funcţia de inspector superior al punctului de trecere a frontierei de stat Briceni- Rosoşeni, în baza contractului încheiat la 24 octombrie 2007 pe o perioadă de 5 ani. Prin ordinul Directorului General al Serviciului de Grăniceri al Republicii Moldova nr. 151/ps din 29 iunie 2012 a fost eliberat din funcţie în conformitate cu prevederile lit. h) alin. (3) art. 35 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, în urma unor măsuri de organizare dacă este imposibilă folosirea militarului într-o funcţie similar celei deţinute în serviciu militar şi dacă el nu acceptă să fie transferat într-o funcţie inferioară.

Menţionează că cu ordinul nominalizat a luat cunoştinţă la 02 iulie 2012 după ce şeful interimar al Direcţiei regionale supraveghere şi control al frontierei de stat Edineţ a emis ordinul nr. 125 din 29 iunie 2012 cu privire la excluderea din listele Direcţiei Regionale şi de la toate tipurile de aprovizionare. Consideră că ordinul de eliberare a lui din funcţie este ilegal, deoarece temei pentru eliberarea lui din funcţia deţinută au constituit măsurile de organizare şi anume reorganizarea Serviciului de Grăniceri în Poliţia de Frontieră, conform prevederilor Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011, în vigoare de la 01 iulie 2012. Indică că a fost posibilă angajarea lui într-o funcţie similară în cadrul poliţiei de frontieră celei deţinute în serviciu militar prin contract, deoarece la angajare în serviciu au fost selectaţi candidaţi care nu au studii superioare, nu cunosc limba de stat şi nu au vechime şi experienţă de munca.

Susţine că el ca absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Al. Russo din mun. Bălţi, cu stagiu în Serviciul de Grăniceri din anul 2005 a fost eliberat din serviciu, pe când au fost selectate şi angajate persoane care nu corespund cerinţelor prevăzute de art. 16, art. 17 al Legii cu privire la poliţia de frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, fapt prin care el a fost privat de posibilitatea de a munci şi a-şi întreţine copilul. Solicită anularea parţială a ordinului Directorului General al Serviciului de Grăniceri al RM nr. 151/ps din 29 iunie 2012 cu privire la eliberarea din funcţie a plutonierului adjutant Alexandru Siminiuc ca ilegal, restabilirea lui în funcţia de inspector superior al secţiei de control a Frontierei de stat Briceni-Rosoşeni, încasarea din contul Departamentului Poliţiei de Frontieră în beneficiul lui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru, cu titlu de prejudiciul moral suma de 5000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 25 iulie 2012 a fost dispusă strămutarea cauzei spre judecare la Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 30 octombrie 2012 a fost dispusă strămutarea cauzei spre judecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 05 aprilie 2013, Alexandru Siminiuc a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, susţinând că instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii în fond şi a interpretat în eronat legea.

Menţionează că la caz nu a fost imposibilă angajarea lui în funcţie similară în cadrul poliţiei de frontieră celei deţinute în serviciu prin contract, deoarece la angajare în serviciul au fost selectaţi candidaţi care nu au studii superioare, nu cunosc limba de stat şi nu au vechime şi experienţă în muncă. Indică că el ca absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Al. Russo din mun. Bălţi, cu stagiu în Serviciul de Grăniceri din anul 2005 a fost eliberat din serviciu, fiind selectate şi angajate persoane care nu corespund cerinţelor prevăzute de art. 16, art. 17 al Legii cu privire la poliţia de frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011. Consideră că motivarea instanţei precum că el nu a depus cerere conform art. 60 alin. (4) din Legea cu privire la poliţia de frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011 pentru a fi numit în funcţie similară nu a fost probat în instanţă de către pârât, acest fapt fiind reţinut doar din explicaţiile reprezentantului intimatului.

Afirmă că în şedinţa de judecată intimatul nu a prezentat probe care ar indica la faptul că a fost imposibilă folosirea lui în calitate de militar prin contract într-o funcţie similară celei deţinute în serviciu militar şi că el a refuzat să fie transferat într-o funcţie inferioară. 2 Indică că cu conducerea Direcţiei Regionale Edineţ a Serviciului de Grăniceri a fost în relaţii ostile din cauza unor ordine de sancţionare care nu i-au fost aduse la cunoştinţă fiind lipsit de posibilitatea de a le contesta în modul prevăzut de lege. Mai indică că cererile de numire în funcţii similare au fost prezentate militarilor prin contract după eliberarea lui din funcţie şi intrarea în vigoare a legii, precum şi contractele individuale de muncă de asemenea au fost încheiate după aceasta dată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 18 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 59). Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul depus la 05 aprilie 2013 a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului anularea parţială a ordinului Directorului General al Serviciului de Grăniceri al RM nr. 151/ps din 29 iunie 2012 cu privire la eliberarea din funcţie a plutonierului adjutant Alexandru Siminiuc ca ilegal, restabilirea lui în funcţia de inspector superior al secţiei de control a Frontierei de stat Briceni-Rosoşeni, încasarea din contul Departamentului Poliţiei de Frontieră salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei şi cheltuielile de judecată prima instanţă, judecând pricina, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea soluţiei date prima instanţă a reţinut că prin preavizul din 02 mai 2012 Alexandru Siminiuc a fost înştiinţat contra semnătură despre lichidarea funcţiei militate din cadrul structurii militate a Serviciului Grănicerilor, însă nu a îndeplinit prevederile art. 60 alin. (4) din Legea cu privire la Poliţia de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011 şi nu a depus o cerere pentru a fi numit în funcţie similară sau corespondentă în cadrul Poliţiei de Frontieră. Instanţa de recurs consideră, însă, că interpretarea dată de prima instanţă, în sensul expus este bazată pe o apreciere unilaterală a situaţiei de fapt şi dată cu interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz.

Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului prin ordinul Serviciului Grăniceri RM nr. 151/ps din 29 iunie 2012 plutonierul adjutant Alexandru Siminiuc, inspector superior al punctului de trecere a frontierei de stat „Briceni” al Direcţiei regionale supraveghere şi control a frontierei de stat „Edineţ” a fost eliberat în rezervă în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) lit. h) al Legii cu privire la statutul militarilor.

3 Ordinul nominalizat a fost emis ca urmare a reorganizării Serviciului Grăniceri RM în Poliţia de Frontieră, în corespundere cu prevederile art. 60 alin. (2) al legii cu privire la Poluţia de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011. Conform art. 35 alin. (3) lit. h) al Legii cu privire la statutul militarilor, prevederi reţinute, de altfel, şi de către Serviciul Grăniceri RM la adoptarea ordinului nr. 151/ps din 29 iunie 2012 cu privire la eliberarea în rezervă a lui Alexandru Siminiuc, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează în urma unor măsuri de organizare – dacă este imposibilă folosirea militarului într-o funcţie similară celei deţinute în serviciul militar şi dacă el nu acceptă să fie transferat într-o funcţie inferioară.

În interpretarea corectă a acestor prevederi legale este de înţeles că anume administraţia, odată cu reorganizarea Serviciului de Grăniceri RM, unde a activat Alexandru Siminiuc, avea obligaţia de a întreprinde măsuri în vederea folosirii militarului Alexandru Siminiuc în cadrul Poliţiei de Frontieră într-o funcţie similară celei deţinute în serviciul militar din Serviciul de Grăniceri RM, iar în caz de imposibilitate de acordare a unei funcţii similare celei deţinute, urma să-i fie acordată o funcţie inferioară. Şi numai dacă acesta nu accepta transferul într-o funcţie inferioară urma să fie eliberat. Aspectul dat rezultă şi din alin. (2) art. 60 din Lege cu privire la Poliţia de Frontieră care prevede că Serviciul Grăniceri se reorganizează în Poliţia de Frontieră şi se transmite în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Poliţia de Frontieră este succesorul misiunii, funcţiilor, atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor Serviciului Grăniceri. La caz, însă, se constată că prima instanţă, în mod arbitrar, a reţinut că Alexandru Siminiuc nu a depus o cerere pentru a fi numit în funcţie similară sau corespondentă în cadrul Poliţiei de Frontieră, fără a verifica respectarea de către intimat a prevederilor legale menţionate şi fără a stabili dacă, în urma reorganizării Serviciului Grăniceri în Poliţia de Frontieră, a fost sau nu posibil folosirea lui Alexandru Siminiuc într-o funcţie similară celei deţinute în serviciul militar, precum şi dacă a fost sau nu propus ultimului transferarea într-o altă funcţie inferioară celei deţinute până la reorganizare.

În plus, instanţa de recurs consideră că litigiul dat urma a fi examinat şi prin prisma prevederilor art. 64 alin. (3) CM care prevede că în caz de reorganizare sau de schimbare a proprietarului unităţii, succesorul preia toate drepturile şi obligaţiile existente la momentul reorganizării sau schimbării proprietarului, ce decurg din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă. Concedierea salariaţilor în aceste cazuri este posibilă numai cu condiţia reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate. Prin urmare, este cert că soluţia primei instanţe este una superficială, care nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Or, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. 4 Mai mult că aspectele indicate mai sus au fost invocate în cadrul dezbaterilor judiciare de către Alexandru Siminiuc, care, însă, au rămas fără examinare şi apreciere de către instanţă. În această ordine de idei, reieşind din faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

La rejudecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Râşcani mun.

Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Alexandru Siminiuc. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Siminiuc împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea parţială a ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Râşcani mun.

Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu 5