3ra-1406/16 — anularea ordinului de concediere

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.3ra-1406/16 Mun. Chișinău Judecător: A. Miron Curtea de Apel Chișinău Judecători: Iu. Cimpoi, L. Bulgac, N. Simciuc ÎNCHEIERE 26 octombrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Valeriu Doagă Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mocanu Dumitru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Dumitru împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, repunerea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, C O N S T A T Ă : La 27 octombrie 2014, Dumitru Mocanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza ordinului DPF nr.766/ps din 10 iulie 2013 a fost angajat în serviciul poliției de frontieră în baza contractului individual de muncă de pe 09 iulie 2013 în conformitate cu prevederile art.18 al Legii nr.283-XIX din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, în funcția de șef adjunct al Direcției regionale Sud, transferat din Inspectoratul de Poliție Cahul al IGP al MAI, cu conferirea gradului special locotenent echivalent gradului special de poliție.

Concretizează reclamantul că în baza ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1128ps din 07 octombrie 2014, a fost sancționat în mod disciplinar cu eliberarea din serviciu pentru neasigurarea aplicării uniforme a cadrului legislativ și neexercitarea atribuțiilor de serviciu în strictă conformitate cu legislația în vigoare, având drept bază precum că în urma verificărilor activității Direcției regionale Sud a Departamentului Poliției de Frontieră s-au depistat un șir de neajunsuri în executarea atribuțiilor de serviciu, a dat indicații ilegale personalului din subordine și nu a întreprins măsuri promte pentru împiedicarea executării acestora și fiind responsabil de înregistrarea, vizarea informațiilor și gestionarea REI-2 nu a întreprins măsurile necesare și nu a verificat înregistrarea în termenii stabiliți de lege a informației parvenite, respectiv invocându-se nerespectarea prevederilor art.12 alin.(l) lit. lit. a), e) al Legii nr.283-XIX din 28 decembrie 2011 cu privire la Frontieră, pct. pct. 52-53 al Codului deontologic al polițistului de frontieră aprobat prin ordinul Șefului DPF nr. 500 1 din 21 noiembrie 2013, reieșind și din concluzia anchetei de serviciu din 26 septembrie 2014 și procesul-verbal al ședinței Consiliului de disciplină al Departamentului Poliției de Frontieră din 02 octombrie 2014, art. 35 lit. f) al Legii 283. Consideră că,

ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr.1128 ps din 07 octombrie 2014 cu privire la sancționarea disciplinară a polițistului Poliției de Frontieră, este ilegal în fond fiind emis contrar legii cu încălcarea procedurii stabilite. Cere, Dumitru Mocanu anularea ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr.1128/ps din 07 octombrie 2014, privind sancționarea lui Mocanu Dumitru, în mod disciplinar cu eliberarea din serviciu, restabilirea lui Mocanu Dumitru la serviciu, în funcția anterior deținută de șef adjunct al Direcției regionale Sud al DPF al MAI, încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul său a salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și suma de 10000 lei în vederea reparării prejudiciului moral cauzat, precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi suportate până la emiterea hotărârii în fond.

În cadrul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor indicând că, în baza ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1128/ps din 07 octombrie 2014 a fost sancționat în mod disciplinar cu eliberarea din serviciu pentru neasigurarea aplicării uniforme a cadrului legislativ și neexercitarea atribuțiilor de serviciu în strictă conformitate cu legislația în vigoare, având drept bază precum că în urma verificărilor activității Direcției regionale Sud a Departamentului Poliției de Frontieră s-au depistat un șir de neajunsuri în executarea atribuțiilor de serviciu, a dat indicații ilegale personalului din subordine și nu a întreprins măsurile prompte pentru împiedicarea executării acestora și fiind responsabil de înregistrarea, vizarea informațiilor și gestionarea REI-2 nu a întreprins măsurile necesare și nu a verificat înregistrarea în termenii stabiliți le lege a informației parvenite, respectiv invocându-se nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. lit. a), e) al Legii nr. 283- XIX din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, pct. pct. 52-53 al Codului deontologic al polițistului de frontieră aprobat prin ordinul Șefului DPF nr. 500 din 21 noiembrie 2013, reieșind și din concluzia anchetei de serviciu din 26 septembrie 2014 și procesul-verbal al ședinței Consiliului de disciplină al DPF din 02 octombrie 2014,

art. 35 lit. f) al Legii 283. În conformitate cu propunerile din cadrul încheierii anchetei de serviciu din 26 septembrie 2014 reclamantul Dumitru Mocanu a fost propus spre sancționare în mod disciplinar cu eliberarea din serviciu, pentru pretinsele încălcări a prevederilor pct. 9, sub.

3), pct. 10, alin. (1), pct. 11 lit. e) a fișei postului; pct. 52-53 a ordinului DPF nr.500 din 21 noiembrie 2013 „Cu privire la aprobarea Codului deontologic al polițistului de frontieră”, art. 12 alin. (1) lit. lit. a), e) al Legii nr. 283-XIX din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră - manifestate prin neasigurarea realizării aplicării uniforme a cadrului legislativ național pe sectorul responsabilitate de către efectivul din subordine, neexecutarea atribuțiilor de serviciu în strictă conformitate cu Regulamentul intern, dispunerea spre examinare a materialelor contrar prevederilor art. 273 alin. (2) Cod de procedură penală, aprobarea documentelor cu decizii definitive ce a dus la tăinuirea infracțiunii prevăzute de ar.

332 Codul penal. Concretizează reclamantul că în cadrul anchetei de serviciu care a stat la baza emiterii ordinului de sancționare, s-au examinat materialele înregistrate în R-2 cu nr.2, 55 din anul 2013 și respectiv cu nr. nr. 27, 36, 47, 48, 51, 78, 84, 111 din anul 2014 și nr. 137 din 30 iulie 2014 aflat în gestiunea lt. major Ion Fana. La fel, conform încheierii anchetei de serviciu menționate s-a concluzionat că în privința lui Mocanu Dumitru în cadrul examinării materialelor nr. nr. 2, 55, 51, 27, 36, 2 47, potrivit legislației muncii, nu poate fi aplicată sancțiunea disciplinară pe motivul expirării termenului de prescripție.

Temei pentru emiterea ordinului de concediere a servit și procesul-verbal al ședinței Consiliului de disciplină al DPF din 02 octombrie 2014. Pentru acțiunile reclamantului materialele anchetei de serviciu din 26 septembrie 2014 au fost expediate în cadrul Procuraturii Anticorupție pentru examinarea lor și adoptarea deciziei în conformitate cu prevederile art.274 Codul de procedură penală. Potrivit ordonanței din 28 noiembrie 2014, emisă de Procurorul în Serviciul Sud al Procuraturii Anticorupție, A. Ciuleacu, s-a dispus de a refuza în începerea urmăririi penale, cu privire la demersul Șefului Serviciului Protecție Internă și anticorupție a MAI RM, A.Postică, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Procesul penal nr.20141560098 fiind clasat. Menționează că potrivit ordonanței din 16 septembrie 2014 emisă de către Procurorul în Procuratura raionului Cahul E. Botnari, în cadrul procesului penal nr. 20141501011 s-a dispus de a nu pornii urmărirea penală, pe faptul depistării plantelor asemănătoare cu cânepa în depozitul pichetului de grăniceri din satul Brînza, r-1 Cahul din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fiind clasat procesul penal. Consideră că principalul element - vinovăția lui Dumitru Mocanu nu a fost stabilită în ordinul de sancționare. Prin sancționarea sa ilegală, conform actului administrativ contestat, i-a fost încălcat dreptul fundamental la muncă și la protecția muncii prin prisma art.43 din Constituție, la fel i-au fost lezate drepturile sale nepatrimoniale, fiindu-i cauzat și un prejudiciu de ordin moral, manifestat prin suferințe fizice și psihice, cât și discreditarea în fața efectivului subdiviziunilor DPF al MAI.

Consideră că ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1128/ps din 07 octombrie 2014 cu privire la sancționarea disciplinară a polițistului Poliției de Frontieră prin eliberarea din serviciu pe lângă faptul că este ilegal, a fost emis și cu încălcarea procedurii stabilite de Regulamentul interior al Poliției de Frontieră aprobat prin ordinul DPF 86 din 12 octombrie 2014, în special cu încălcarea dreptului de a cunoaște integral materialele anchetei, solicitarea și prezentarea probelor în apărare. Potrivit certificatului de salariu nr.35/22-88 din 21 ianuarie 2015 eliberat de către Direcția regională Sud și semnat de către șeful V.Grosu - salariul mediu al lui Mocanu Dumitru constituie 5 686,25 lei.

Prin urmare, solicită Dumitru Mocanu anularea ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 1128/ps din 07 octombrie 2014, privind sancționarea lui Dumitru Mocanu, în mod disciplinar cu eliberarea din serviciu, ca fiind ilegal; restabilirea lui Dumitru Mocanu la serviciu, în funcția anterior deținută de șef adjunct al Direcției regionale Sud al DPF al MAI; încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu în mărime de 68 235 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 februarie 2016 a fost admisă acțiunea. A fost anulat Ordinul Departamentului Poliției de Frontieră al MAI 1128/ps din 07 octombrie 2014, restabilit reclamantul Dumitru Mocanu în funcția anterior deținută de șef-adjunct al Direcției regionale Sud al DPF al MAI.

A fost încasat de la Departamentul Poliției de Frontieră al MAI în beneficiul lui Dumitru Mocanu salariul pentru lipsa forțată de la serviciu în sumă de 90980 lei, suma de 10000 lei în vederea reparării prejudiciului moral, iar în total suma de 100980 lei. La 17 februarie 2016 și la 11 mai 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea 3 hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 s-a admis apelul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne. S-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 februarie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Mocanu împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, repunerea în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a concluzionat eronat circumstanțele de fapt ale cauzei, aplicând greșit normele de drept material, menționând că în speța dată s-a stabilit faptul eliberării legitime din serviciul a intimatului. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Mocanu Serghei a declarat recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.02.2016 fără modificări. Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 19.05.2016 a fost expediată recurentului la 30.05.2016. Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 25.07.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia. La 04.10.2016, Departamentul Poliției de Frontieră a prezentat referință prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Mocanu Dumitru. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material și procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. 4 În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul declarat de către Mocanu Dumitru asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mocanu Dumitru ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, D I S P U N E: Recursul declarat de către Mocanu Dumitru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului Valeriu Doagă Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5