3ra-1256/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1256/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O.Melniciuc

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) dosarul nr. 3ra-1256/16

instanța de apel: N. Vascan,E.Fistican, V.Negru

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Departamentul

Poliției de Frontieră,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Juvala Igor

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Ministerul

Afacerilor Interne privind recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea achitării

indemnizației,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 03 septembrie 2015, Juvala Igor s-a adresat cu cerere în instanța

de judecată către Departamentul Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu

Ministerul Afacerilor Interne privind recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea

achitării indemnizației.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 01.10.1995, a

început activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Pînă la eliberare din

cadrul Comisariatului General de Politie, a activat în funcția de șef al secție nr.2 a

direcției asigurare și supraveghere specială a Inspectoratului National de

Investigații al IGP.

La data de 26.06.2015, în legătură cu transferul în altă autoritate publică,

contractul individual de munca a încetat. Stagiu din cadrul organelor MAI pînă la

26.06.2015 a constituit 19 ani 7 luni și 25 zile.

În baza ordinului nr.703ps din 26.06.2015, a fost angajat în serviciu de pe

30.06.2015 prin transfer, în funcția de șef al Centrului regional de coordonare al

Direcției regionale Sud al Poliției de Frontieră.

Ulterior, prin ordinul nr.741s din 01.07.2015, a fost transferat în funcția de

șef al secției investigații speciale și analiza de risc a direcției regionale sud al

Poliției de Frontieră, iar la 09.07.2015, a demisionat din funcția de șef al secției

investigații speciale și analiza de risc a direcției regionale sud din cadrul Poliției

de Frontieră.

Potrivit art.l din Legea cu privire la poliția de frontieră, poliția de frontieră

este organul administrației publice, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne,

1

care exercită atribuțiile și implementează politica statului în domeniul

managementului integrat al frontierei de stat, al combaterii migrației ilegale și a

criminalității transfrontaliere. Ministerul Afacerilor Interne exercită controlul și

coordonează activitatea Poliției de Frontieră, elaborează și promovează politica

statului în activitatea Poliției de Frontieră, în domeniul combaterii migrației

ilegale, exercită alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare.

În temeiul hotarîrii Guvernului nr.434 din 19.06.2013, a fost aprobat

Regulamentul cu privire la calcularea vechimii în muncă în vederea determinării

sporului pentru vechime în muncă a polițiștilor de frontieră, care în temeiul alin.

(2) art. 13 al Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, art. 46 al

Legii nr.283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră și art. 18 al

Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne din 23.06.1993, reglementează perioadele

de activitate care se includ în vechimea în muncă (serviciu) pentru personalul cu

statut special al Poliției de Frontieră, procedurile de constatare a vechimii în

muncă și actele ce confirmă perioadele de activitate pentru a fi incluse în vechimea

în muncă.

Stabilirea vechimii în muncă conform Regulamentului enunțat, se aplică

pentru plata sporului pentru vechime în muncă, la calcularea salariului mediu,

indemnizațiilor, suplimentelor, premiilor, acordarea concediului anual și alte

cazuri în care actele normative fac trimitere la vechimea în muncă.

La stabilirea vechimii în muncă se includ următoarele perioade: serviciul în

Poliția de Frontieră, Forțele Armate, organele afacerilor interne, organele

securității statului și ordinii publice, Centrul pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției, Departamente Instituțiilor Penitenciare al Ministerului

Justiției, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne, Serviciul de Protecție și Pază de Stau Serviciul de Stat de

Curieri Speciali și alte formațiuni militare (speciale) create în conformitate cu

legislația Republicii Moldova; perioada de activitate în Departamentul de Stat al

Republicii Moldova pentru Problemele Militare.

Prin urmare Departamentul Politiei de Frontiera, la eliberarea reclamantului

urma sa calculeze tot stagiul pe care î-1 are în cadrul organelor MAI și anume 19

ani 8 luni, dar nu doar 10 zile. Conform anexei nr. 5 la hotarîrea Guvernului nr.434

în cazul eliberării din serviciu, în temeiurile prevăzute de literele a) - g alin. (I)

art.39 din Legea cu privire la Poliția de Frontieră, polițiștilor de frontieră li se

acordă o indemnizație unică, al cărei cuantum variază în funcție de vechimea

calendaristică pentru stabilirea pensiei, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - în

mărime de 6 salarii lunare; de la 10 la 15 ani - în mărime de 8 salarii lunare; de la

15 la 20 de ani - în mărime de 10 salarii lunare. Or, art. 39 lit.(a) din Legea cu

privire la Politia de Frontieră include calcularea și achitarea indemnizației unice la

eliberare din serviciu, inclusiv și în cazurile de demisiei.

La 15.07.2015, în adresa angajatorului a fost înaintată o cerere prealabilă cu

solicitarea de a calcula și a achita indemnizația reieșind din vechimea în muncă.

Prin răspunsul din 28.07.2015, parvenit în adresa reclamantului la 05.08.2015,

cel din urmă a fost informat despre faptul că nu are dreptul la indemnizația unică

de eliberare din serviciu, calculată reieșind din vechimea în muncă avută în cadrul

organelor MAI, din motivul insuficienței de vechime în muncă.

În acest sens, constată că afirmația pîrîtului precum că reclamantului i s-a

2

achitat salariu corect din lipsa vechimii în munca este una eronată.

Solicită reclamantul recunoașterea ca ilegal refuzul angajatorului privind

calcularea și achitarea indemnizației unice la eliberarea din serviciu; obligarea

pîrîtului să calculeze și să achite indemnizația unică la eliberarea din serviciu în

conformitate cu art.39 Legii cu privire la poliția de frontiera și Anexa 5 din

hotărîrea Guvernului nr.434, în baza vechimii în muncă în mărime de 10 salarii

lunare.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015, s-

a admis acțiunea.

S-a constatat ilegal refuzul Departamentului Poliției de Frontieră privind

calcularea și achitarea indemnizației unice la eliberarea din serviciu a lui Igor

Juvala și s-a obligat Departamentul Poliției de Frontieră să calculeze și să achite

indemnizația unică la eliberarea din serviciu lui Igor Juvala, conform art.39 din

Legea cu privire la poliția de frontieră și Hotărîrea Guvernului nr.434 din

19.06.2012 cu privire la Poliția de Frontieră, în mărime de 10 salarii lunare.

La data de 04 noiembrie 2015 Departamentul Poliției de Frontieră a depus

cerere de apel invocînd ilegalitatea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 30 octombrie 2015, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de Departamentul Poliției de Frontieră, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că conform anexei nr.5 la

Regulamentul privind modul de calculare a vechimii în muncă în vederea

determinării sporului pentru vechime în muncă a polițiștilor de frontieră, în cazul

eliberării din serviciu, în temeiurile prevăzute de literele a) - g) alin. (1) art.39 din

Legea nr.283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, polițiștilor

de frontieră li se acordă o indemnizație unică, al cărei cuantum variază în funcție

de vechimea calendaristică pentru stabilirea pensiei, după cum urmează: de la 5 la

10 ani - în mărime de 6 salarii lunare; de la 10 la 15 ani - în mărime de 8 salarii

lunare; de la 15 la 20 de ani - în mărime de 10 salarii lunare; de la 20 la 25 de ani -

în mărime de 14 salarii lunare; de la 25 la 30 de ani - în mărime de 16 salarii

lunare; 30 de ani și mai mult - în mărime de 18 salarii lunare.

Potrivit art.1 din Legea cu privire la poliția de frontieră, poliția de frontieră

este organul administrației publice, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne,

care exercită atribuțiile și implementează politica statului în domeniul

managementului integrat al frontierei de stat, al combaterii migrației ilegale și a

criminalității transfrontaliere. Ministerul Afacerilor Interne exercită controlul și

coordonează activitatea Poliției de Frontieră, elaborează și promovează politica

statului în activitatea Poliției de Frontieră, în domeniul combaterii migrației

ilegale, exercită alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare.

La caz, potrivit carnetului de muncă, Juvala Igor pînă la data de 26.06.2015, a

acumulta un stagiul în cadrul Ministerului Afacerilor Interne de 19 ani 7 luni și 25

zile (f.d. 4-5).

Raportînd normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a stabilit că, intimatul Juvala

Igor beneficiază de indemnizația unică la eliberare din serviciu, al cărei cuantum

3

variază în funcție de vechimea în muncă.

Referitor la argumentele Departamentului Poliție de Frontieră, precum că,

Juvala Igor avînd vechimea în muncă conform ordinului șefului Departamentului

Poliție de Frontieră nr. 766/ps din 09.07.2015 doar 10 zile calendaristice, acesta nu

întrunește condițiile stabilite pentru a beneficia de indemnizație de eliberare din

serviciu, instanța de apel a menționat că, acesta se combate pe deplin prin

înscrisurile din carnetul de muncă al intimatului care confirmă că, stagiu

intimatului în cadrul organelor MAI pînă la 26.06.2015, a constituit 19 ani 7 luni și

25 zile, iar potrivit pct.3, subct.l al Regulamentului enunțat, la stabilirea vechimii

în muncă se includ următoarele perioade: 1) serviciul în Poliția de Frontieră,

Forțele Armate, organele afacerilor interne, organele securității statului și ordinii

publice, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției,

Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției, Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne,

Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Serviciul de Stat de Curieri Speciali și alte

formațiuni militare (speciale) create în conformitate cu legislația Republicii

Moldova; perioada de activitate în Departamentul de Stat al Republicii Moldova

pentru Problemele Militare.

Totodată, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu prevederile pct.4 al

anexei nr.5 la Regulamentul nominalizat, plata indemnizației de eliberare se

efectuează în temeiul ordinului șefului Departamentului Poliției de Frontieră

privind calculul vechimii calendaristice pentru stabilirea pensiei și a ordinului de

eliberare din serviciu, emis în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin urmare, nu există careva prevederi legale ce ar argumenta refuzul

Departamentului Poliției de Frontieră la realizarea unui drept legal al intimatului,

de a beneficia de indemnizația care i se cuvine.

Instanța de apel, a considerat că, prima instanță a examinat pricina sub toate

aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt,

caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul

juridic. De asemenea, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea

părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției

Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

La 25 iunie 2016 Departamentul Poliției de Frontieră a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului se invocă că atît instanța de apel cît și instanța de

fond nu a constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a

cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Indică recurentul în recurs că instanța de apel superficial a examinat cererea

de apel depusă de către Departamentului Poliției de Frontieră și s-a limitat doar la

examinarea legalității hotărîrii primei instanțe este demonstrat prin constatările

instanței de apel redate în Decizie în compartimentul aprecierea instanței de apel.

Se mai indică că este cert faptul că ambele instanțe judecătorești au emis

decizii întemeindu- le în totalmente pe o normă materială care nu putea fi aplicată

deoarece aceasta conține reglementări incompatibile cu obiectul acțiunii.

4

Astfel, instanțele de judecată referindu-se la prevederile pct. 2 din anexa

nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr.434 din 19 iunie 2012 cu privire la Poliția de

Frontieră, intitulată Modul de stabilire si plată a indemnizației la eliberarea din

serviciu a polițiștilor de frontieră, au ignorat în parte prevederile acestea și anume

sintagma „că cuantum indemnizației la eliberarea din serviciu a polițiștilor de

frontieră variază în funcție de vechimea calendaristică pentru stabilirea pensiei”.

În concluzie, instanțele de judecată au calculat greșit vechimea în muncă

pentru achitarea indemnizației la eliberarea din serviciu a intimatului, de 10 salarii

lunare, bazîndu-se pe prevederile Regulamentului privind modul de calculare a

vechimii în muncă în vederea, determinării sporului pentru vechime în muncă a

polițiștilor de frontieră din anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului nr.434 din 19 iunie

2012 cu privire la Poliția de Frontieră, obiectul de reglementare a căruia este

calcularea drepturilor salariale și nu a vechimei în muncă pentru stabilirea pensiei

din care se calculează indemnizația la eliberare din serviciu.

Mai mult, instanțele de judecată au calculat vechimea în muncă a

intimatului doar pe înscrisurile din carnetul de muncă unde este stabilit că acesta a

activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe cînd nu au făcut diferența

cerută de prevederile art.18 din Legea nr. 1544 din 23.06.1993, și prevederile

pct.7 al Hotărîrii Guvernului nr.78 din 21.02.1994 care în pct. a) stabilește că în

vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei se include perioada serviciului în

organele afacerilor interne doar în funcțiile corpului de comandă si în trupe.

Astfel instanțele de judecată nu au stabilit în ce funcții a activat intimatul în

cadru MAI cea ce este important pentru calcularea indemnizației și emiterea unei

hotărîri legale.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale la 22 aprilie 2016, (f.d.80), însă la materialele

dosarului nu se regăsește dovada recepționării acesteia, din care considerente

recursul declarat la data de 25 iunie 2016 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Departamentul Poliției de

Frontieră, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Departamentul Poliției

de Frontieră, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

acestora la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

6

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Departamentul Poliției de

Frontieră.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

7