3ra-941/17 — cu privire la anularea ordinului și încasarea salariului pe perioada absenței forțate de la serviciu

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-941/17

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, D. Manole

ÎNCHEIERE

6 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dumitru

Chiril

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Chiril

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire la anularea ordinului și

încasarea salariului pe perioada absenței forțate de la serviciu

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Dumitru Chiril și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 2 septembrie 2016, Dumitru Chiril a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu privire la anularea ordinului și

încasarea salariului pe perioada absenței forțate de la serviciu.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul Departamentului Poliției de

Frontieră nr. 882/ps din 4 august 2016, a fost suspendat din funcția de șef al

Secției investigații speciale și analiză de risc a Direcției regionale Sud începând cu

5 august 2016.

Notează că la 5 august 2016, a făcut cunoștință cu copia extrasului din

ordinul de suspendare nr. 882/ps din 4 august 2016, iar la 8 august 2016, cu

originalul acestuia.

Relatează că ordinul de suspendare a contractului individual de muncă a fost

întemeiat pe prevederile art. 76 lit. g) Codul muncii, art. 197 alin. (1) pct. 3) și

art. 200 alin. (3) CPP.

Consideră că au fost aplicate eronat prevederile din Codul muncii, deoarece

relațiile dintre funcționarii publici și autoritatea publică sunt reglementate de

prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Menționează că la emiterea ordinului de suspendare, angajatorul urma să

aplice prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, dar nu prevederile Codului muncii, or, potrivit Legii cu privire la Poliția de

1

Frontieră, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și raporturile de muncă

ale salariaților civili și ale personalului de deservire tehnică sunt reglementate de

legislația cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Astfel, consideră că ordinul de suspendare nr. 882/ps din 4 august 2016 este

ilegal și urmează a fi anulat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 330 alin. (1) Codul muncii

și Legii contenciosului administrativ.

Solicită admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 882/ps din 4 august 2016

cu privire la suspendarea contractului individual de muncă și încasarea salariului

mediu pentru absența forțată de la muncă începând cu 5 august 2016 până la

emiterea hotărârii judecătorești.

La 1 noiembrie 2016, Dumitru Chiril a depus cerere de concretizare a

cerințelor, invocând că salariul care urmează să-i fie achitat pentru perioada

suspendării constituie suma de 22185,73 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de Dumitru Chiril și menținută hotărârea primei instanțe.

La 23 iunie 2017, Dumitru Chiril a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 2 martie 2017, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe considerându-le neîntemeiate.

Indică că instanțele de judecată ierarhic inferioare au pus la baza hotărârilor

emise învinuirea, pe care el de fapt o contestă, deoarece nu este de acord cu dosarul

penal intentat în privința sa.

Argumentează că ambele instanțe nu au ținut cont de faptul că pe dosarul

penal nu există nicio hotărâre definitivă pe marginea învinuirii lui, astfel i-a fost

încălcat principiul prezumției nevinovăției.

În opinia recurentului nu sunt aplicabile cazului prevederile art. 76 lit. g)

Codul muncii, deoarece se referă la suspendarea contractului individual de muncă

în circumstanțe ce nu depind de voința părților, pe când în speță, cu inițiativa de

suspendare a contractului individual de muncă a intervenit angajatorul.

Afirmă că instanțele de judecată ierarhic inferioare au emis dispozitive care

contravin cu circumstanțele descrise în partea constatatoare.

Mai relevă că prin emiterea ordinului nr. 882/ps din 4 august 2016 i-a fost

încălcat dreptul fundamental la muncă și la protecția muncii.

La fel, i-au fost lezate și drepturile nepatrimoniale, fiindu-i cauzat un

disconfort de ordin moral, manifestat prin suferințe psihice și discreditarea în fața

efectivului subdiviziunilor Departamentului Poliției de Frontieră al MAI.

În concluzie subliniază că ordinul de suspendare nr. 882/ps din 4 august

2016 este ilegal, pe motiv că a fost emis cu încălcarea procedurii, în lipsa

demersului procurorului, cu aplicarea greșită a legii, aplicarea eronată a temeiurilor

de drept și lipsa unei anchete de serviciu.

2

Drept urmare, consideră că în astfel de circumstanțe i s-a adus atingere

dreptului la un proces echitabil.

La 28 august 2017, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului înaintat de

Dumitru Chiril.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 4 aprilie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 76), iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 2 martie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitru Chiril nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

3

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Dumitru Chiril asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Dumitru Chiril ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Dumitru Chiril se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4