3ra-1635/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: R. Ţurcanu dosarul nr. 3ra-1635/13 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi, Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinând recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Vetuga Zemif” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Vetuga Zemif” şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 martie 2013, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 19 decembrie 2012, SRL „Vetuga Zemif” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Serviciului Vamal al RM şi Biroului Vamal Chişinău, cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că prin Decizia Şefului Biroului Vamal Chişinău din 7 noiembrie 2012, emisă în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie nr.696/12 din 01.11.2012, SRL „Vetuga Zemif” a fost sancţionată material cu suma de 34 246,96 lei, în temeiul art.232 lit. f) Cod Vamal, pentru pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub supraveghere vamală.

Susţine reclamantul, că procesul-verbal a fost întocmit peste 4 luni după data faptei, fără citarea şi audierea administratorului SRL „Vetuga Zemif”, Ghelici Andrei. Consideră SRL „Vetuga Zemif”, că organul constatator a încălcat dispoziţiile art.276 lit. a) şi b) Cod Vamal, potrivit căruia procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului, precum şi necorespunderea concluziilor expuse în decizie, circumstanţelor cauzei sunt temeiuri pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune ori privind clasarea dosarului de contravenţie. Indică reclamantul, că întru executarea contractului nr. RK19 de prestare a serviciilor de transport-expediţie, contractului-comandă nr.RK-80din 02.07.2012 şi conform CMR seria CM nr.0526410, în calitate de cărăuş, a transportat metal din portul Odessa, Ucraina în adresa companiei „Evrodesign LTD” SRL din oraşul Tiraspol.

Punctul de trecere a fost Cuciurgan, care nu se află sub controlul autorităţilor vamale a Republicii Moldova. Marfa a fost transportată în oraşul Tiraspol şi destinatarul a efectuat procedurile vamale la vama Tiraspol, fapt dovedit prin ştampilele respective aplicate pe CMR. Astfel susţine, că marfa nu a fost sub supraveghere vamală a autorităţilor vamale controlate de Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi în cazul dat lipseşte latura obiectivă a contravenţiei vamale, întrucît nu au fost încălcate normele vamale ale Republicii Moldova. Cere SRL „Vetuga Zemif”, anularea deciziei agentului constatator din 07.11.2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 martie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, apelul declarat de SRL „Vetuga Zemif” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 martie 2013 şi adoptată o nouă hotărîre prin care: A fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Vetuga Zemif”. A fost anulată decizia agentului constatator din 07.11.2012, asupra cazului de contravenţie. La 19.08.2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2013, cu menţinerea în vigoare a Hotărîrii Judecătoriei Botanica din 28.03.2013. În motivarea recursului, Biroul Vamal Chişinău a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind interpretată în mod eronat legea, astfel instanţa încălcînd normale de drept material.

În special, se invocă faptul că potrivit art. 4 Cod Vamal, teritoriul Republicii Moldova reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale şi spaţiul aerian de deasupra acestora. Luînd în considerare acest fapt, reiterează că pe teritoriul din stînga Nistrului (Transnistria), are aplicabilitate legislaţia Republicii Moldova, pentru nerespectarea căreia se aplică sancţiunile corespunzătoare. În context, menţionează că în conformitate cu prevederile art. 175 Cod Vamal, mărfurile sînt declarate la organul vamal determinat de Serviciul Vamal. Prin urmare, în textul declaraţiei vamale electronice nr. 500040402/2/000567 din portalul informaţional „MD-UA” se evidenţiază că la marfa descărcată ilegal în regiunea transnistreană fără autorizarea organului vamal se atribuie scrisoarea de trăsură cu caracter internaţional CMR nr. 0526410 din 03.07.2012.

Conform Convenţiei relative la Contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (CMR) (19 mai 1956, Geneva), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.l318-XII din 2 martie 1993 (Monitor, 1993, nr.3, art.62), CMR este contract de transport internaţional de mărfuri pe şosele cu mijloace de transport rutier, cînd locul recepţiei şi eliberării mărfii este situat în două ţări diferite, dintre care cel puţin una este parte contractantă la Convenţie. Respectiv, regiunea transnistreană nu este subiect şi nu a aderat la convenţia internaţională menţionată, astfel dat fiind faptul că această scrisoare însoţea marfa respectivă, urma obligatoriu ca marfa să fie verificată de către organele vamale a Republicii Moldova.

Mai invocă recurentul că la materialele cauzei sunt anexate citaţiile cu avizul de recepţie prin care a fost invitat administratorul SRL „Vetuga Zemif” pentru examinarea cauzei contravenţionale cu răspundere materială, însă din motive necunoscute acesta nu s-a prezentat la organul vamal, fapt confirmat şi prin semnătura a doi martori din procesul-verbal nr. 696/12. Precizează Biroul Vamal Chişinău că în conformitate cu prevederile art. 2292 alin. (2) şi (3) Cod Vamal, termenul de prescripţie a răspunderii materiale este de 1 an. Termenul de prescripţie curge de la data săvîrşirii contravenţiei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. S-a constat că întru executarea contractului nr. RK19 de prestare a serviciilor de transport-expediţie, contractului-comandă nr.RK-80din 02.07.2012 şi conform CMR seria CM nr.0526410, în calitate de cărăuş, SRL „Vetuga Zemif” a transportat metal din portul Odessa, Ucraina în adresa companiei „Evrodesign LTD” SRL din oraşul Tiraspol. Punctul de trecere a fost Cuciurgan, care este parte componentă a teritoriului vamal al Republicii Moldova, care însă nu se află sub controlul autorităţilor vamale a Republicii Moldova.

În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că pe scrisoarea de transport internaţional CMR seria CM nr.0526410 a fost aplicată, la 04 iulie 2013, ştampila matricolă cu inscripţia „Republica Moldova Vama Tiraspol”. Conform procesului – verbal cu privire la contravenţie nr. 696/12 din 07.11.2012, la data de 04.07.2012 la postul vamal intern de control „Vadul lui Vodă” s-a prezentat autocamionul cu numere de înmatriculare CMD703/CAT481.

În rezultatul verificării declaraţiei vamale electronice nr. 500040402/2/000567 din portalul informativ „MD-UA” s-a constatat, că la data de 03.07.2012 mijlocul de transport cu numere de înmatriculare CMD703/CAT481, care aparţine SRL „Vetuga Zemif”, a transportat mărfuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova, în adresa companiei „Evrodesign LTD” din oraşul Tiraspol, fără a preda organului vamal al Republicii Moldova actele de însoţire a mărfii aflate sub supravegherea vamală. Astfel, SRL „Vetuga Zemif” a fost sancţionată pentru nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub supraveghere vamală. Nefiind de acord, SRL „Vetuga Zemif” la data de 19.12.2012, s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Serviciul Vamal al RM şi Biroul Vamal Chişinău, solicitînd anularea deciziei agentului constatator din 07.11.2012.

Instanţele judecătoreşti au emis hotărîrile respective. Potrivit art. 231 pct. 10) CV, este considerată încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub supraveghere vamală. Potrivit art. 232 lit. f) CV, persoanele juridice, persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, pentru comiterea contravenţiilor vamale prevăzute la art.231 pct.10), sînt sancţionate cu amendă de la 3% la 10% din valoarea mărfurilor şi mijloacelor de transport ale căror documente au fost pierdute sau nepredate. În conformitate cu prevederile art. 197 alin. (1) CV, mărfurile şi mijloacele de transport se află sub supraveghere vamală de la începutul şi pînă la sfîrşitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal.

Potrivit pct. 46 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005, sînt supuse supravegherii vamale: a) mărfurile, mijloacele de transport şi bunurile nevămuite la intrarea în ţară; b) mărfurile şi bunurile aflate în regimuri suspensive; c) navele sub pavilion străin şi aeronavele străine, pe timpul staţionării în apele teritoriale sau în porturi şi, după caz, pe aeroporturi.

Astfel, ţinînd cont de cele constatate supra, în special de faptul că pe scrisoarea de transport internaţional CMR seria CM nr.0526410 este aplicată ştampila matricolă cu inscripţia „Republica Moldova Vama Tiraspol”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prevederile pct. 47 lit.a) din Regulamentul indicat supra, la care face referire recurentul, şi anume: „Supravegherea vamală se realizează prin ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin înscrierea lor în registrele sau documentele vamale. În condiţiile stabilite de Serviciul Vamal, evidenţa operativă poate fi ţinută şi în formă electronică”, nu sunt relevante.

Concomitent, recurentul invocă faptul că legislaţia Republicii Moldova are aplicabilitate şi pe teritoriul din stînga Nistrului (Transnistria), în contextul prevederilor art. 4 Cod Vamal, în conformitate cu care teritoriul Republicii Moldova reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale şi spaţiul aerian de deasupra acestora. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează că potrivit art. 3 din Constituţia Republicii Moldova, teritoriul Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

Ţinînd seama de faptul că ştampila aplicată pe scrisoarea de transport internaţional CMR seria CM nr.0526410 conţine denumirea statului Republica Moldova, predarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub supraveghere vamală, se prezumă, astfel prezumîndu-se şi devămarea mărfii la Vama Tiraspol. Suplimentar celor relatate, Colegiul precizează că Republica Moldova, în pofida prevederilor art. 3 din Constituţie, nu-şi exercită autoritatea asupra unei părţi a teritoriului său, şi anume asupra părţii care se află sub controlul efectiv al „RMN”.

Totuşi, chiar şi în absenţa unui control efectiv asupra regiunii transnistrene, Republica Moldova mai are şi obligaţia pozitivă conform articolului 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului de a lua măsuri de ordin diplomatic, economic, juridic sau de alt gen, care îi stau în puteri şi sunt în conformitate cu dreptul internaţional, pentru a asigura reclamanţilor drepturile acestora garantate de Convenţie (cazul CEDO Ilaşcu ş.a. vs Republica Moldova şi Rusia din 08.07.2004) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a mai constatat, că în materialele dosarului respectiv sunt anexate citaţiile Biroului Vamal Chişinău, cu avizele de recepţie, nr. 7817 din 01.10.2012, nr. 7075 din 06.09.2012 şi nr. 1698 din 12.07.2012, lipsind însă, citaţia pentru data de 07.11.2012, zi în care a fost emisă decizia de sancţionare.

Prin urmare, afirmaţiile recurentului precum că intimatul a fost citat, nu sunt probate. Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, iar argumentele invocate în recurs poartă caracter declarativ, în legătură cu ce, recursul urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Vetuga Zemif” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău, cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima