3ra-1432/13 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material

prima instanţă : A. Nogai dosarul nr. 3ra-1432/13 DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „CaribaAgro” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată constată: La 24 august 2012 SRL „Cariba Agro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că prin Decizia nr. 230 din 26 iunie 2012, întocmită de Inspectorul principal al SVVCM Olga Morari, din contul SRL „Cariba Agro” a fost încasată la contul trezorerial al Biroului Vamal suma totală a drepturilor de import/export în mărime de 48684,93 lei sub formă de taxe vamale. Consideră că decizia nr. 230 din 26 iunie 2012 este neîntemeiată, ilegală şi contravine documentelor primare de însoţire a mărfii, în legătură cu care solicită anularea ei şi restituirea către SRL „Cariba Agro” a mijloacelor băneşti reţinute nefondat de pe contul de decontare în mărime de 48 684,93 lei sub formă de taxe vamale. Indicat că pe parcursul anilor 2010-2012 SRL „Cariba Agro” în baza Contractului de livrare a producţiei nr.01/2010 din 25 mai 2010, Acordului adiţional, încheiat cu firma bulgară „MEGGLE BULGARIA” LTD, a importat în Republica Moldova „produse delicates” fabricate din lapte degresat şi ulei de palmier de origine vegetală.

Menţionează că la 13 iunie 2012 „MEGGLE BULGARIA” LTD, îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale, a livrat în adresa SRL „Cariba Agro” încă un lot de „produse delicates” conform documentelor: invoice nr. 0000034855 din 13 iunie 2012 în care este indicată denumirea producţiei, certificatul de provenienţă a mărfurilor seria EUR 1 № 0182473 din 13 iunie 2012 în care este indicat „DELICATES PRODUCT WITH VEGETABLE FAT”-10512 kg şi invoice nr.0000034855. 1 Afirmă că în declaraţia vamală „MEGGLE BULGARIA” LTD a indicat codul mărfar european al produsului nr.210690920. Acest cod fiind atribuit produsului reieşind din condiţiile tehnologice de producere a lui, şi anume – „PRODUSULUI DE ORIGINE VEGETALĂ”, în care masa de grăsime a laptelui praf care intră în componenţa produsului finit nu trebuie să depăşească 1,5 % grăsime.

Acest cod european este valabil pentru toate statele europene, nu poate fi modificat în mod unilateral de serviciile vamale ale ţărilor importatoare şi corespunde codului unic vamal al Republicii Moldova. Consideră că la vămuirea producţiei şi întocmirea declaraţiei vamale CH 05523040 din 24 iunie 2012 la Biroul vamal Chişinău, SRL „Cariba Agro” întemeiat şi legal a indicat codul mărfar nr. 210690920, ceea ce corespunde în totalitate codului vamal indicat de producător în documentele de însoţire şi circumstanţelor reale de provenienţă a mărfii, precum şi Capitolului IV, Grupa 21 din Nomenclatorul mărfurilor al RM aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008. Susţine că mărfurile importate în Republica Moldova conform codului mărfar 210690920 Capitolul IV, Grupa 21 din Nomenclatorul mărfurilor al RM, sunt eliberate de achitarea taxelor vamale.

A mai indicat că Biroul Vamal Chişinău în scopul încasării ilegale a taxelor vamale pe marginea producţiei menţionate, a împuternicit laboratorul „GEOLAB” al Institutului de Geologie şi Seismologie al AŞM RM să efectueze analiza producţiei parvenite conform documentelor enumerate. Astfel, laboratorul respectiv, folosind metodica GOST 51471-99 a ajuns la concluzia că preparatele alimentare conţin 48 % grăsime vegetală şi 52% Cholesterol, care în raportul nr. 100 din 16 iunie 2012 le-a indicat ca grăsimi din lapte. Consideră că sunt neîntemeiate concluziile specialistului din raportul nr. 100 din 16 iunie 2012, iar Biroul Vamal Chişinău nu a avut nici un temei legal de înlocuire a codului mărfar al produsului menţionat.

Afirmă că laboratorul „GEOLAB” a efectuat analiza fără ştirea şi participarea SRL „Cariba Agro”, iar din conţinutul raportului nu este clar care anume produs a fost selectat pentru efectuarea analizei, în ce stare se afla, dacă a fost prelevat şi ambalat în modul corespunzător. Pentru a concretiza posibilităţile laboratorului „GEOLAB” şi concluziile specialistului în raportul de laborator nr. 100 din 16 iunie 2012 SRL „Cariba Agro” a expediat în adresa laboratorului solicitarea cu nr. П00885 din 17 iulie 2012 –„dacă laboratorul „GEOLAB” poate să efectueze analiza pentru determinarea cantităţii de grăsimi din lapte cu exactitatea de până la 0,1% într-un produs compus din grăsimi vegetale şi lapte praf degresat - în produsul conform codului mărfar nr. 210690920”.

La 08 iulie 2012 laboratorul „GEOLAB” a expediat răspunsul cu nr. 02/01-161 la solicitarea SRL „Cariba Agro” prin care a specificat că laboratorul poate efectua analiza produselor lactate numai pentru determinarea uleiurilor vegetale. La 06 iulie 2012 SRL „CaribaAgro” a expediat în adresa Biroului vamal Chişinău o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei Biroului vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012 şi restituirea sumei de 48 684,93 lei încasată ilegal la data de 28 iunie 2012. Însă, la 07 august 2012 Biroul vamal Chişinău prin scrisoarea nr.28/11-9468 a respins cerinţele reclamantului.

2 Solicită anularea deciziei Biroului vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012 cu emiterea unei hotărâri prin care să fie încasată din contul Biroului vamal Chişinău în folosul SRL „CaribaAgro” a sumei de 48684,93 lei, cu transferul acestei sume în contul de decontare al reclamantului 222401832, codul băncii EXMMMD22477; BC ”Eximbank-GruppoVenetoBanca” SA, filiala nr. 20 Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 13 iunie 2013 SRL „CaribaAgro” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie anulată decizia Biroului vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012 şi încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SRL „CaribaAgro” a taxelor vamale încasate ilegal în sumă de 48684,93 lei cu transferul lor la contul de decontare al societăţii: Cod TVA: 0303602; c/f.

1003600011864; c/d 222401832; codul băncii EXMMMD22477; BC „Eximbank-GruppoVeneto Banca” SA, filiala № 20 Chişinău. În motivarea recursului a indicat că la materialele dosarului a prezentat toate documentele în original ce confirmă faptul vămuirii producţiei menţionate la data de 14 iunie 2012 la cota taxei vamale - 0% şi demonstrează că producţia importată de societate era marcată, documentele fiind perfectate în modul cuvenit şi au fost recunoscute şi acceptate de Biroul vamal Chişinău. Consideră că transferul sumei de 48684, 93 lei la contul de decontare al Ministerului Finanţelor în bugetul de stat al RM la data de 14 iunie 2012 constituie o încasare repetată a taxelor vamale fără careva temeiuri legale, şi nu o măsură preventivă.

Cu referire la art. 12711alin.(2) Cod vamal RM a indicat că obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub o destinaţie vamală. Susţine că Biroul vamal Chişinău nu a perfectat declaraţia vamală de plasare a mărfurilor sub o nouă destinaţie vamală, cu schimbarea codului european nr. 210690920 în 210690980, nici la 14 iunie 2012, la încasarea noilor taxe vamale în sumă de 48684,93 lei şi nici la 28 iunie 2012 când a fost întocmită decizia nr. 230 cu privire la încălcările indicate. Acest fapt a fost confirmat în instanţa de judecată de reprezentantul Biroului vamal, care a refuzat să prezinte instanţei declaraţia vamală la „PRODUSUL DELICATES CU GRĂSIMI VEGETALE” cu o nouă destinaţie vamală şi codul 210690980, deoarece o astfel de declaraţie nu există.

Consideră că instanţa a ignorat argumentele reprezentantului societăţii cu privire la faptul că Biroul Vamal Chişinău, în lipsa documentului ce confirmă apariţia unei noi obligaţii în vamă, încălcând prevederile art. 12711 Cod vamal RM şi ilegal a încasat la 14 iunie 2012 taxele vamale indicate, nu le-a reflectat în hotărâre, nu le-a infirmat şi nu le-a dat nici o apreciere, prin aceasta tăinuind circumstanţele obiective care au importanţă pentru aprecierea corectă a materialelor cauzei.

Mai indică că la 15 iunie 2012, Biroul vamal Chişinău, în scopul tăinuirii încasării ilegale a taxelor vamale, a întocmit procesul-verbal de prelevare a probelor nr. 3027150612/00025 şi a prelevat trei probe cu nr. l, nr.2, şi nr.3, însă fără a indica din care vase au fost prelevate probele; în ce cantitate; în ce mod; care era marcarea producţiei pe ambalaj; nu a întocmit o etichetă specială cu semnăturile tuturor participanţilor la prelevarea probelor, inclusiv şi reprezentantului societăţii. 3 Afirmă că la 18 iunie2012 organul vamal prezentând proba nr. 1 pentru expertiză la laboratorul „GEOLAB” al Institutului de Geologie şi Seismologie al AŞM RM în scopul determinării conţinutului de grăsimi, nu i-a prezentat specialistului declaraţia vamală, contractul, certificatul veterinar, certificatul de provenienţă a mărfurilor, încâlcind astfel lit. c), d), e), f) p. 5.1.

din Ordinul nr. 190-O din 24 mai 2010, ceea ce se confirmă prin lipsa lor în lista de documente a raportului de expertiză a specialistului. De asemenea, intimatul nu i-a explicat reprezentantului societăţii, drepturile şi obligaţiile lui la efectuarea cercetărilor, nu i-a adus la cunoştinţă întrebările ce vor fi adresate specialistului, astfel încălcând prevederile art. 202 Cod vamal RM.

Consideră că Raportul nr. 100 din 16 iunie 2012 întocmit la laboratorul „GEOLAB” în general a fost emis incorect şi este ilegal, deoarece specialistul laboratorului nu a indicat: numele, prenumele, funcţia, studiile, specialitate, vechimea în specialitate a persoanei care a efectuat cercetarea (expertiza), adică a fost încălcat punctul c) alin.(2) art.20214 Cod vamal RM; menţiunea că expertul a fost informat despre răspunderea penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false, adică a fost încălcat p .d) alin.(2) art.20214Cod vamal RM, precum nu a fost indicată descrierea detaliată a obiectului, supus cercetărilor, descrierea amplă a investigaţiilor, metodele aplicate, rezultatele cercetării şi concluziile pe marginea lor, având la bază date incontestabile şi obiective, adică specialistul nu a îndeplinit şi a încălcat cerinţele punctelor e), k). i) alin. (2) art. 20214 Cod vamal RM.

Mai susţine că raportul nr. 100 din 16 iunie 2012 este ilegal şi nu are forţă juridică, deoarece nu a fost înregistrat în laboratorul Biroului vamal Chişinău şi nu a fost autentificat prin semnătura şi ştampila şefului laboratorului Biroului vamal Chişinău conform prevederilor p 6.16-6.18 din Ordinul nr.190-O din 24 mai 2010. Cu referire la pct. 6.19 din Ordinul nr. 190-O din 24 mai 2010 a indicat că rapoartele fără număr şi data înregistrării, fără semnăturile expertului, fără autentificare prin semnătura şefului şi ştampila Laboratorului vamal, nu sunt valabile.

Indică că instanţa în hotărâre nu a expus circumstanţele indicate, de asemenea instanţa a ignorat multiplele argumente ale reprezentantului societăţii referitor la faptul că Biroul Vamal Chişinău în lipsa documentului care confirmă apariţia unei noi obligaţiuni în vamă, încălcând prevederile pct. a) alin. (1), alin. (2) art. 12711 Cod vamal RM, în mod ilegal la 14 iunie 2012 a încasat plăţile vamale indicate, nu le-a reflectat în hotărâre, nu le-a infirmat şi nici nu le-a dat vreo apreciere, prin aceasta tăinuind circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe din 18 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 22 aprilie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 127). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei 4 instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum denotă actele cauzei la prin decizia de regularizare a Biroului Vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012, s-a dispus încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” a diferenţei drepturilor de import neachitate la momentul vămuirii în sumă de 48684,93 lei.

Drept temei pentru întocmirea acestei decizii a constituit faptul clasificării incorecte a mărfii – „DELICATES PRODUCT WITH VEGETABLE FAT”, ce a fost constatat în urma efectuării reverificării declaraţiei vamale nr. 3027 I 23669 din 14 iunie 2012 asupra tranzacţiei economice efectuată de către SRL „Cariba Agro” şi întocmirii raportului de încercări nr. 100 din 16 iunie 2012. Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, SRL „Cariba Agro” a solicitat anularea deciziei Biroului vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012 şi încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SRL „Cariba Agro” a sumei de 48684,93 lei, cu transferul acestei sume în contul de decontare al reclamantului 222401832, codul băncii EXMMMD22477; BC ”Eximbank- GruppoVenetoBanca” SA, filiala nr. 20 Chişinău.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând aceasta ca neîntemeiată. În susţinerea concluziei date, prima instanţă a reţinut ca probă raportul de încercări nr. 100 din 16 iunie 2012 efectuat de Laboratorul de încercări „Geolab” al Institutului de geologie şi seismologie al AŞM, prin care s-a constatat că în produsul alimentar din lapte degresat şi grăsimi vegetale a fost identificat 25% grăsimi lactate şi 48% grăsimi vegetale la grăsimea totală, astfel reţinând că marfa importată de către SRL „Cariba Agro” nu poate fi atribuită la codul tarifar 210690920-preparate alimentare nedenumite, dar se atribuie la poziţia tarifară 210690980 – altele cărei i se impune taxa vamală de 15% din valoarea în vamă a mărfii importate.

Instanţa de recurs consideră, însă, că prima instanţă nu a dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale. Astfel actele cauzei denotă că la 13 iunie 2013 SRL „Cariba Agro”, în baza contractului de livrare a producţiei nr. 01/2010 din 25 mai 2010 şi acordului adiţional la acesta, încheiat cu firma bulgară „MEGGLE BULGSRIA” LTD, a importat „produs delicates” fabricat din lapte degresat şi ulei de palmier de origine vegetală şi anume „DELICATES PRODUCT WITH VEGETABLE FAT 2 KG BUCKET” - 3240 pack., greutate 6480 kg., la preţ de 1,58 Euro pentru 1 kg în sumă de 10238,40 Euro şi „DELICATES PRODUCT WITH VEGETABLE FAT 4 KG BUCKET” - 1008 pack., greutate 4032 kg., la preţ de 1,58 Euro pentru 1 kg în sumă de 6370,56 Euro, iar în total în sumă de 16608,96 Euro.

La fel materialul probator atestă că la declaraţia vamală au fost anexate setul de documente conform borderoului: scrisoarea de trăsură, factura comercială (invoise), paşaportul tehnic a mijlocului de transport, autorizaţia sanitară eliberată de serviciul veterinar, contractul de vânzare-cumpărare, declaraţia vamală a ţării de export, certificatul de origine, paşaportul , calculaţia cheltuielilor de transport. 5 Tot actele cauzei denotă că după verificarea documentelor prezentate, inspectorul vamal a dispus efectuarea unei expertize cu prelevarea mostrei către un laborator care să confirme compoziţia de grăsimi conţinută în produsul alimentar importat de către SRL „Cariba Agro”.

Astfel la 15 iunie 2012 a fost întocmit procesul-verbal de prelevare a probelor nr. 3027150612/00025, din care rezultă că au fost prelevate 3 probe de preparate alimentare din lapte degresat şi grăsimi vegetale din lotul de marfă însoţit de declaraţia vamală 3027I23699 din 14 iunie 2012, iar la 16 iunie 2012 Laboratorul de încercări „Geolab” al Institutului de geologie şi seismologie al AŞM a întocmit raportul de încercări, concluzionând că în mostra analizată a fost identificată 52% grăsimi lactate şi 48% grăsimi vegetale la grăsimea totală. La produsul cu grăsimea totală de 17% să fie 8,8% grăsimi lactate şi 8,2 % grăsime vegetală.

În urma analizei Raportului de încercări nr. 100 din 16 iunie 2012, organul vamal a stabilit că marfa importată de SRL „Cariba Agro” urma a fi atribuită la poziţia tarifară 210690980 – altele, la care este stabilită cota taxei vamale de 15% din valoarea în vamă a mărfii importate, în consecinţă fiind emisă decizia de regularizare nr. 230 din 28 iunie 2012, prin care s-a dispus încasarea de la societate a diferenţei drepturilor de import neachitate la momentul vămuirii. Verificând legalitatea actului administrativ contestat în baza materialului probator anexat la dosar, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, instanţa de recurs constată că prima instanţă greşit a ajuns la concluzia legalităţii deciziei contestate.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs relevă că Raportul de încercări nr. 100 din 16 iunie 2012, care a stat la baza emiterii deciziei Biroului vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012, nu poate fi reţinut ca probă pertinentă şi admisibilă, care ar atesta faptul că marfa importată de către societate, necesită a fi clasificată la o altă poziţie tarifară, deoarece acesta a fost întocmit în mod arbitrar ca urmare a omisiunilor admise de către colaboratorul organului vamal la prelevarea probelor, întocmirea actelor de prelevare, cât şi corectitudinea trimiterii acestora către laborator. Astfel, conform pct. 5.9 al Instrucţiunii cu privire la prelevarea probelor şi efectuarea cercetărilor (expertizei) mărfurilor în scopuri vamale aprobată prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1999-O din 24 mai 2010, nu se efectuează cercetări pentru probele de mărfuri care nu sunt etichetate sau sunt etichetate necorespunzător.

Cu referire la această dispoziţie instanţa de recurs reţine că colaboratorul organului vamal la întocmirea procesului-verbal de prelevare a probelor a omis de a întocmi şi a expedia la Laborator eticheta pentru proba prelevată, anexa nr. 4 la Instrucţiunea nominalizată, în care trebuia să fie indicat titularul mărfurilor, denumirea comercială a mărfii, conţinutul probei, observaţiile şi altele. Mai mult că materialele dosarului nu denotă nici faptul că în adresa Laboratorului de încercări „Geolab” al Institutului de geologie şi seismologie al AŞM ar fi fost expediată cererea pentru cercetări de laborator cu reflectarea întrebărilor necesare (sarcini), cerinţe prevăzute în anexa nr. 1 din Instrucţiune, pentru ca laboratorul să cunoască scopul efectuării încercărilor, denumirea şi marca produsului prezentat pentru testările probelor şi parametrii de testări solicitaţi.

Or, în lipsa acestor date, laboratorul ar fi în imposibilitatea de a selecta parametrii necesari pentru testare şi de a determina corect standardele metodelor de testări, lucru care, evident, poate duce la concluzii eronate. 6 De altfel, probele prelevate şi expediate pentru încercări nu au fost însoţite de documentele necesare cum sunt: declaraţia vamală, contractul, certificatul veterinar, certificatul de provenienţă a mărfurilor, informaţii necesare pentru alegerea corectă a standardului privind metodele de încercări. Astfel, la caz se constată şi încălcarea pct. 5.1 din Instrucţiunea menţionată, care specifică documentele ce urmează să însoţească probele prelevate ce se trimit de către organul vamal către laborator.

Pe cale de consecinţă instanţa de recurs reţine şi răspunsurile nr. 206 din 01 decembrie 2009 şi nr. 02/01-161 din 18 iulie 2012 a Laboratorului de încercări „Geolab” al Institutului de geologie şi seismologie al AŞM (f. d. 28, 30), prin care însuşi laboratorul indică că este acreditat numai pe determinarea grăsimilor vegetale în produsele lactate conform metodei de încercări GOST R 51471-99, care nu permite de a determina grăsimile lactate din masa totală de grăsimi, aceasta fiind folosită doar pentru analiza produselor lactate, nu şi a celor vegetale. Respectiv, laboratorul nu poate efectua analiza „Produsului Delicates cu grăsimi vegetale”, care conform documentaţiei exportatorului este fabricat din ulei de palmier de origine vegetală şi lapte degresat.

În această ordine de idei, având în vedere aceste argumente, instanţa de recurs apreciază critic Raportul de încercări nr. 100 din 16 iunie 2012, acesta fiind elaborat cu încălcarea prevederilor legale. În confirmarea netemeiniciei deciziei de regularizare a Biroului Vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012 se reţine şi faptul că însăşi producătorul „MEGGLE BULGARIA” LTD, în declaraţia sa vamală, a indicat codul mărfar european al produsului nr. 210690920, reieşind din condiţiile tehnologice de producere a lui, şi anume – „Produsului Delicates cu grăsimi vegetale”, în care masa de grăsime a laptelui praf, care intră în componenţa produsului finit nu trebuie să depăşească 1,5 % grăsime. La acest segment se vor reţine dispoziţiile art. 14 din Legea privind produsele alimentare nr. 78 din 18 martie 2004, care indică la obligativitatea marcării respective.

La caz, aceste prevederi legale au fost respectate, or informaţia referitor la compoziţia de grăsimi, care, de altfel, corespunde cu datele indicate de către recurent în declaraţia vamală, se conţine în marcarea de pe ambalajul ermetic a produsului, fapt care nu a fost negat de reprezentantul intimatului. În asemenea împrejurări, nu are relevanţă susţinerea reprezentantului biroului vamal, reţinută şi de prima instanţă, precum că SRL „Cariba Agro” nu a prezentat careva date referitor la compoziţia de grăsimi conţinută în produsele alimentare importate.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine că cele relatate atestă faptul că marfa importată de către SRL „Cariba Agro” – „Produsul Delicates cu grăsimi vegetale”, corect a fost clasificată la poziţia tarifară – 210690920 din Secţiunea IV, Capitolul 21 al Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1525 din 29 decembrie 2007, fapt ce indică la temeinicia acţiunii şi ilegalitatea deciziei de regularizare.

În plus, în confirmarea ilegalitatea deciziei de regularizare, se mai constată că colaboratorul organului vamal, la 14 iunie 2012, după vămuirea de către SRL „Cariba Agro” a producţiei la cota taxei vamale - 0%, a calculat taxa vamală în sumă de 40570,78 lei şi costul procedurilor vamale în sumă de 8114,16 lei şi a încasat de la societate ca plăţi vamale suma totală de 48684,93 lei, fără a avea, însă, temei ce ar 7 indica la diminuarea de către SRL „Cariba Agro” a obligaţiei vamale la marfa vămuită, or rezultatele de laborator au fost efectuate numai la data de 16 iunie 2012. Faptul dat a fost confirmat şi de către reprezentantul Biroului vamal în referinţa (f. d. 66), în care este menţionat că suma dată a fost „bronată” pentru eventuala recalculare.

Astfel fiind, în mod cert se impune anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012, precum şi admiterea pretenţiei cu privire la restituirea sumei de 48684,93 lei încasate de la SRL „Cariba Agro”. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, iar verificarea suplimentară a cărorva dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite acţiunea SRL „Cariba Agro” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cariba Agro”. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material.

Se anulează decizia de regularizare a Biroului Vamal Chişinău nr. 230 din 28 iunie 2012, prin care s-a impus spre încasare din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” a sumei drepturilor de import de 48684,93 (patruzeci şi opt mii şase sute optzeci şi patru lei nouăzeci şi trei bani) lei. Se obligă Biroul Vamal Chişinău să restituie Societăţii cu Răspundere Limitată „Cariba Agro” suma de 48684,93 (patruzeci şi opt mii şase sute optzeci şi patru lei nouăzeci şi trei bani) lei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 8