2rh-265/13 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2rh-265/13 Instanţa de apel: D. Manole, Gr. Zubati, N. Traciuc Instanţa de recurs: Sv.Filincova, G. Stratulat, Sv. Novac, T.Vieru, Iu. Bejenaru ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru examinînd cererea de revizuire declarată de către societatea cu răspundere limitată „Făclia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav privind încasarea prejudiciului material şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Făclia”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2012 şi parţial hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011, c o n s t a t ă: La 26 august 2010, SRL „Făclia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mocanu Veaceslav cu privire la încasarea prejudiciului material şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate.

În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Făclia” a indicat că, conform contractului de concesionare încheiat cu Primăria or. Cimişlia, SRL „Făclia” a primit în concesiune reţelele de canalizare din or. Cimişlia. Menţionează reclamantul că de la preluarea în concesiune şi pînă la adresarea în judecată, reclamatul refuză de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate şi utilizează fraudulos sistemul de canalizare. Astfel, conform datelor apometrelor la 01 aprilie 2010, Mocanu Veaceslav a consumat 429m3 de apă potabilă, iar potrivit art. 59 al Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 21002 volumul apelor uzate se calculează egal cu volumul apelor folosite.

Ca rezultat pîrîtul urma să achite suma de 2212,40 lei pentru evacuarea apelor uzate. Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Făclia” a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea de la Moanu Veaceslav a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică (f.d. 23). Solicită încasarea de la reclamat a sumei de 2212,40 lei şi obligarea reclamatului de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate cu încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011, a fost admisă acţiunea reclamantului SRL „Făclia”, a fost obligat Mocanu Veaceslav de a încheia cu SRL „Făclia” contractul de recepţionare a apelor uzate şi s-a încasat de la Mocanu Veaceslav, domiciliat în or.

Cimişlia, str. Ştefan cel Mare 142, ap. 16 în contul SRL „Făclia”, - 2212,40 lei, în calitate de prejudiciu material şi 1370 lei, cheltuieli de judecată, în total 3582,40 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea adoptată, Mocanu Veaceslav a declarat apel, solicitînd casarea integrala a hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011, cu restituirea spre o nouă examinare a cererii de chemare in judecata înaintata de SRL „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav, privind încasarea sumei de 2212,40 lei, în Judecătoria Cimişlia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2012, apelul declarat de Mocanu Veaceslav a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011, cu pronunţarea unei noi hotărîri, conform căreia acţiunea depusă de SRL „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav privind încasarea prejudiciului material şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate, a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a încasat de la SRL „Făclia” în beneficiul lui Mocanu Veaceslav cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei. La 07 noiembrie 2012, SRL „Făclia” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2012, cu menţinerea hotărîrii Cimişlia din 15 aprilie 2011. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, indicînd că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate pe dosarul în cauză, ceea ce a dus la adoptarea unei decizii ilegale.

Menţionează că instanţa de apel a ignorat prevederile Regulamentului-cadru nr. 656 din 27 mai 2002 cu privire la folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare, unde este prevăzut la pct. 12 că hotar de delimitare între consumator şi furnizor este primul cămin de vizită a reţelelor de canalizare de pe racordul blocului; iar pct.26 al Regulamentului prevede că se consideră neautorizate racordările care sunt exploatate pînă la încheierea contractului; iar pentru racordarea neautorizată la reţeaua furnizorului poartă răspundere proprietarul construcţiei şi instalaţiei conexate; Totodată indică că serviciile de canalizare nu se prestează decît în baza unui contract scris, încheiat între furnizor şi consumator.

Consumatorul depune 2 furnizorului cererea de încheierea contractului; pct.97 consumatorii sunt obligaţi să încheie în termen legal contract de prestare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, ceea ce nu a făcut intimatul. La 28 ianuarie 2013 Mocanu Veaceslav a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de SRL „Făclia”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 s-a admis recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Făclia”.

S-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2012 şi parţial hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav privind încasarea prejudiciului material şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate, - în partea admiterii cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 2212,40 lei, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte, prin care: S-a respins cerinţa societăţii cu răspundere limitată „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 2212,40 lei.

S-a încasat de la Mocanu Veaceslav în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Făclia” suma de 405 (patru sute cinci) lei cu titlu de taxă de stat. În rest hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011s-a menţinut. La 19 iulie 2013 societatea cu răspundere limitată „Făclia” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2011, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2011. Ca temei pentru declararea cererii de revizuire, societatea cu răspundere limitată „Făclia” a indicat prevederile art. 449 lit. b) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453 alin.(l) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile, poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi. De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. 3 Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire.

Cât priveşte invocarea revizuientului că au fost descoperite înscrisuri probatorii care au fost reţinute de un participant la proces sau care n-au putut fi prezentate instanţei anterior, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei din 15 iunie 2011. Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate.

În acest sens, instanţa de recurs face referire la jurisprudenţa CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov-2 contra Moldovei din 06.12.2005, cererea nr.19960/04, § 45). Astfel, argumentele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele citate. Totodată, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Brumărescu versus România, Roşca versus Moldova, Eugenia şi Doina Duca versus Moldova din 03.03.2009).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, 4 comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de societatea cu răspundere limitată „Făclia”, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Făclia” împotriva lui Mocanu Veaceslav privind încasarea prejudiciului material şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru 5