2ra-1497/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.2ra-1497/13 instanţa de apel: L.Bulgac, L.Popova, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Firma de Producţie „Făclia” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Făclia” către Baciu Ana privind încasarea prejudiciului cauzat pentru utilizarea frauduloasă a sistemului de canalizare şi obligarea de a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Făclia” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 19.12.2011, c o n s t a t ă: La 09.07.2010, SRL „Făclia" s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Baciu Ana, solicitînd încasarea prejudiciului cauzat prin utilizarea frauduloasă a sistemului de canalizare şi obligarea de a încheia un contract de recepţionare a apelor uzate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 20.03.2002, Consiliului or. Cimişlia a adoptat decizia nr.2/1, prin care a transmis în gestiune exclusivă SRL „Făclia" reţelele de canalizare din or.Cimişlia. Indică reclamantul că, la 13 aprilie 2010, a fost expediată în adresa pîrîtei o scrisoare recomandată, prin care i s-a comunicat că, urmează să se prezinte la sediul SRL „Făclia" pentru a încheia contractul de recepţionare a apelor uzate şi achitarea datoriilor acumulate, însă pîrîta nu a reacţionat la scrisoarea expediată în adresa sa, motiv pentru care a depus acţiunea în judecată. Conform datelor apometrelor la 01.04.2010, Baciu Ana a consumat 329 m.p. de apă potabilă. Conform art.59 al regulamentului cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat prin HG nr.656 din 27.05.2002 volumul apelor uzate se calculează egal cu volumul apelor folosite.

Ca rezultat, pîrîta Baciu Ana urma să achite SRL „Făclia” 3643,10 lei pentru evacuarea apelor uzate. Cere reclamantul încasarea din contul pîrîtei Baciu Ana a sumei de 3643,10 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat întreprinderii reclamante, prin 1 folosirea frauduloasă a reţelelor de canalizare pînă la 01 aprilie 2010 şi obligarea pîrîtei de a încheia cu SRL „Făclia" un contract de recepţionare a apelor uzate. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 19 decembrie 2011, acţiunea declarată de SRL „Făclia" a fost admisă parţial şi a fost obligată pîrîta Baciu Ana să încheie cu reclamantul un contract de recepţionare a apelor uzate, conform Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de SRL „Făclia”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 19.12.2011. La 15.02.2013, FP „Făclia” SRL a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea deciziei pentru cunoştinţă este datată cu 10.01.2013, dar date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu există, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă încasarea de la Baciu Ana a sumei de 3643,10 lei pentru folosirea sistemelor de canalizare şi taxa de stat, în total 4250,10 lei.

În motivarea recursului, a indicat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrii nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au o importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, iar concluziile expuse în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul FP „Făclia” SRL este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul FP „Făclia” SRL în cererea de recurs că instanţele de judecată au încălcat şi au aplicat greşit normele de drept material, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a 2 deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul FP „Făclia” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Firma de Producţie „Făclia” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 3