2ra-630/14 — Încasarea prejudiciului cauzat prin folosirea frauduloasă a reţelelor de canalizare şi obligarea încheierii contractului

prima instanţă - S. Papuha dosarul nr. 2ra-630/14 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Făclia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Făclia” împotriva lui Sidorcenco Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și obligarea încheierii contratului de recepționare a apelor uzate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Răspundere Limitată „Făclia” și menținută hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 19 decembrie 2011, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La data de 26 august 2010, SRL „Făclia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sidorcenco Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și obligarea încheierii contractului de recepționare a apelor uzate.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza deciziei Consiliul oraşului Cimișlia nr. 2/1 din 20 martie 2002 a primit în gestiune exclusivă reţelele de canalizare din oraşul Cimişlia. Susţine că Sidorecenco Iurie, este proprietarul apartamentului 10 din str. Ștefan cel Mare 144/2 or. Cimișlia și pînă la data de 01 aprilie 2010, a folosit fraudulos rețelele de canalizare, fără a achita serviciile de evacuare a apelor uzate, acumulînd astfel, o datorie în mărime de 1666,40 lei. Menţionează că la 13 aprilie 2010 în adresa pîrîtului a fost expediată o scrisoarea recomandată, cu aviz, în vederea încheierii contractului de recepționare a apelor uzate și achitării datoriilor acumulate. Deşi, scrisoarea a fost primită de către Sidorcenco Iurie, însă ultimul a ignorat solicitarea și nu a achitat datoria.

1 Afirmă că potrivit datelor apometrelor la 01 aprilie 2010, Sidorcenco Iurie a consumat 243 m3 de apă potabilă, iar potrivit art. 59 al Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002, volumul apelor uzate se calculează egal cu volumul apelor folosite, iar ca rezultat pîrîtul urma să achite SRL „Făclia” 1666,40 lei pentru evacuarea apelor uzate. De asemenea invocă că în blocul nr. 144/2 de pe str. Ştefan cel Mare din or.

Cimişlia, în care se află şi apartamentul lui Sidorcenco Iurie, 7 locatari achită sistematic, în beneficiul SRL „Făclia”, facturile pentru serviciile de evacuare a apelor uzate, or fiind consumator de apă potabilă, pîrîtul a folosit permanent conecta la sistemul orăşenesc de canalizare, respectiv, era obligat să achite şi serviciile pentru evacuarea a apelor uzate, cu atît mai mult că din motive tehnice şi igienico-sanitare, apartamentul acestuia nu putea fi deconectat de la reţeaua de canalizare, fără a fi prejudiciaţi ceilalţi locatari ai blocului, care achită sistematic serviciile prestate. Solicită încasarea de la Sidorcenco Iurie datoria în mărime de 1666,40 lei pentru serviciile de evacuare a apelor uzate și obligarea lui Sidorcenco Iurie să încheie contractul de recepționare a apelor uzate cu SRL „Făclia”.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 19 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Sidorcenco Iurie să încheie cu SRL „Făclia” contractul de recepţionare a apelor uzate în conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 656 din 27 mai 2002, cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Făclia” și menținută hotărîrea primei instanțe. La 06 decembrie 2013, SRL „Făclia”, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel şi hotărîri primei instanțe în partea respingerii acţiunii cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere probelor din dosar, nu a determinat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a pricinii și a aplicat eronat normele de drept material, iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Consideră că la examinarea cauzei instanțele au ignorat prevederile Regulamentului-Cadru nr. 656 din 27 mai 2002, cu privire la folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare şi fără justă cauză au respins capătul de cerere privind încasarea costurilor serviciilor de care a beneficiat intimatul, şi continuă să beneficieze pînă în prezent.

Afirmă că cerințele înaintate rezultă una din alta, pe cînd cerințele cu privire la încasarea costurilor serviciilor de care a beneficiat intimatul au fost respinse fără a se lua în calcul şi partea care se eschivează de la încheierea contractului. Cu referire la calculul desfăşurat al prestării serviciilor, consideră că instanțele nu au dat apreciere datelor echipamentului de măsurare din care rezultă cu certitudine că Sidorcenco Iurie a consumat 243 m3 de apă.

2 Astfel, conform pct. 54 al Regulamentul menţionat mai sus, volumul de apă furnizată consumatorilor şi volumul de ape uzate evacuate în reţelele de canalizare şi recepţionate de furnizor se determină în baza datelor înregistrate de echipamentul de înregistrare, iar conform pct.7.1 al Hotărîrii nr. 164 din 29 noiembrie 2004 (ANRE) privind metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurarea apelor uzate, tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare se aprobă de către Administrația Publică Locală. Susţine că instanțele nu au dat apreciere faptului că conform certificatului eliberat de Primăria or.

Cimișlia tariful stabilit pentru serviciile prestate este doar pentru pomparea şi evacuarea apelor şi nu pentru epurare, pe cînd SRL „Făclia” doar evacuează apele reziduale. La fel indică că instanțele eronat au dat apreciere pozelor și actelor inspecţiei ecologice prin care întreprinderea suportă sancţiuni din motiv că staţia de purificare este în construcţie, deoarece Primăria or. Cimişlia şi Guvernul Ceh au încheiat un memorandum pentru reconstrucţia staţiei de epurare, iar calitatea prestării serviciilor nu poate fi pusă în discuție atîta timp cît nu este dată în exploatare staţia de purificare, iar aceste circumstanțe, nu pot servi drept motiv de eschivare de la achitarea serviciilor de evacuare a apelor folosite.

Consideră că instanțele nu au intrat în esenţa cauzei şi nu au apreciat faptul că conform specificului de prestare a serviciilor date, din motiv că este stabilit de Administraţia publică locală printr-un act administrativ şi din lipsa posibilităţilor de a presta serviciile în cauză, mai mulţi agenţi economici, pe aceeaşi rază, prin contractul de prestări servicii nu poate fi discutat preţul, calitatea, precum şi migrarea de la un agent la altul, pe cînd Sidorcenco Iurii se foloseşte de faptul că conform specificului serviciilor prestate, din motive tehnice şi igienico-sanitare apartamentul său nu poate fi deconectat de la rețeaua de canalizare fără a fi prejudiciați ceilalți locatari. Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. După cum atestă materialele cauzei prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de către SRL „Făclia” și menținută hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 19 decembrie 2011, prin care a fost admisă parțial acțiunea SRL „Făclia” împotriva lui Sidorcenco Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și obligarea încheierii contratului de recepționare a apelor uzate.

La caz, din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 19 februarie (f. d. 141-143), data emiterii şi deciziei recurate, rezultă că la judecarea pricinii în instanţa de apel a participat reprezentantul SRL „Făclia” – Secară Ion, în baza procurii. 3 Tot materialele pricinii denotă că copia deciziei redactate din 19 februarie 2013, a fost expediată de către Curtea de Apel Chişinău în adresa SRL „Făclia” la 01 aprilie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 2a-3623/13 din 01 aprilie 2013 (f. d. 151). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către SRL „Făclia” doar la 06 decembrie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC şi fără a fi solicitată repunerea lui în termen.

Mai mult, recurentul nu a invocat nici motive întemeiate care ar demonstra depunerea recursului în termen, or odată ce decizia motivată a fost expediată în adresa acestora la 01 aprilie 2013, ultimul, depunând recursul peste un termen de 2 luni de la această dată, urma să justifice neîndeplinirea actului procesual în termenul prescris de lege. Instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului precum că a luat cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 24 octombrie 2013 prin intermediul Judecătoriei Cimişlia, deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, dispozitivul deciziei contestate a fost pronunţat în şedinţa de judecată la care a participat şi reprezentantul SRL „Făclia” – Secară Ion, prin urmare această susţinere este una abuzivă, or recurentul nu era lipsit de dreptul de a înainta cerere Judecătoriei Cimişlia în interiorul termenului legal.

În context instanţa de recurs va remarca şi faptul că având la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe, precum şi soluţia acesteia, SRL „Făclia” urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen hotărârea judecătorească. În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel peste un termen de 10 luni, recurentul SRL „Făclia” a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, Completul, în sensul art. II pct. (6) a Legii menţionate consideră că recursul SRL „Făclia”, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, urmează a fi respins ca tardiv. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Făclia” ca tardiv cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d e ci d e : Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Făclia” ca tardiv. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 și hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 19 decembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Făclia” împotriva lui Sidorcenco Iurie cu privire la repararea prejudiciului material și obligarea încheierii contratului de recepționare a apelor uzate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 5