2rh-321/13 — Recunoaşterea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar nule şi anularea actului administrativ

dosarul nr. 2rh-321/13 prima instanţă: I. Croitor instanţa de apel: A. Curdov, P. Steţ, P. Terzi instanţa de recurs: M.Poalelungi, I.Cimpoi, V.Tataru, A.Plămădeală, E.Fistican ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinînd cererea de revizuire depusă de către Dumitru Sarî-Terzi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilia Sarî-Terzi împotriva lui Dumitru Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar nule şi anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006, c o n s t a t ă La data de 29 aprilie 2004, Ilia Sarî-Terzi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar nule şi anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 13 ianuarie 2000, mama sa Ana Sarî-Terzi a testat casa de locuit şi lotul de pămînt de pe lîngă casa de pe str. Lenin, 101, mun. Comrat lui Dumitru Sarî-Terzi. Testamentul a fost întocmit şi autentificat de către notarul R. Sencenco, care la 26 decembrie 2003, a eliberat certificatul de moştenitor testamentar pe numele lui Dumitru Sarî-Terzi. Cere Ilia Sarî-Terzi, recunoaşterea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar nule şi anularea deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 12(5)31 din 11 noiembrie 2003 şi titlului de autentificare a dreptului asupra pămîntului, eliberat pe numele Anei Sarî-Terzi la 10 decembrie 2003. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 iunie 2005, a fost admisă acţiunea lui Ilia Sarî-Terzi, au fost recunoscute nule testamentul şi certificatul de moştenitor testamentar, eliberat pe numele lui Dumitru Sarî-Terzi şi au fost anulate decizia Consiliului mun.

Comrat nr. 12(5)31 din 11 noiembrie 2003 şi titlul de autentificare a dreptului asupra pămîntului, eliberat pe numele Anei Sarî- Terzi. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 06 decembrie 2005 a fost respins apelul declarat de către Dumitru Sarî-Terzi şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006 a fost respins recursul declarat de către Dumitru Sarî-Terzi şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. La 19 septembrie 2013, Dumitru Sarî-Terzi a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006, deciziei Curţii de Apel Comrat din 6 decembrie 2005 şi hotărârii Judecătoriei Comrat din 8 iunie 2005, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea cererii revizuentul a indicat că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior şi în susţinerea temeiului invocat a menţionat că la 14 septembrie 2013, Bratunov Petru, fiind în stare de ebrietate, a destăinuit fapte despre care nu a vorbit pînă la data respectivă, şi anume că în anul 2005, în faţa Judecătoriei Comrat, s-a apropiat cineva de cumnatul său, Gheorghe Constantinov şi l-a ameninţat că va avea probleme cu persoane din lumea criminală, dacă nu va face declaraţii în şedinţa instanţei de judecată. Aflînd despre aceste circumstanţe, tatăl Dumitru Sarî-Terzi C., la 16 septembrie 2013, s-a adresat la organele de drept pentru verificarea faptelor şi atragerea la răspundere a persoanei care a determinat altă persoană la depunerea mărturiilor false.

Ţinînd cont de cele expuse, consideră revizuentul, că hotărîrea Judecătoriei Comrat din 8 iunie 2005, a fost emisă în baza unor mărturii false, care au stat la baza pronunţării actului judecătoresc nominalizat. Pe data de 21 octombrie 2013 revizuentul a depus o cerere suplimentară de revizuire, la care a anexat ca un temei suplimentar copia ordonanţei de refuz în intentarea dosarului penal, din motivul expirării termenului de tragere la răspundere penală, pe faptul impunerii de dare a declaraţiilor false şi a declaraţiilor false în procesul de judecată . Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire atît în baza temeiurilor iniţiale cît şi ulterioare neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente.

Colegiul notează că motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC, astfel, potrivit lit. b) al articolului, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Instanţa menţionează că una din condiţiile esenţiale pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de 449 lit. b) CPC, este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte.

Adiţional celor indicate, este necesar a menţiona că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. În context, argumentele invocate în cererea de revizuire nu pot fi percepute ca şi noi împrejurări, avînd în vedere că faptele expuse nu sunt demonstrate, ci la moment, au calitatea doar de presupuneri formate ca şi rezultat al unor afirmaţii în condiţiile relatate de către revizuent în cererea de revizuire. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră imperios necesar să precizeze că pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită.

Suplimentar, însuşi admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei. În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, CEDO susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului re judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. Mai mult, potrivit art. 450 lit.b) CPC, cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art.449 lit.b).

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate de către revizuent nu influenţează asupra legalităţii deciziei instanţei de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Dumitru Sarî-Terzi, ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art.art.269-270, art.453 al.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dumitru Sarî-Terzi împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilia Sarî-Terzi împotriva lui Dumitru Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar nule şi anularea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima