2rh-236/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral

prima instanţă: S. Popovici dosarul nr. 2rh-236/13 instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Pahopol, A. Doga ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Dmitrii Constantin Sarî- Terzi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilia Sarî-Terzi împotriva lui Ivan Sarî-Terzi, Fedorei Cara, Zinaidei Dimitroglo, Elenei Mitioglo, Anei Constantinova, Mariei Gaidarji şi lui Dmitrii Constantin Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, prin care au fost respinse recursurile declarate de către Ana Constantinova, Dmitrii Constantin Sarî- Terzi şi Zinaida Dimitroglo şi menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 decembrie 2011, c o n s t a t ă: La 12 iunie 2009, Ilia Sarî-Terzi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Sarî-Terzi, Fedorei Cara, Zinaidei Dimitroglo, Elenei Mitioglo, Anei Constantinova, Mariei Gaidarji şi lui Dmitrii Constantin Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral.

În motivarea acţiunii reclamantul Ilia Sarî-Terzi a indicat că el este proprietarul casei de locuit şi al anexelor gospodăreşti din str. Lenin,107, mun. Comrat. Această casă de locuit a fost construită împreună cu soţia sa în anul 1995 în curtea casei părinteşti din str. Lenin,105, mun. Comrat. Prin hotărârea Comitetului Executiv Comrat din 23 decembrie 1995 i-a fost transmis în folosinţă comună cu părinţii săi un teren aferent casei de locuit cu suprafaţa de 1706 m2. La 01 februarie 2003, a decedat mama sa, Ana Sarî-Terzi. După decesul Anei Sarî-Terzi, el a acceptat moştenirea prin intrarea de fapt în posesiunea acesteia, achitând impozitul pe imobil din anul 2003 pînă în anul 2009 inclusiv şi prelucrând terenul aferent.

Menţionează că el oficial nu a autentificat acceptarea succesiunii, deoarece mama sa, Ana Sarî-Terzi, la 13 ianuarie 2000, a întocmit un testament, prin care toate bunurile ce îi aparţin, inclusiv casa de locuit a fost testată nepotului Dmitrii Dimitrii Sarî-Terzi. La 26 decembrie 2003, în baza testamentului menţionat, lui Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzi i-a fost eliberat certificatul de moştenitor testamentar. Susţine că el s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea nulă a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 iunie 2005, menţinută prin deciziile Curţii de Apel Comrat din 6 decembrie 2005 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2006, testamentul din 13 ianuarie 2000 şi certificatul de moştenitor testamentar din 26 decembrie 2003, eliberat pe numele lui Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzi au fost recunoscute nule.

Ulterior, Dmitrii Constantin Sarî-Terzi a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 26 iunie 2007 acţiunea a fost admisă şi termenul de acceptare a succesiunii moştenitorilor Dmitrii Constantin Sarî-Terzi, Fedora Cara, Elena Mitioglo, Ana Constantinova, Maria Gaidarji şi Ilia Sarî-Terzi a fost prelungit cu 6 luni. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 06 noiembrie 2007 a fost admis apelul său, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea lui Dmitrii Constantin Sarî-Terzi cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. Afirmă că în anul 2008, Zinaida Dimitroglo a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la restabilirea termenului de acceptarea succesiunii rămasă după decesul Anei Sarî-Terzi.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 15 februarie 2008 acţiunea a fost admisă şi termenul de acceptare a succesiunii a fost prelungit cu 6 luni. De asemenea, a mai indicat că el este unicul moştenitor, care a acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea acesteia conform art. 1516 din Codul civil, deoarece Zinaida Dimitroglo, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, a depus o cerere de renunţare la moştenire în folosul lui Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzii, iar ceilalţi moştenitori nu s-au adresat la notar cu cerere de acceptare a succesiunii şi nu au intrat în posesiunea acestor bunuri. Prin urmare, solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral compus din casa de locuit nr. 105 din str. Lenin, mun.

Comrat, cu suprafaţa de 95,1 m2 şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,12 ha, rămas după decesul mamei sale, Ana Sarî-Terzi. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 21 decembrie 2009 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 30 aprilie 2010 a fost respins apelul declarat de către Ilia Sarî-Terzi şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 ianuarie 2011 a fost admis recursul declarat de către Ilia Sarî-Terzi, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, la Curtea de Apel Cahul. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 16 iunie 2011 a fost admis apelul declarat de către Ilia Sarî-Terzi, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 08 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă şi a fost recunoscut dreptul de proprietate prin moştenire a lui Ilia Sarî- Terzi asupra imobilului (casa de locuit cu suprafaţa de 95,1 m2 şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,12 ha) din str. Lenin,105, mun. Comrat. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 aprilie 2012 a fost admisă cererea de abţinere de la judecată a judecătorilor Curţii de Apel Comrat, A. Curdov şi E. Lazareva şi pricina civilă menţionată a fost strămutată pentru examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 au fost respinse apelurile declarate de către Dimitrii Constantin Sarî-Terzi, Zinaida Dimitroglo, Maria Gaidarji şi Ana Constantinova şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013 au fost respinse recursurile declarate de către Ana Constantinova, Dmitrii Constantin Sarî-Terzi şi Zinaida Dimitroglo şi menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. La 19 iunie 2013, Dmitrii Constantin Sarî-Terzi a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Revizuientul Dmitrii Constantin Sarî-Terzi, în motivarea cererii de revizuire, a invocat ca temei al declarării revizuirii prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionând că instanţele judecătoreşti au concluzionat că Ilia Sarî-Terzi a achitat impozitele pentru imobil, însă prin răspunsul Primăriei mun.

Comrat din 26 martie 2013 a fost informat că a fost calculat greşit impozitul pe imobilele din str. Lenin,105 şi 107, mun. Comrat după Ilia Sarî-Terzi. Ulterior, el s-a adresat la organele de drept pentru atragerea specialistului pe problemele fiscale, Galina Sivoglo la răspundere în conformitate cu art. 274 CPP, însă la 27 iunie 2013, a fost emisă ordonanţa de refuz în începerea urmăririi penale şi încetarea procesului penal. Susţine că instanţele judecătoreşti au făcut trimitere la scrisorile lui Dimitrii Dmitrii Sarî-Terzi adresate lui Ilia Sarî-Terzi la 12 ianuarie 2004 şi 06 iunie 2004, din care rezultă că ultimul a prelucrat pământul şi îşi păstra materialele sale de construcţie la domiciliul mamei sale, însă aceste scrisori nu au fost scrise de către Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzi şi nici de alţi membri ai familiei sale.

Acest fapt a fost confirmat şi prin raportul de expertiză din 20 iunie 2013, întocmit de către Centrul tehnico-criminalistic şi expertize judiciare al UTA Găgăuzia. Invocă că Ilia Sarî-Terzi a declarat că el nu a ştiut despre existenţa testamentului şi de aceea din primele zile după decesul mamei sale a acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral. Toţi fraţii şi surorile sale, în şedinţa de judecată, au declarat că atît ei, cît şi Ilia Sarî-Terzi ştiau că familia lui Dmitrii Constantin Sarî-Terzi îngrijea de mama lor şi că testamentul a fost întocmit pe numele lui Dmitrii Dmitrii Sarî-Terzi. Acest fapt se confirmă şi prin scrisoarea SRL „Dolu Başac” din 08 iunie 2013, din care rezultă că în anul 1999, SRL „Dolu Başac” a arendat lotul de pămînt cu suprafaţa de 3,11 ha, care aparţinea Anei Sarî-Terzi.

Pînă în anul 2000, plata în natură pentru acest lot de pământ a primit-o Ilia Sarî-Terzi, iar în anul 2000, Ana Sarî-Terzi s-a adresat la SRL „Dolu Başac”, solicitând ca începând cu anul 2000, plata în natură să fie eliberată lui Dmitrii Sarî-Terzi, deoarece ea a întocmit pe numele său testament, iar în anul 2000, Ilia Sarî-Terzi s-a adresat la SRL „Dolu Başac” pentru primirea plăţii în natură pentru anul 2000, însă i-a fost explicat despre solicitarea mamei sale. De asemenea, a mai indicat că Ilia Sarî-Terzi a depus în Judecătoria Comrat o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Comrat cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 96012002142, eliberat pe numele Anei Sarî-Terzi, însă instanţele judecătoreşti au respins cererea avocatului C. Ceachir cu privire la conexarea acestei pricini cu prezenta pricină, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale în prezenta pricină.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că cele invocate de către revizuient în cererea de revizuire nu pot fi considerate ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, deoarece ele nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dmitrii Constantin Sarî-Terzi, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilia Sarî-Terzi împotriva lui Ivan Sarî-Terzi, Fedorei Cara, Zinaidei Dimitroglo, Elenei Mitioglo, Anei Constantinova, Mariei Gaidarji şi lui Dmitrii Constantin Sarî-Terzi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Tatiana Vieru Valentina Clevadî Ion Corolevschi