2ra-3288/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-3288/13 prima instanţă: E.Tverdohleb instanţa de apel: T.Duca, V.Tripa, A. Albu DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” împotriva lui Gherman Eugen cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013, prin care apelul declarat de către întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei,, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Briceni din 07 decembrie 2012, de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La data de 26 septembrie 2012, întreprinderea de stat „ Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gherman Eugen cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 16.03.2009 a încheiat cu pîrîtul contract privind prestarea serviciilor cu excavatorul AO 4111 la lucrările pentru reparaţia iazului. Conform actelor de primire – predare a lucrărilor executate în lunile iunie – octombrie 2010 serviciile sunt acordate în sumă totală de 84917 lei. Menţionează reclamantul, că pîrîtul a achitat serviciile parţial în luna mai 2011 în sumă de 35000 lei. La fel menţionează că în conformitate cu actul de verificare, la data de 14.07.2011 restanta datoriei constituia 52685 lei. Astfel, la 12.03.2012 reclamantul a înaintat pîrîtului o somaţie privind achitarea datoriei, la care pîrîtul nu a reacţionat. La data de 22.11.12 întreprinderea de stat „ Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, a depus cerere suplimentară în care a solicitat încasarea de la Gherman Eugen prejudiciul material în sumă de 3304,72 lei.

Cere întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” încasarea de la Gherman Eugen datoria în sumă de 52685 lei şi prejudiciu material în sumă de 3304,72 lei sub formă de dobîndă de întîrziere. Prin hotărârea judecătoriei Briceni din 07 decembrie 2012, acţiunea ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013, apelul declarat de întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 30 iulie 2013, întreprinderea de stat „ Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei,, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

Invocă recurentul că actele emise de către instanţele judecătoreşti sunt ilegale, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural. În special, s-a invocat că la materialele dosarului a fost anexat procesul – verbal al şedinţei de judecată din 22 noiembrie 2012, care de fapt, nu a avut loc. De asemenea, se menţionează că instanţa nu a apreciat corect şi obiectiv argumentele invocate de către recurent, precum şi au fost apreciate arbitrar probele prezentate de către acesta. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată deciziei instanţei de apel şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 alin.(2) CC, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 970 alin.(1) CC, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită.

După cum rezultă din actele cauzei ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Gherman Eugen prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 52685 lei şi prejudiciu material în sumă de 3304,72 lei. Astfel, din materialele cauzei s-a constatat, că la 16 martie 2009 părţile au încheiat între ele Contract privind prestarea serviciilor cu excavatorul AO 4111 pe lucrările la reparaţia(curăţirea) iazului în sumă de 21500 lei. În p. 4.2 din contractul nominalizat, este indicat că acţiunea contractului începe din ziua semnării şi va fi valabil pînă la executarea obligaţiunilor de către părţi, prevăzute de Contract, şi pînă la finisarea lucrărilor (f.d.40).

Din Contractul de prestări servicii din 08 iunie 2009, încheiat între recurent şi SRL. „Ghermtrans”, conducătorul căreia este pîrîtul, reiese, că obiectul contractului sunt aceleaşi servicii - prestarea serviciilor cu excavatorul AO 4111 pe lucrările la ridicarea solului, depozitarea şi transportarea în sumă de 23000 lei. În p. 4.2 al contractului respectiv, este indicat că acesta începe a acţiona din ziua semnării lui şi va fi valabil pînă la onorarea de către ambele părţi a obligaţiunilor contractuale pînă la 31 decembrie 2009 (f.d.41-42).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel a menţinut poziţia primei instanţe şi a respins apelul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, motivînd că Actul de verificare a deconectărilor reciproce din 14 iulie 2011, nu conţine careva informaţii privitor la soldul datoriei la situaţia din 01 ianuarie 2011 conform contractului de prestări de servicii din 16 martie 2009. Instanţa de apel consideră că în baza proceselor – verbale pentru perioada iunie-octombrie a anului 2010, ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a prestat serviciile pîrîtului în sumă de 84917 lei, iar potrivit bonurilor de plată prezentate, Eugen Gherman a achitat la 11.06.2010, 19.08.2010, 01.09.2010 şi la 18 mai 2010 suma de 71000 lei Prin urmare, s-a invocat că instanţa de judecată este în imposibilitate de a stabili cu certitudine dacă Eugen Gherman are datoria faţă de ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a dat apreciere complexă tuturor probelor prezentate de către părţi. La materialele cauzei sunt prezentate procesele-verbale de recepţie a lucrărilor executate pentru luna martie 2009, aprilie 2009, mai 2009, iunie 2009, iulie 2009, august 2009, septembrie 2009, aprilie 2010, mai 2010, iunie 2010, iulie 2010, august 2010, septembrie 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010, (f.d.72-86), conform cărora ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a efectuat lucrările de excavare a pământului din iaz cu excavatorul ĂO-4111, în total la o sumă de 241905 lei, procese – verbale sus menţionate fiind semnate de către administrator al ÎS „STI Orhei” – M.Ciobanu şi E.Gherman.

Potrivit recipisei din 31 martie 2010 (f.d.46), bonurilor de plată anexate la materialele cauzei din 30 aprilie 2010, 20 mai 2009 (f.d.47), din 07 mai 2010, 17 mai 2010, 07 mai 2010, 11 iunie 2010, 19 august 2010, 18 mai 2011, 01 septembrie 2010 şi 25 mai 2011 (f.d.48 49), Eugen Gherman a achitat ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” suma de 134000 lei, pentru servicii de excavare a pământului, adică există o diferenţă dintre volumul lucrărilor executate, acceptate de ambele părţi în privinţa cantităţii şi sumei serviciilor li sumele achitate de pîrît. Indiferent de această diferenţă (241905 lei – 134000 lei), reclamantul a solicitat încasarea unei sume mai mici, considerînd aceasta ca o datorie neachitată de către beneficiarul serviciilor.

Indiferent de faptul că există contracte încheiate de reclamant cu Gherman Eugen ca persoană fizică şi cu SRL „Ghermtrans” ca persoană juridică, toate ectele de executare a lucrărilor au fost semnate de către Gherman Eugen ca persoană fizică, iar probe de achitare a unor volume de lucrări din partea SRL „Ghermtrans” lipsesc. Prin urmare, instanţa de apel nu a elucidat în deplină măsură circumstanţele de fapt ale pricinii, nu a dat o apreciere obiectivă argumentelor din apel, de aceea decizia instanţei de apel nu poate fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că cele menţionate nu pot fi examinate sau corectate de către instanţa de recurs, care examinează recursurile fără prezenţa părţilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare la instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, de a examina apelul şi de a crea codiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei,,. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea de stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei,, împotriva lui Gherman Eugen cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecători Iuliana Oprea Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima