2ra-2775/13 — Represiuni politice, încasarea prejudiciului material şi moral

De a recunoaşte ilegal refuzul Comitetului Executiv Străşeni din 3 februarie 2005 de a restitui reclamantelor patrimoniul, care a aparţinut părinţilor acestora pînă la represiunea lor în anul 1941 - dreptul de proprietate dobândit de reclamante prin succesiune;

A recunoaşte ilegal actul administrativ nr. 19 din 03 februarie 2005 emis de preşedintele raionului Străşeni, la cererea reclamantei Sajina Maria de restituire a averii din 29 decembrie 2004; 2

A recunoaşte ilegal actul administrativ nr. 4/16 din 18 aprilie 1996 emis de comitetul executiv al r-lui Străşeni, la cererea reclamantei Sajina Maria de restituire a averii din 05 decembrie 1995;

A recunoaşte faptul, că la 13 iunie 1941, tatăl reclamantei Sajina Maria – Sîrcu Mitrofan, a fost represat, arestat şi exilat în lagăr de concentrare;

A recunoaşte faptul, că la 13 iunie 1941, cet. Sîrcu Feodosia, Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia au fost represate politic şi exilate în Republica Kazahstan;

A recunoaşte faptul, că patrimoniul familiei Sîrcu Mitrofan a fost naţionalizat în legătură cu represiunile politice;

A recunoaşte faptul, că patrimoniul cet. Sîrcu Feodosia, a fost naţionalizat în legătură cu represiunile politice;

A recunoaşte, că în perioada conducerii regimului totalitar comunist, tot pămîntul a fost recunoscut ca proprietate a statului;

A recunoaşte, că în timpul conducerii regimului totalitar comunist, pe teritoriul fostei Basarabii, pământul care a aparţinut locuitorilor a fost naţionalizat în folosul RSS Moldoveneşti;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, cet. Sîrcu Mitrofan, Sîrcu Feodosia, Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia au fost reabilitaţi de către statul Republica Moldova;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost redobîndit dreptul de proprietate a cet. Sîrcu Mitrofan asupra patrimoniului naţionalizat;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost redobîndit dreptul de proprietate a cet. Sîrcu Feodosia asupra patrimoniului naţionalizat;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost restabilit dreptul cet. Sajina Maria de a moşteni patrimoniul succesoral, după decesul părinţilor ei;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost restabilit dreptul cet. Ghiţeu de a moşteni patrimoniul succesoral, după decesul părinţilor ei;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost redobîndit dreptul de proprietate a cet. Sajina Maria asupra patrimoniului naţionalizat, care a aparţinut părinţilor ei - Sîrcu Mitrofan şi Sîrcu Feodosia;

A recunoaşte, că la 06 februarie 1991, a fost redobândit dreptul de proprietate a cet. Ghiţeu, asupra patrimoniului naţionalizat, care a aparţinut părinţilor ei Sîrcu Mitrofan şi Sîrcu Feodosia;

A recunoaşte, că în componenţa patrimoniului succesoral, după decesul lui Sîrcu Mitrofan intră şi patrimoniul, care a fost transmis lui Sîrcu Ecaterina, avînd în componenţa sa următoarele: vii - cu suprafaţa totală 1.40 ha, teren cu suprafaţa de 0,16 ha - pentru construcţii, 0,60 ha - păşuni, un buhai şi una oaie;

A recunoaşte, că în componenţa patrimoniului succesoral, după decesul lui Sîrcu Feodosia intră şi patrimoniul, care la 23 aprilie 1942, a fost transmis lui Pîrău Ion, avînd în componenţa sa următoarele: o casă, o ospătărie de vară, un beci, o 3 coştereaţă, un sărai pentru vite, o ogradă cu suprafaţa de 0,40 ha pământ arabil cu suprafaţa de 2,20 ha, pe teritoriul oraşului Străşeni şi inventar - o căruţă, o masă de salon, două mese de bucătărie, un garderob, un camod, patru scaune, un scaun lung şi un pat din lemn;

A recunoaşte, că Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia au intrat în dreptul de proprietate a patrimoniului, care a aparţinut tatălui lor - Sîrcu Mitrofan, pînă la represiunea lui politică în anul 1941, compus din: vie -1,40 ha, teren cu suprafaţa de 0,16 ha - pentru construcţii, 0,60 ha - păşuni, un buhai şi una oaie;

A recunoaşte, că Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia au întrat în dreptul de proprietate a patrimoniului, care a aparţinut tatălui lor - Sîrcu Mitrofan, pînă la represiunea lui politică în anul 1941, compus din: o casă, o ospătărie de vară, un beci, o coştereaţă, un sărai pentru vite, o ogradă cu suprafaţa de 0,40 ha, pământ arabil cu suprafaţa de 2,20 ha, pe teritoriul oraşului Străşeni şi inventar - o căruţă, o masă de salon, două mese de bucătărie, un garderob, un camod, patru scaune, un scaun lung şi un pat din lemn;

A recunoaşte, că în anul 1995, la depunerea cererii de restituire a averii, Sajina Maria s-a adresat comisiei de reabilitare a persoanelor represate a r-lui Străşeni şi a solicitat restituirea pământului care a aparţinut părinţilor, pînă la represiile politice din anul 1941;

A recunoaşte nevalabilă hotărîrea de a transmite cet. Sîrcu Ecaterina a averii după deportarea cet. Sîrcu Mitrofan;

A recunoaşte nevalabilă hotărârea de a transmite cet. Pîrău Ion a averii după deportarea cet. Sîrcu Feodosia;

A recunoaşte dreptul cet. Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia de a primi costul averii naţionalizate, care a aparţinut părinţilor lor până la represiuni în anul 1941;

A recunoaşte, că preţurile averii naţionalizate, care nu poate fi restituită în natură, trebuie să fie apreciată în preţurile, care sunt la momentul soluţionării litigiului de restituire a averii;

A recunoaşte dreptul cet. Sajina Măaia şi Ghiţeu Evdochia de a primi în proprietate 13,70 ha de pământ, inclusiv şi 0,56 ha - pentru construcţii, teren care să fie echitabil cu acel teren, care a fost naţionalizat.

A obliga statul Republica Moldova, consiliul raional Străşeni, consiliul oraşului Străşeni să repartizeze lui Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia 13,70 ha de pământ, inclusiv şi 0,56 ha - pentru construcţii;

A încasa de la administraţia publică locală a raionului Străşeni în folosul lui Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia 130929 lei - în calitate de compensare a costului averii, care nu poate fi restituită. 4

A încasa de la administraţia publică locală a raionului Străşeni în folosul lui Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia 17 050 759 lei - cu titlu de pagube, cauzate prin actul administrativ nelegal şi nesoluţionarea la timp a cererii de restituire a averii.

A încasa de la administraţia publică locală a raionului Străşeni în folosul lui Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia 2000000 lei - compensaţie morală.

A încasa de la statul Republica Moldova în folosul lui Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia 10000000 lei - compensaţie, pentru încălcarea dreptului la o justiţie echitabilă. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 06 ianuarie 2012, acţiunea înaintată de Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia a fost respinsă integral. La 20.08.2012 Sajina Maria a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat de către Sajina Maria, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 06 ianuarie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform certificatului procuraturii RSS Moldoveneşti din 06 februarie 1991 se confirmă faptul, că locuitorii s. Străşeni, raionului Străşeni, judeţul Chişinău: Sîrcu Mitrofan Ivanovici, Sîrcu Feodosia Ivanovna, Sîrcu Gheorghe Mitrofan, Sîrcu Evdochia Mitrofan, Sîrcu Maria Mitrofan şi Sîrcu Ivan Mitrofan, represaţi în anul 1941, au fost reabilitaţi de Procuratura RSSM (f.d. 36,vol. I). În conformitate cu adeverinţa de deces se atestă faptul că Sîrcu Mitrofan a decedat la 19 aprilie 1941 în or. Ivdel, regiunea Sverdlovsk (f.d. 37, vol. I), iar Sîrcu Feodosia a decedat la 19 mai 1979 în or. Kzîl-Orda, Kazahstan (f.d. 38, vol. I). În conformitate cu procesul-verbal din 23 aprilie 1942, clădirile, pământul şi inventarul, care a aparţinut familiei cet. Sîrcu Mitrofan a fost transmis rudelor acestuia - Sîrcu Ecaterina şi Pîrău Ion, conform hotărîrii Judecătoriei Călăraşi. Potrivit procesului verbal din 23 aprilie 1942, se atestă faptul că conform adresei nr. 2445 din 1 aprilie 1942 cet. Pîrău Ion, ca rudă a deportatei Feodosia Sîrcu i s-a predat toată averea mobilă şi imobilă. (f.d. 39, vol. I). În corespundere cu certificatul din 14 ianuarie 2003 al Arhivei Naţionale a RM se confirmă faptul, că în fondul arhivistic al Direcţiei statistică din Basarabia, în registrul de inventariere a gospodăriilor ţărăneşti com. Străşeni, judeţul Lăpuşna, pentru anul 1942, este înscris cet. Pîrău Ion, proprietar al 5,2 ha de pământ.(f.d. 51, vol. I). Potrivit procesului verbal din 23 aprilie 1942 se confirmă faptul, că conform adresei nr. 2447 din 16 aprilie 1942, a camerei agricole a judeţului Lăpuşna s-au predat bunurile mobile şi imobile în urma deportării lui Mitrofan Sîrcu către Ecaterina Sîrcu: vie, în suprafaţa totală de 1,40 ha, un lot de casă cu suprafaţa de 0,16 ha, situate în centru s. Străşeni megieş cu Spiridon Barac, Sireţan Mihail, 5 Munteanu Andrei; 0,60 ha păşune, situată pe domeniul Străşeni în locul numit „saca”; inventar viu: un bou şi o oaie.(f.d. 40, vol. I). Prin avizul de plecare a cet. Sîrcu Feodosia Ivanovna se confirmă că dânsa în anul 1957 a fost eliberată de la locul domiciliului special din Kzîl-Orda.(f.d. 205, vol. III) Totodată, certificatului se confirmă, că Sîrcu Feodosia s-a aflat în deportare în perioada 13 iunie 1941 -06 februarie 1957. (f.d. 161, vol. III). În corespundere cu certificatul de moştenitor legal din 02.02.1995 cet. Ghiţeu Evdochia şi Sajina Măaia sunt moştenitori în părţi egale a averii cet. Sîrcu Mitrofan (f.d. 33, vol. I; 21, vol. V). Conform ordonanţei anchetatorului din 04 iulie 1942, cet. Sîrcu Mitrofan a decedat la 19 aprilie 1942 în izolatorul din or. Ivdel, regiunea Sverdlosk şi urmărirea penală în privinţa lui a fost încetată (f.d.41, vol. III). Potrivit adeverinţei de naştere se confirmă faptul, că Sîrcu Maria, născută la 27 aprilie 1936 este fiica lui Sîrcu Mitrofan şi Sîrcu Feodosia. (f.d. 28, vol. I). Ulterior, Sîrcu Maria, s-a căsătorit cu Sajin Petru şi după căsătorie a primit numele de familie Sajina, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie. (f.d. 29, vol. I). În acelaşi context, s-a stabilit că părinţii reclamantei Ghiţeu (Sîrcu) Evdochia au fost Sîrcu Mitrofan şi Sîrcu Feodosia, fapt confirmat prin certificatul de naştere (f.d. 176, vol. III), care ulterior s-a căsătorit cu Ghiţeu Petru şi după căsătorie a primit numele de familie Ghiţeu. (f.d. 29, vol. III). De asemenea, instanţa de apel a reţinut faptul că prin informaţia Serviciului de arhivă Străşeni, nr. 796 din 14.12.2009, se enunţă că arhiva Străşeni păstrează documente începând cu anul 1944, iar conform fondului 32, inventar 1 în actele de confiscare a averii persoanelor represate pentru anii 1947-1952 nu figurează nici o informaţie privitor la confiscarea averii cet. Mitrofan Sîrcu şi Feodosia Sîrcu (f.d. 158, vol. III). Materialul probator, mai atestă faptul că reclamanta Maria Sajina s-a adresat în mod repetat la 29.12.2004 către preşedintele Comitetului Executiv Străşeni cu cerere privind restituirea averii confiscate de la părinţii săi defuncţi, care au fost supuşi represiunilor politice şi expropriaţi în mod ilegal. Prin răspunsul preşedintelui Comitetului Executiv Străşeni din 8 februarie 2005 reclamantei i s-a adus la cunoştinţă refuzul de a i se restitui averea expropriată de la părinţii reclamantei. Conform acestui răspuns, intimatul şi-a motivat refuzul său prin faptul că, prin hotărârea anterioară a Comitetului Executiv Străşeni nr. 4/16 din 18 aprilie 1996 a fost dispusă achitarea a 105 lei în calitate de compensaţie a averii confiscate de la părinţii defuncţi, care au fost supuşi represiunilor politice şi expropriaţi în mod ilegal. Instanţa de apel concluzionează că hotărârea instanţei de fond, a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a prevederilor Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992 care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul 6 judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. Astfel, se atestă faptul că prin decizia Comitetului executiv raional Străşeni nr. 4/16 din 18 aprilie 1996, cu privire la restituirea bunurilor şi compensarea daunelor cetăţenilor strămutaţi în mod nelegitim de regimul totalitar de ocupaţie, s-a aprobat decizia comisiei raionale pentru reabilitarea victimelor represiunilor şi s-a restituit conform art. 14 al Legii pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice compensaţie bănească în mărime de 30 salarii minime, adică 105 lei din buget, (f.d. 41, vol. I; 19, 24-26, vol. V). De asemenea, prin decizia Comitetului executiv raional Străşeni nr. 11/10(11.7) din 23 noiembrie 1994 cu privire la restituirea bunurilor şi compensarea daunelor cetăţenilor strămutaţi în mod nelegitim de regimul totalitar de ocupaţie, în conformitate cu Legea nr.1225 din 08.12.1992 şi hotărârea Guvernului nr.128 din 02.03.1993, s-a aprobat decizia comisiei raionale pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice şi s-a întors costul averii confiscate în mărime de 540 lei. (f.d. 42, vol. I; 20, vol. V). Prin actele prezentate de serviciul arhivă Străşeni, adică lista pentru dispoziţia nr.334 din 13 martie 1995 şi dispoziţia nr. 10130502 rezultă faptul că deciziile nominalizate au fost executate prin achitarea sumelor invocate reclamantelor Ghiţeu Evdochia şi Sajina Maria. Astfel, reclamantele-apelante, în calitate de moştenitor legal al averii părinţilor săi, a acceptat moştenirea şi compensaţia băneasca ce i-a fost achitată. Mărimea compensaţiei a fost determinată în corespundere cu prevederile legii şi actelor normative în vigoare la acel moment. Mai mult ca atît, decizia Comitetului executiv al r-lui Străşeni nr. 11/10 (11.7) din 23 noiembrie 1994, nu a fost contestată de către nimeni. Prevederile art. 12 al Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, publicat prin Legea nr.186 din 29 iunie 2006, în vigoare din 01.01.2007, enunţă modalitatea de restituire cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. Conform art. II alin.(2) Legea nr.186 din 29 iunie 2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vigoare din 01.01.2007, cetăţenii Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, în privinţa cărora, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a expirat termenul de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi, se pot adresa comisiilor speciale cu cererile respective în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Sub incidenţa prezentei legi nu cad persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate care au fost despăgubite până la intrarea în vigoare a prezentei legi. 7 Astfel, reieşind din norma enunţată rezultă că prevederile art. 12 adoptate prin Legea nr.186 din 29 iunie 2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nu sunt aplicabile, deoarece la materialele pricinii există probe precum că moştenitorii legali, adică reclamantele au fost despăgubite până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Instanţa de apel a menţionat că prima instanţă a respins cerinţele nr. 1, 2, 3 reclamantelor/apelantei privind dezacordul cu refuzul Comitetului Executiv Străşeni din 3 februarie 2005 de a restitui reclamantelor patrimoniul, care a aparţinut părinţilor acestora până la represiunea lor în anul 1941 - dreptul de proprietate dobândit de reclamante prin succesiune; recunoaşterea nelegal a actului administrativ nr. 19 din 3 februarie 2005 emis de preşedintele r-lui Străşeni, la cererea reclamantei Sajina de restituire a averii din 29 decembrie 2004; recunoaşterea nelegal actul administrativ nr. 4/16 din 18 aprilie 1996 emis de comitetul executiv al r-lui Străşeni, la cererea reclamantei Sajina de restituire a averii din 05 decembrie 1995. Or, prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 07.10.1998 pe dosarul nr. 2-956/98, menţinută prin deciziile Tribunalului Chişinău din 10 martie 1999 şi a Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 1999, (f.d. 9-11,13,16, vol. I) s-a respins cererea cet. Sajina Maria asupra acţiunilor comitetului executiv raional Străşeni prin care Maria Sajina s-a adresat Comitetului executiv raional Străşeni cu o cerere de restituire a averii nelegitim confiscate, ce a aparţinut părinţilor ei. Comisia, de pe lângă comitetul executiv raional Străşeni a examinat această cerere a reclamantei Sajina şi prin decizia Comitetului executiv raional Străşeni nr.4/16 din 18 aprilie 1994, s-a decis plata compensaţiei în mărime de 540 lei, pentru decesul represatului Sîrcu Mitrofan în rezultatul represiunilor politice, pe care reclamanta le-a primit, iar prin decizia 11/10 din 23 noiembrie 1996 s-a decis restituirea costului averii, care a aparţinut părinţilor reclamantei în sumă de 105 lei. Comisia de examinare a plângerilor persoanelor represate a explicat reclamantei Sajina, că ea nu are dreptul de a solicita înapoierea averii solicitate, deoarece în anul 1942, această avere a fost restituită rudelor represatului Sîrcu Mitrofan. Cu referire la cerinţele cu nr. 6 şi 7 prin care se cere de a recunoaşte faptul, că patrimoniul familiei Sîrcu Mitrofan şi Sîrcu Feodosia a fost naţionalizat, instanţa de apel a reţinut corectitudinea respingerii acestor cerinţe de către instanţa de fond, or, apelanta nu a prezentat probe care ar constata acest lucru. Ba mai mult, instanţa de apel a notat că averea lui Mitrofan Sîrcu nu a fost naţionalizată, patrimoniul represaţilor politic - Sîrcu Mitrofan şi Sîra Feodosia a fost predat cetăţenilor Pîrău Ion şi Sîrcu Ecaterina – ca rude apropiate ale represaţilor, fapt confirmat prin procesele-verbale din 23.04.1942 şi prin certificatul de arhivă din 14 ianuarie 2003 al arhivei naţionale a RM. 8 Privitor la cerinţele cu nr. 4, 5, 8, 9, 10 şi anume: a recunoaşte faptul, că la 13 iunie 1941, tată1 reclamantei Sajina Maria – Sîrcu Mitrofan, a fost represat, arestat şi exilat în lagăr de concentrare; a recunoaşte faptul, că la 13 iunie 1941, cet. Sîrcu Feodosia, Sajina Maria şi Ghiţeu Evdochia au fost represate politic şi exilate în Republica Kazahstan; a recunoaşte, că în perioada conducerii regimului totalitar comunist, tot pământul a fost recunoscut ca proprietate a statului; a recunoaşte, că în timpul conducerii regimului totalitar comunist, pe teritoriul fostei Basarabii, pămîntul care a aparţinut locuitorilor a fost naţionalizat în folosul RSS Moldoveneşti; a recunoaşte, că la 06 februarie 1991, cet. Sîrcu Mitrofan, Sîrcu Feodosia, Sajina Măria şi Ghiţeu Eudochia au fost reabilitaţi de către statul Republica Moldova, instanţa de apel le-a respins, deoarece aceste fapte sunt unanim cunoscute şi nimeni nu le neagă. Or, potrivit art. 123 alin. (1) CPC, faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite. La 11 iulie 2013 Sajina Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integal. În motivarea recursului Sajina Maria a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi au aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unor decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sajina Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat 9 de către Sajina Maria, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sajina Maria ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurl declarat de către Sajina Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 10