2ra-2837/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Vl.Clima dosarul nr. 2ra-2837/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Simion Ivanov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîţu Ion către Simion Ivanov privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ivanov Simion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 13 februarie 2012, c o n s t a t ă La 03 noiembrie 2011 Mîţu Ion a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Simion Ivanov privind încasarea datoriei în mărime de 36 000 Euro, dobînda de întîrzire în mărime de 161 127,94 lei şi cheltuielile de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 10 iulie 2009 i-a dat pîrîtului Ivanov Simion suma de 36000 euro pentru a procura 3 terenuri/loturi în hotarele Primăriei or. Codru, mun. Chişinău. Faptul primirii banilor de către pîrît se atestă prin recipisa, eliberată de pîrîtul Ivanov Simion, care a fost scrisă pe copia buletinului de identitate a acestuia cu seria A nr.48151731, cod numeric personal 0982103485514. Însă, pînă în prezent pîrîtul nu a procurat careva terenuri şi nu a restituit nici o parte din banii transmişi pentru încheierea acestor acte juridice, din care motiv pîrîtul a fost pus în întîrziere prin reclamaţia înaintată.

La moment perioada de întîrziere constituie 24 luni la suma de 36000 euro, care este în permanentă creştere. Consideră că, obligaţiile asumate prin recipisa cad sub incidenţa normelor ce reglementează raporturile contractuale de împrumut. Susţine reclamantul că, la expirarea termenilor de 3, maximum 6 luni, coordonate între reclamant şi pîrît, nu s-a restituit nici un ban, încălcăndu-se grosolan obligaţiunile asumate prin semnarea recipisei de către pîrît, care au determinat punerea ultimului în întîrziere. Pentru soluţionarea prealabilă pe cale amiabilă a litigiului apărut în adresa pîrîtului a fost expediată reclamaţia cu nr.287, din 06 octombrie 2011, prin care ultimul a fost somat să achite suma prejudiciului cauzat dînsului în mărime de 46080 euro în termen de 3 zile.

Mai menţionează reclamantul că, pentru neexecutarea obligaţiunilor contractuale, consideră ca fiind obiectiv şi necesar încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere de la pîrît în mărime de 9% anual, peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, care pentru acea perioadă constituia 5% anual, iar în total suma de 10080 Euro pentru 24 luni de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 13 februarie 2011 s-a admis parţial acţiunea. S-a încasat de la Ivanov Simion în beneficiul lui Mîţu Ion datoria în sumă de 36000 Euro, dobînda de întîrziere în sumă de 10080 Euro, iar în total suma de 46080 Euro şi cheltuielile de judecată în sumă de 38150 lei. S-a încasat de la Ivanov Simion în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 14098, 35 lei.

În rest pretenţiile s-au respins. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 09 aprilie 2012, Ivanov Simion a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond cu restituirea pricinii la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 fost respins apelul declarat de către Ivanov Simion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 13 februarie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere parţială a acţiunii.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, potrivit art. 1030 Cod Civil, prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului. Din sensul prevederilor art. 1034 Cod civil, coroborate cu prevederile art. 242 Cod Civil, împuternicirile mandatarului se perfectează prin act juridic, iar împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esenţa acestuia, cu excepţiile prevăzute la art. 1032 alin. (2) Cod Civil.

La judecarea pricinii s-a stabilit că, între părţile în litigiu Mîţu Ion şi Ivanov Simion s-au conturat relaţii de reprezentare convenţională, sub formă de act juridic, îmbrăcat în forma unei recipise, prin care ultimul s-a angajat să-1 reprezinte pe reclamantul-intimat Mîţu Ion la cumpărarea a 3 terenuri (loturi de pămînt) în hotarele Primăriei or. Codru mun. Chişinău, primind în acest scop, potrivit recipisei, la data de 10 iulie 2009 suma de 36000 Euro.

Acest fapt este confirmat prin recipisa, eliberată de Ivanov Simion, care a fost scrisă pe copia buletinului său de identitate cu seria A nr.48151731, cod numeric personal 0982103485514 (f. d. 19). Astfel, instanţa de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanţe privind temeinicia pretenţiilor reclamantului-intimat Mîţu Ion, în beneficiul căruia a încasat de la Ivanov Simion datoria în sumă de 36000 Euro şi dobînda de întîrziere în sumă de 10080 euro, or, potrivit prevederilor art. 1043 Cod Civil mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobîndit în executarea obligaţiilor sale contractuale.

Totodată, art. 1044 Cod Civil stabileşte că, mandatarul nu are dreptul să folosească în avantajul său bunurile pe care le primeşte în exercitarea mandatului dacă nu are consimţămîntul mandantului. Pe lîngă compensaţiile care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, dacă foloseşte pentru sine banii pe care trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor. Conform prevederilor art. 619 Cod Civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută art. 585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dobînda calculată de către reclamantul-intimat conform prevederilor art.619 Cod Civil din suma datoriei de 36000 Euro, pentru perioada de 24 luni constituie suma de 10080 Euro, care întemeiat a fost încasată de instanţă de la Ivanov Simion, reieşind din prevederile normelor de drept enunţate. Astfel, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii contestate. La 27 mai 2013 Ivanov Simion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivanov Simion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ivanov Simion, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivanov Simion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ivanov Simion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru